VIDEO Balta Văcăreşti. Cum a luat naştere un colţ de rai în centrul Capitalei din inepţie comunistă şi neglijenţa autorităţilor
0
Natura a renăscut din propria ei cenuşă, de culoare cenuşie. Beton-cenuşie. Unii o numesc Delta Văcăreşti, alţii o condamnă groapă, câţiva o consideră în mod clandestin casă, iar pentru mai mulţi a fost, în copilărie, acasă. ”Adevărul” vă prezintă fabuloasa poveste a unei oaze de 190 de hectare care a nutrit „indolenţa” de a-şi face loc chiar în buricul Bucureştiului.
Câteva asociaţii non-guvernamentale de mediu şi o revistă de profil au descoperit şi au mediatizat, în urmă cu un an, ceea ce pare a fi o dovadă vie că natura, în final, învinge. Dovada, sub forma unui teren de peste 180 de hectare de spaţiu verde pe alocuri mlăştinos şi cu circa 80 de hectare de luciu de apă, ar fi chiar un adevărat centru de biodiversitate unde s-ar putea dezvolta un parc natural. De altfel, la începutul lunii iunie, Academia Română, în urma unui studiu propriu, a decis că este recomandat ca locul să devină protejat de lege şi a dat aviz favorabil pentru ca zona Văcăreşti din Capitală să devină parc natural.
Ai spune că momentul în care copiii vor vedea vidrele şi cea mai mică plantă cu flori din lume chiar în mijlocul oraşului este la câteva zile distanţă. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Dacă omul ştie să facă ceva bine, este să-şi pună singur beţe în roate.
„Adevărul“ vă prezintă, într-un dosar ce va fi publicat în mai multe zile, un periplu inedit prin care un spaţiu din centrul Bucureştiului a trecut timp de 23 de ani ca să devină, în neştiinţa autorităţilor, ba chiar a locuitorilor din zonă, un adevărat rai al naturii. Este vorba de un teren uriaş pe cât de controversat, pe atât de inedit, pe cât de istoric, pe atât de pervertit şi de neglijat, pe cât de dorit de rechinii imobiliari, pe atât de liber de clădiri.
Reporterii „Adevărul” au discutat cu secretarul de stat din cadrul Ministerului Mediului, Anne Jugănaru, unul dintre susţinătorii cei mai activi ai proiectului, dar şi cu toţi ceilalţi care s-au organizat într-un grup de iniţiativă. Au aflat poveştile unuia dintre cei patru proprietari care au teren legal în balta Văcăreşti, dar şi a celui care locuieşte de aproape 16 ani într-o cocioabă ascunsă în stufăriş, împreună cu cei nouă copii şi cu soţia şi care se consideră „paznicul bălţii Văcăreşti”.
Balta Văcăreşti - un reportaj exclusiv realizat în sălbăticia din mijlocul oraşului
Povestea Văcăreştiului
În prima partea a acestei ample analize făcute de ”Adevărul” vă invităm la o scurtă plimbare în istoria locului.
De la spaţiul din aproprierea legendarei mânăstiri Văcăreşti, la puşcăria cea din urmă unde de-a lungul timpului au fost închise mari personalităţi ca Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Tudor Arghezi sau Corneliu Zelea Codreanu, de la cartierul de grădinari şi florari care alimentau un oraş întreg, la ”victima” buldozerelor comuniste, de la proiecte îndrăzneţe la eşec şi neglijenţă, lacul Văcăreşti a trecut prin transformări bizare care au avut însă un singur numitor comun: indiferenţa naturii în faţa omului.
”În mai, s-a împlinit un an de când revista National Geographic a publicat articolul «Delta dintre blocuri», semnalând publicului existenţa în groapa Văcăreşti din centrul Capitalei a unei zone umede întinse şi a unei oaze de biodiversitate aproape neverosimile pentru un mare oraş. De ziua mediului, 5 Iunie 2012, doamna Rovana Plumb, în calitate de ministru al mediului, a ţinut o conferinţă de presă, chiar în Groapa Văcăreşti, pentru a întări în acest fel decizia domniei sale de a promova zona ca arie protejată. Toate reacţiile din mass media reflectau dorinţa publicului larg, a ecologiştilor, a urbaniştilor şi cercetătorilor, dar şi a instituţiilor statului, de a consfinţi prin legea ceea ce natura a realizat în 23 de ani de neintervenţie umană: o arie de natură sălbatică de aproape 190 de hectare”, scrie redactorul şef al revistei National Geographic România, Cristian Lascu şi unul dintre membrii grupului de iniţiativă care stă în spatele acestui efort aproape supraomenesc.
„Armata verde”
La acea vreme, s-a creat un grup de iniţiativă format din Asociaţia Salvaţi Delta Dunării, reprezentanţi ai Revistei National Geographic, ai Asociaţiei Kogayon, dar şi ai Ministerului Mediului, care să se ocupe organizat şi intensiv de proiectul transformării acestui teren, din „groapă”, cum o numesc cei mai mulţi, în parc natural. Primul pas a fost deja realizat, avizul Academiei.
Cu toate astea însă, povestea despre această arie de natură, un colţ de rai care ar putea aduce bucureşteanul înapoi la originile sale ancestrale, este însă mult mai complicată decât simpla dorinţă a unor ecologişti de a transforma un teren imens din centrul Bucureştiului într-unul dintre cele mai mari parcuri naturale din Europa şi în cel mai mare din estul bătrânului continent.
Mânăstire, închisoare, grădini, buldozăr şi corupţie
În realitatea, lacul Văcăreşti are un trecut zbuciumat care îi oferă parcă şi mai mult mister şi profunzime.
Acum sute de ani, zona bălţii Văcăreşti se situa la marginea târgului Bucureştilor şi era o regiune plină de mlaştini şi depresiuni devenită chiar groapă de gunoi, spaţiul fiind cunoscut drept Valea Plângerii. În ceea ce priveşte denumirea, disputele se duc între originea după boierii Văcăreşti, care ar fi avut moşii în zonă şi după ocupaţia creşterii de vite a populaţiei locale.
În apropriere, pe dealul Văcăreşti, domnitorul fanariont Nicolae Mavrocordat punea bazele mânăstirii Văcăreşti. Era 1712, construcţia fiind terminată abia în 1722. Sfinţirea mănăstirii are loc în 1724, fiind una dintre cele mai impresionante construcţii în stil brâncovenesc. Mavrocordat devenea astfel o excepţie pentru acea vreme, pe de-o parte pentru nivelul lui de educaţiei impropriu pentru acele timpuri (ştia mai multe limbi străine şi avea studii de filosofie şi teologie şi chiar a conceput în manuscris şi publicat câteva scrieri), iar pe de altă parte pentru lucrurile pe care le-a făcut ca domnitor fanariot (înfiinţează o şcoală în limba greacă şi o bibliotecă generoasă pentru acele timpuri care avea câteva sute de autori şi chiar o tiparniţă).
Mai mult decât atât, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat, dezvoltă mănăstirea construind noi clădiri, aşezământul devenind o mică fortăreaţă. Clădirea avea să-şi cunoască declinul, însă, când, în 1848, aici sunt închişi o parte dintre revoluţionari de la 1848, iar în 1864 tot aici sunt aduşi ţăranii răsculaţi, mănăstirea devenind închisoare.
Transformarea în închisoare a dus la construcţia de noi clădiri şi transformarea celor existente. De-a lungul timpului aici au fost închişi Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Tudor Arghezi sau Corneliu Zelea Codreanu.
Apoi, în 1973 închisoarea este dezafectată dorindu-se amenajarea unui muzeu al arhitecturii medievale româneşti fiind chiar realizată o restaurare parţială a unor incinte. Nici acest plan nu avea să se întâmple. În 1984, Ceauşescu decide demolarea mănăstirii care nu se putea integra în planurile de sistematizare a regiunii, acţiune terminată în 1986.
În ceea ce priveşte zona bălţii Văcăreşti, aici trebuia să existe un lac, unul dintre cele care, asemenea lacului Morii, trebuiau să fie folosite în cazul unor inundaţii.
200 gospodării rase de pe faţa pământului
Pentru aceste lucrări, circa 200 de gospodorii au fost desfiinţate, casele dărâmate iar malurile transformate în diguri betonate. Cei mai mulţi de aici erau crescători de legume şi flori, iar, potrivit moştenitorilor lor, strămutarea lor nu s-a făcut ”ca la carte”, adică printr-un decret de expropriere, motiv pentru care proprietarii au fost mutaţi cu chirie la bloc, fără despăgubiri.
Ca o răzbunare parcă atât a proprietarilor din zona lacului Văcăreşti, cât şi a tuturor celorlalte sute de mii de români care au fost efectiv daţi la o parte ca praful de mobilă de regimul comunist, încercarea de pompare de apă din Dâmboviţa a eşuat existând infiltraţii în maluri spre zona Vitan-Bârzeşti. Atunci, întregul proiect, considerat astăzi specific megalomaniei şi nepriceperii ceauşiste, a fost blocat. Acest lucru se întâmpla în 1988. La un an distanţă, Revoluţia din decembrie avea să aducă speranţă şi ranchiună deopotrivă proprietarilor.
După 1990, terenul a fost disputat în instanţe pentru a fi luat înapoi de cei care au avut proprietăţi acolo, lucru blocat în 2003, când Guvernul condus de Adrian Năsaste concesiona, în mod ilegal, potrivit proprietarilor, întregul teren de 180 de hectare pentru 49 de ani unei firme controversate pe nume Royal Romanian Corporation, patronată de israelianul Tony Mikhael. Acesta s-a angajat să facă o investiţie de aproape un miliard de dolari şi să ridice un complex cultural-sportiv. Nu s-a întâmplat niciodată, Mikhael nu a mai făcut nicio mişcare, nu şi-a plătit nici măcar suma pentru teren şi nici taxele către stat. Aşa se face că întregul teren se află, în prezent, într-un litigiu cu Ministerul Mediului. Vom afla, însă, că există semne care arată că litigiul este aproape de a fi terminat.
În tot acest timp, câţiva dintre proprietari şi-au câştigat în instanţă definitiv şi irevocabil dreptul la proprietate, dar nu se pot bucura de propriul teren, neexistând acces la utilităţi. Mai exact este vorba de patru proprietari, unul dintre ei fiind chiar Ioan Marinescu.
Potenţialul Văcăreşti - contestat de proprietari, confirmat de specialişti
Cristian Lascu despre Văcăreşti: ”Susţineam că este o biodiversitate bogată şi viguroasă, ca să fac o asemenea afirmaţie în National Geographic eu m-am bazat pe datele furnizate de specialişti”
Cristian lascu, redactorul şef al revistei National Geographic România şi unul dintre activiştii de bază implicaţi în acest proiect, a fost acuzat de către proprietari că numeroasele specii rare găsite în zona Văcăreşti n-ar exista de fapt şi că sunt doar nişte invenţii care au menirea ascunsă de a-i lăsa pe proprietari fără drepturi.
„Susţineam că este o biodiversitate bogată şi viguroasă, ca să fac o asemenea afirmaţie în National Geographic eu m-am bazat pe datele furnizate de specialişti. Printre aceştia se numără: conferenţiar universitar doctor Iriniel Popescu care este un biolog foarte pasionat care a crescut pe malul gropii Văcăreşti şi care îmi povestea că îşi petrecea anii adolescenţei acolo şi de aici i-a venit lui dorinţa să se facă biolog, ca ulterior să-şi dedice ani de viaţă studiului ştiinţific în cadrul unor proiecte. Apoi, este Gavrilă Nagrean unul dintre cei mai buni botanişti din România. A făcut inventarul de floră şi vegetaţie. A găsit chiar şi specii rare. Inventarul de păsări a fost continuat de Cristian Mihai, metodic. Nu singur, a lucrat cu mai mulţi colaboratori. Acum vreo lună şi jumătate a reuşit să mai descrie o specie,Furtunarul Negru dacă nu mă înşel, care este specia numărul 94 identificată în groapa Văcăreşti. Majoritatea nu cuibăresc aici, sunt în pasaj, dar unele specii şi cuibăresc. Dintre cele mai mari avem berze, lebede. Cercetătorii de la Muzeul Antipa au inventariat amfibienii şi printre ei au găsit şi o specie de broască ocrotită pe plan european, reptile, două specii de ţestoase şi multe altele. Spectacolos avem şi mamifere şi printre ele avem bizami. Apoi, prădători carnivori, mai exact vulpi pe uscat şi vidre în apă. Majoritatea nu vroiau să creadă, dar le-am prins în poză”, a explicat Lascu.
Animalele rare, în pericol
Unul dintre motivele pentru care cei din grupul de iniţiativă sunt îngrijoraţi este şi pericolul în care se află animalele din Văcăreşti. ”O vulpe a ars de vie după ce nişte oameni au dat foc la stuful uscat, la fel de oribil cum te gândeşti că păsările alea zburau pe deasupra flăcărilor şi se uitau cum le ardeau puii. Această oază este aşa cum este, adică bogată în specii, în ciuda impactului permanent care a fost asupra ei. Bun, a scăpat de intervenţia umană, nu au venit buldozerele şi aşa mai departe, însă fauna a suferit de la câinii comunitari, care s-au pripăşit pe lângă colibele celor care stau acolo, dar mai ales de la braconieri cu curent electric. Apoi lemnele au fost tăiate mereu pentru foc şi aşa mai departe”, mai spune redactorul şef.
Din ce e făcută ”delta”
În momentul de faţă zona, supranumită ”delta dintre blocuri”, este potrivit specialiştilor un păienjeniş de lacuri unite prin canale cu vegetaţie specifică zonelor umede, de trestii, răchite, sălcii, nuferi sau alte plante acvatice. Această vegetaţie este consumată de animale. Totodată, aceste zone sunt protejate chiar şi de caniculă şi asta pentru că o parte dintre ele sunt alimentate de nişte izvoare subterane.
Izvoarele subterane
Un alt potenţial al zonei ar fi reprezentat de izvoarele subterane care ar fi de altfel legendare.
„Aceste izvoare erau înainte de război băile Văcăreşti şi asta pentru că lumea credea că apa izvoarelor avea puteri tămăduitoare, de altfel, unii mai cred şi acum şi vin şi iau cu găleţile. Lăsând la o parte poveştile, izvoarele există. De exemplu, astă toamnă târziu după ce a fost o secetă puternică, ne-am dus acolo şi în continuare zonele umede erau acolo”, mai explică Lascu.
Iniţiativa construirii unui parc natural în Văcăreşti, lăudată de experţii internaţionali
După ce a fost publicat articolul din National Geographic, iar grupul de iniţiativă a fost încurajat verbal de ministrul mediului pentru acest demers, Helmut Ignat, fotograful care a prins cadrele publicate şi în revistă şi care s-a implicat foarte mult în documentarea informaţiilor, a făcut mai multe postere cu imaginile luate în groapa Văcăreşti şi a făcut o expoziţie la scuarul Colţea din Piaţa Universităţii.
Între 6 şi 13 iulie 2012, a avut loc Conferinţa Mondială RAMSAR la Bucureşti, un eveniment ecologic mondial de mare importanţă. Expoziţie s-a mutat la Conferinţă.
„Acolo erau reprezentanţi ai circa 200 de organizaţii de mediu din toată lumea. Toţi au văzut expoziţia, au avut în dosar o mică descriere în care aflau detalii, iar guvernatorul Deltei Dunării, în cuvântul de salut al conferinţei, printre realizările României în zonele umede, a făcut o scurtă prezentare a acestui proiect, adică a unei posibile instituiri în viitor a unui sit Ramsar (organizaţie mondială de mediu- n.r.) la Văcăreşti. Deci a fost o super promovare. Ca urmare, a venit şeful Ramsar Europa, un personaj important pe problemele de mediu, apoi directorul WWF International şi WWF România şi s-au dus acolo şi au văzut, plecând foarte impresionaţi şi entuziasmaţi”, detaliază Cristian Lascu.
Potrivit acestuia, reacţia oficialilor de profil a fost una de încurajare, considerând iniţiativa de transforma zona Văcăreşti într-un parc natural urban ca una lăudabilă, având în vedere tocmai trendul european şi global, acela de întoarcere al omului urban la natură.
Florin Stoican, autorul studiului de fundamentare
Lascu şi echipa din jurul proiectului au apelat la experienţa lui Florin Stoican, preşedintele organizaţiei de mediu Kogayon din Horezu.
„Ei sunt foarte buni, au instituit mai multe parcuri naţionale, au blocat în Parlament legea vânătorii, care spunea că poţi vâna în rezervaţii naturale. Stoican a acceptat să coordoneze proiectul şi a muncit câteva luni de zile şi s-a făcut un dosar solid, pentru că numai cu un astfel de dosar te poţi duce la Academia Română, care este primul pas şi poate unul dintre cele mai grele. Aria protejată se declară în orice ţară atunci când forul ştiinţific suprem spune că este vorba de un patrimoniu natural care trebuie prezervat. Depunerea s-a făcut în februarie şi acum, în mai, Academia Română, care a deliberat nefiind o decizie uşoară şi pentru ei, dar care s-a convins că este vorba de o biodiversitate extraordinară, a dat aviz favorabil pe această documentaţie”, adaugă Lascu.
Ce se întâmplă cu proprietarii
Redactorul-şef al publicaţiei este de-acord că proprietarii trebuie să primească ce e al lor, dar că această decizie depinde numai de autorităţi, care trebuie să-şi facă treaba.
„Proprietarii zic că au şi ei nişte drepturi acolo, lucru pe care noi nu-l contrazicem, dar aia nu mai ţine de noi. Ei are trebui să primească nişte despăgubiri rezonabile, eşalonate, ca rezervaţia să nu fie blocată, dar nici ei să nu rămână cu ochii în soare, că nu este corect. Cu toate astea, sunt unii proprietari care vin şi cer 1.000 de euro pe metrul pătrat, cu toate că ei au avut acolo o grădină de zarzavat, asta nu este corect. Foarte greu a fost să convingem diversă lume care nu cunoşte legea, ne spuneau că sunt proprietari şi că nu se poate face. Le spuneam, oameni buni, prevalează interesul public. Aşa nu ai mai face niciun parc naţional sau nicio rezervaţie în România pentru că nicăieri nu a fost pârloaga nimănui”, conchide Lascu.
În următorul articol din cadrul dosarului ”Adevărul” despre balta Văcăreşti vom discuta despre cât ar costa ca spaţiul să fie amenajat ca un parc natural intraurban şi cât ar dura acest lucru după ce ar fi declarat arie protejată. De asemenea, vom afla ce înseamnă instituirea unui parc natural de 180 de hectare în mijlocul Bucureştiului, atât pentru capitalul ecologic al ţării, cât şi pentru imaginea României pe plan mondial şi asta în condiţiile în care tot mai multe ţări au strategii de întoarcere la natură şi biodiversitate. Totodată, vom afla despre părerile preşedintelui asociaţiei Salvaţi Delta şi Dunărea, Liviu Mihaiu, şi ale academicianului Dan Munteanu faţă de instituirea parcului, dar şi cum văd proprietarii de teren proiectul.
Pe aceeaşi temă:
Propunerea de a declara lacul Văcăreşti arie naturală protejată, avizată de Academia Română
Delta din mijlocul oraşului. Un întreg ecosistem ascuns în spatele blocului
Lacul Văcăreşti ar putea fi declarat arie protejată
Ultimii sălbatici din mijlocul Bucureştiului
Se încarcă comentariile...
