ARCUB: un scandal?

Mă uimeṣte de fiecare dată indignarea publică ce izbucneṣte atunci când vin iarna ṣi omătul: „iar au fost prinse autorităṭile nepregătite!“, se strigă în cor. Păi sigur că au fost prinse, căci astfel se pot face contracte preferenṭiale, trecute la capitolul „situaṭie de urgenṭă”. Aṣa că, nimic nou!

Poate că la început de an ar trebui ca, din urările numeroase ṣi bombastice ce ni se fac, să o reṭinem (pentru utilitatea ei) pe aceea care ne-ar da speranṭa că se va fura mai puṭin, în contul nostru. Adică din banii publici, din contribuṭiile noastre.

Dar nu ne face nimeni asemenea urări! Căci nu se produc minuni peste noapte, iar DNA are ṣi ea capacităṭile ei, prea limitate pentru dimensiunea flagelului. Astfel încât atât de urâtul cuvânt (de origine slavă, se pare) ṣpagă nu va dispărea din vocabularul cotidian (al presei, cel puṭin), deṣi o urare tocmai aceasta ar fi fost: să vedem ṣpaga ṣi nepotismul dându-ṣi obṣtescul sfârṣit (sau măcar ostenind un pic)!

Cine îṣi închipuie însă că numai la studii de fezabilitate (pentru) ṣi la autostrăzi se pot da tunuri, se înṣală. Orice rotiṭă a mecanismului administrativ poate fi slăbită, ca să permită scurgeri (de bani). De aceea s-au creat adevărate reṭele clientelare, alcătuite din indivizi care tocmai asta fac: asemenea unor funcṭionari conṣtiincioṣi, asediază zilnic, la oră fixă, sistemul, cu ajutor bine cumpănit din interior. Ṣi astfel câṣtigă toṭi, în timp ce contribuabilul pierde. Iar bunurile imateriale nu fac excepṭie de la regulă.

A stârnit mare vâlvă anunṭul din 2014 al Ministerului Culturii, că în 2021 vine iarăṣi rândul României de a da o Capitală Europeană a Culturii (una din trei), aṣa că s-au făcut pregătiri intense în toate oraṣele cu pretenṭii culturale ale ṭării, iar în decembrie 2015 competiṭia în care au intrat cele 14 oraṣe acceptate s-a încheiat odată cu alcătuirea listei scurte, ce a reṭinut doar 4 dintre ele. Intre care ṣi Bucureṣtiul.

Prin hotarârea 40/27.02.14, Consiliul General al Municipiului Bucureṣti a aprobat depunerea candidaturii, l-a împuternicit pe Primarul General să semneze documentele necesare ṣi a desemnat ARCUB să întreprindă demersurile pentru depunerea candidaturii. Cum primul din cele ṣase criterii de evaluare a dosarelor îl constituie strategia culturală a oraṣului candidat, Bucureṣtiul neavând vreuna, ARCUB a purces la alcătuirea ei, pentru perioada 2015-2025.

Sigur că, pentru a propune direcṭii de acṭiune pentru un deceniu de viaṭă culturală a unei metropole, trebuie să oferi o diagnoză a prezentului. Trebuie să evaluezi structura materială, cea organizaṭională, capacităṭile de finanṭare, dar mai ales necesităṭile culturale ale comunităṭii pentru care funcṭionezi. Ceea ce ARCUB iarăṣi a purces a face, bazându-ṣi strategia culturală elaborată, pe concluziile a patru studii. Să le luăm pe rând.

Primul dintre ele (61 de pagini) a fost preexistent ṣi este lipsit de legătură cu efortul ARCUB, fiind comandat de Biblioteca Metropolitană ṣi plătit din bugetul propriu. Este, de fapt, o analiză operaṭională a instituṭiei, efectuată de PricewaterhouseCoopers. Despre această analiză a felului în care funcṭionează instituṭia chiar prestatorul scria că “nu îşi asumă nicio responsabilitate pentru nicio decizie care se va lua sau nu se va lua ca urmare a acestui raport”. Raportul nu conṭine informaṭii legate de consumul ṣi nevoile beneficiarilor sistemului de biblioteci răspândite în tot oraṣul ṣi funcṭionând sub coordonare unică. De aceea, includerea acestui raport ca bază relevantă pentru alcătuirea unei strategii culturale destinate comunităṭii bucureṣtene este cel puṭin ciudată, dacă nu cumva vinovată.

De altfel, la vremea respectivă, Direcṭia de Audit a Primăriei a cercetat această achiziṭie de servicii a BMB, subliniind ilegalităṭile ce au însoṭit-o, între care alegerea preferenṭială, netransparentă, a agenṭilor economici invitaṭi să participe la selecṭie, fără consultarea catalogului electronic SEAP ṣi atribuirea contractului de 35.000 euro, unei firme care nu are expertiză în biblioteconomie (vezi). 

Al doilea studiu (35 de pagini), intitulat Comunităṭile din Bucureṣti, este un mix: o analiză calitativă, menită a identifica felul în care îṣi petrec bucureṣtenii timpul liber ṣi una cantitativă, Bucureṣtiul factual, însumând grafic indici statistici pentru sectoarele capitalei ṣi judeṭul Ilfov, date ce pot fi găsite în recensământul populaṭiei ṣi în buletinele informative ale Institutului Naṭional de Statistică.

Pentru prima parte, analiza calitativă, prestatorul a organizat 3 focus group-uri, utilizând o metodologie explicată în numai 10 (zece) rânduri! Iată-le: „ Participanţii care au manifestat interes faţă de subiectul focus group-urilor s-au autoselectat să participe la cercetare prin răspunsul afirmativ la invitaţie. Prin faptul că au ales să răspundă la întrebări legate de consumul cultural şi de folosirea oraşului, respondenţii s-au arătat şi interesaţi de aceste subiecte, ceea ce înseamnă că am vorbit direct cu grupuri reprezentative pentru acest tip de consum/comportament [sic!]. Limitările metodologice ale acestor grupuri, date de structura pe sexe (grupul -35 exclusiv masculin, iar grupul 35-55 exclusiv feminin), localizarea rezidenţială (nimeni din vestul oraşului) ori de statutul activ în piaţa muncii (grupul 55+ numai pensionari), nu afectează în mod decisiv rezultatele cercetării, conform evaluării sociologului. ”

Având dubii asupra acestui aspect, am consultat un specialist, sociologul Călin Anastasiu, care mi-a confirmat faptul că, în general, detaliile privind metodologia oricărui studiu sociologic sunt foarte importante. Dacă pe partea de metodologie sunt fisuri, concluziile ṣi recomandările finale n-au nicio valoare. De aceea, rapoartele de cercetare (fie ea calitativă sau cantitativă) trebuie să prezinte cât mai pe larg detaliile metodologice ale studiului respectiv. Cu doar 10 rânduri la capitolul metodologie nu putem ṣti mare lucru despre structura grupurilor, modul de recrutare a persoanelor în grupuri etc. In plus, doar 3 grupuri: bărbaṭi sub 35 ani, femei 35-55 ani, pensionari peste 55 ani, sunt insuficiente pentru fundamentarea unor concluzii valabile pentru întregul oraṣ, mai ales că înṣiṣi autorii recunosc că n-au avut nici un locuitor din zona de vest a Bucureṣtiului.

Al treilea studiu a fost făcut tot de ONG-ul Funky Citizens, dar aici au intrat pe domeniul lor de expertiză, aṣa cum îl definesc chiar ei pe propriul site: “Ne pricepem să citim în bugete publice, suntem experţi pe subiecte ce ţin de politici publice, administraţie publică, anticorupţie, lege, sistemul de justiţie şi instituţii.” Studiul este o sinteză a tipurilor de finanṭări efectuate pentru instituṭiile ṣi operatorii culturali din Bucureṣti ṣi formulează câteva recomandări utile pentru viitor.

Că lectura site-urilor nu este infailibilă ṣi că nici solicitările adresate primăriilor nu sunt de ajuns, pentru alcătuirea unui studiu cu asemenea miză o dovedeṣte punctul 8 al concluziilor prezentate în preambulul materialului, care susṭine că investiṭii în produse ṣi servicii culturale nu fac decât Primăria Generală a Municipiului ṣi cea a Sectorului 3.

Neadevărat! Ca să nu dau decât două exemple pe care le cunosc, Sectorul 2 a deschis de ceva timp un excepṭional centru comunitar, pentru activităṭi recreative ṣi educaṭie (cel mai mare din ṭară, zice site-ul). La „Sfântul Pantelimon” locuitorii sectorului 2 pot învăṭa engleză, chineză, arabă, operare PC, pot participa la cursuri de fitness, primesc tratamente de fizioterapie, etc. Totul, gratuit. Aici, ca ṣi la Galeria Dialog, se organizează expoziṭii de artă plastică ale membrilor Uniunii Artiṣtilor Plastici. Sectorul 2 susṭine premiile Uniunii Scriitorilor din România, sprijină din sponsorizări Fundatia Naṭională pentru Ṣtiintă ṣi Artă, finanṭează revista Caiete critice, a Academiei Române, susṭine tinerii olimpici etc. De asemenea, o simplă accesare a site-ului Sectorului 1 arată că ṣi aici sunt organizate constant activităṭi culturale ṣi sportive.                                                                                                        

Aṣadar, care e relevanṭa diagnozei din acest studiu, în perspectiva elaborării unei strategii culturale pentru întreg Bucureṣtiul?    

În cele din urmă, „Studiul de consum cultural la nivelul oraṣului Bucureṣti” (209 pagini) este o analiză serios fundamentată, care a primit ṣi girul specialiṣtilor în cercetare de piaṭă de la Institutul Naṭional pentru Cercetare ṣi Formare Culturală. Autorul, al cărui nume nu apare pe copertă, a analizat cu instrumente ṣtiinṭifice, consumul cultural domestic ṣi public, profiturile consumatorilor culturali ṣi aṣteptările bucureṣtenilor în privinṭa ofertei culturale, motivaṭiile de consum/non-consum cultural ṣi cele mai bune căi de comunicare cu beneficiarii ofertei culturale.

Studiul formulează, deci, întrebările pe care ṣi le pun toṭi managerii culturali, mai ales cei care conduc instituṭii publice de cultură, care trebuie să găsească justa măsură între produsele culturii înalte ṣi cele ale culturii populare. Fiindcă sunt judecaṭi anual ṣi în funcṭie de încasările pe care le fac, adică în funcṭie de cât de bine răspund cerinṭelor publicului. Or, întrebările ṣi le pun cu toṭii, dar răspunsuri nu primesc decât din partea propriei intuiṭii. De ani de zile toṭi cer Primăriei Generale elaborarea unui astfel de studiu, care să dea ṣi răspunsuri valide sociologic la întrebarea: ce-i place publicului? Ṣi nu primesc niciun răspuns.

In fine, în perspectiva candidaturii la Capitală Europeană a Culturii, doamna Mihaela Păun, directoarea ARCUB, a finanṭat acest studiu vital pentru toṭi managerii culturali. Ṣi ce face cu el? Il ṭine sub saltea! Nici chiar Direcṭia Cultură din Primărie nu avea habar de el până acum două luni.

Iar finanṭarea nu a venit din buzunarul propriu al directoarei, ci din bugetul alocat de Primăria Generală. Oare nu se cheamă aceasta proastă gestionare a banului public? Căci ṣi de informaṭiile cuprinse în acest studiu depind veniturile realizate de instituṭiile publice de cultură ale capitalei. Iar ṭinând studiul pitit, doamna cu pricina a provocat cu bună ṣtiinṭă, pierderi bugetului municipiului, barând calea instituṭiilor de cultură ale Bucureṣtiului spre o bine fondată cunoaṣtere a pieṭei culturale.

Merge vorba că pentru cele 4 studii, dna Păun ar fi plătit 120.000 euro. Adept al transparenṭei, ONG-ul Funky Citizens a publicat pe site-ul propriu suma încasată pentru cele două studii contractate cu ARCUB: 67.275 lei, adică aproximativ 14.950 euro. N-o fi prea mult, având în vedere că un focus group costă pe piaṭă în jur de 1.500 euro? Poate că nu. Studiul BMB fusese deja plătit din bugetul Bibliotecii Metropolitane, cum am arătat. Atunci să fi costat cel de al patrulea studiu peste 105.000 euro? Cam cât un apartament cu trei camere pe Calea Victoriei?  Puṭin probabil ca selecṭia prestatorilor să fi fost făcută prin licitaṭie, date fiind cărṭile de vizită ale câṣtigătorilor cunoscuṭi ṣi faptul că legea permite achiziṭii publice fără licitaṭie, sub pragul de 30.000 de euro.

Dar probabil că aṣa se întâmplă când ai reuṣit să schimbi mulṭi primari ṣi primărei, fiind confirmată la fiecare ṣase luni, vreme de cincisprezece ani. Până la momentul eroic, când poṭi anunṭa presei că: „pentru cei şase ani premergători datei la care Bucureştiul ar putea deţine titlul de Capitală europeană a culturii, bugetul estimat este de 75 de milioane de euro, dintre care 90% vor proveni de la bugetul de stat - 50%, de la Primăria generală a Capitalei, 2% de la fiecare primărie de sector, dar şi de la instituţiile din judeţul Ilfov, care este inclus în proiect. Celelalte 10 procente din buget, spune Păun, vor proveni din sponsorizări şi finanţări private.” (Mediafax.ro, 27.10.2015)

Poate că până să fie cheltuite cele 75 de milioane de euro, Primăria Generală, prin instanṭele sale de control, ar trebui să cerceteze oportunitatea cheltuielilor făcute până acum ṣi mai ales legalitatea lor. Nu de alta, dar n-ar fi tocmai plăcută perspectiva ca ANI să vină ṣi să cerceteze de ce soṭul este plătit din banii instituṭiei care gestionează un proiect european, cum s-a întâmplat până acum pentru proiecte locale, etc.

Ṣi poate că înṭelepṭii Primăriei ar trebui să reflecteze ṣi la forma de organizare ṣi funcṭionare a instituṭiilor din subordine, astfel încât conducătorii lor să nu mai capete sentimentul imunităṭii perpetue, tocmai pentru că nu răspund în faṭa unei instanṭe colective, ci doar în faṭa unui om (primarul).

Căci în absenṭa controlului se nasc instrumentele de sifonare a banului public. Dar apare ṣi sentimentul că, director fiind, instituṭia îṭi aparṭine. Căci numai aṣa se poate explica ultima trăsnaie (eufemism!) a doamnei Păun, despre care Primăria a aflat abia pe 29 decembrie 2015, din vorbe, documentele expertizei fiind predate integral abia acum două zile.

In mijlocul verii, doamna Păun a comandat o expertizare a clădirii ARCUB, din str. Batiṣtei, care era deja înregistrată cu grad II de risc seismic. Nu a consultat pe nimeni ṣi probabil că a folosit capitolul studii de fezabilitate din bugetul ARCUB. Devenind iminentă necesitatea transferării temporare a clădirii în administrarea Teatrului Nottara, ce trebuie să părăsească ṣi el sediul său din Bd. Magheru, dna directoare s-a văzut nevoită să prezinte Primăriei, lunea trecută, expertiza care clasează clădirea ARCUB la gradul I de risc seismic.

In tot acest timp, Primăria Generală a Municipiului Bucureṣti nu ṣtia nimic ṣi clădirea era promisă cu largheṭe de directoare, diverṣilor puternici ai zilei, în spatele cărora se râdea probabil sănătos. Fiindcă expertiza urma să spele orice promisiune.

Sediul din Gabroveni

Privită în mare, chestiunea apare cam aṣa: doamna directoare ṣi-a pus la adăpost echipa în sediul din Gabroveni ṣi i-a lăsat pe clienṭi să intre la cafenea ṣi pe marii actori ṣi regizori să continue să joace în Batiṣtei, cunoscând pericolul la care îi expune. Cineva a avut însă grijă să-l anunṭe pe fostul proprietar al restaurantului aflat în aceeaṣi clădire, că urmează o consolidare, care îi va “stânjeni” fatal afacerea, astfel încât omul l-a păcălit pe altul, vânzându-i spaṭiul.

Deh, afacerile sunt afaceri. Dar rămâne întrebarea: nu cumva omisiunea de a da ajutor unor persoane a căror viaṭă, integritate corporală sau sănătate sunt puse în pericol este o faptă (cu iz) penal?

Bloggerii „adevarul.ro” au libertatea de a-şi publica singuri textele pe site-ul adevarul.ro, astfel că intervenţia editorilor asupra acestor articole este una care să se încadreze în termenii şi condiţiile stabilite de comun acord şi care să respecte Articolul 30 din Constituţia României. Cu toate că „Adevărul” încurajează dialogul, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului.