Între război şi pace

Diriguitorii din turism ar putea inventa noi oferte pentru străinii doritori de turism nemaivăzut, la gropile de gunoi sau la zonele de ardere a deşeurilor al căror fum întunecă şi sufocă aerul şi oamenii. Evoluţia turismului în România, în marile oraşe, în zone consacrate sau mai noi pe harta vizitatorilor, ar trebui să-i facă pe cei din domeniu să gândească noi sigle, concepte de promovare locale, zonale, pe lângă frunza naţională.

”Prea cald pentru luna mai” este numele unui film românesc produs pe vremea ”epocii de aur” a comunismului românesc, în anii când anotimpurile erau anotimpuri la timpul lor, nu ca acum când şi vremea şi vremurile par date peste cap într-o lume nebună, nebună.

De câţiva ani, în România avem doar două anotimpuri, iarnă şi vară. Acum, aud la meteo că zilele acestea se face foarte cald, temperaturile ajungând în anumite zone la 35 de grade Celsius! De fapt, am intrat într-o vară toridă şi de lungă durată înaintea calendarului, încă din luna mai.

De când a început războiul de agresiune al ruşilor în Ucraina, nedeclarat, dar război cum nu s-a mai văzut, cel mai mediatizat din istorie, staţiile meteo din ţara noastră prezintă la ştiri şi temperaturile din principalele oraşe ale Ucrainei, Kiev, Odesa şi altele, dar şi temperatura de la Moscova.

Ca o paranteză, că tot ne uităm noi românii la războiul din ţara vecină ca la filme, după două luni şi jumătate de conflict în care oamenii nevinovaţi, unde civilii sunt vânaţi cu predilecţie, în timp ce aceştia încearcă din răsputeri să supravieţuiască, am observat ceva. I-am văzut, de fapt îi vedem cu toţii pe supravieţuitorii scoşi din iadul de la Mariupol, făcut una cu pământul de orcii ruşi, din subteranele combinatului Azovstal, devenit o ruină de fiare şi beton, fumegând continuu de la bombele, rachetele şi armele agresorilor.

M-au frapat feţele lor îmbătrânite şi îndurerate, maturitatea precoce a copiilor şi în special, demnitatea tuturor acestor supravieţuitori, care n-au ieşit urlând, disperaţi, cerşind milă, punându-şi poalele în cap, în ciuda faptului că au trăit zeci de zile şi nopţi cu moartea în faţă, în teroare, sub bombe!

 Aceeaşi demnitate am remarcat-o şi la alţi năpăstuiţi ucraineni ai războiului, însoţită de îndârjirea de a alunga agresorii de unde au venit şi de a reîncepe să-şi reconstruiască satele, oraşele, casele ţara şi nu în ultimul rând viaţa. La fel de demn se poartă şi refugiaţii! I-am văzut pe cei din România care nu îşi plâng de milă, nu cerşesc nimic, ba chiar se comportă extrem de discret, se integrează repede, nu fac probleme, încearcă să se ajute singuri şi să-i ajute pe cei care le-au sărit în ajutor, fie voluntari, fie autorităţi. Sunt un exemplu de atitudine, demnitate şi comportament în situaţia excepţională în care se află, în vreme de război! Am încheiat paranteza ucraineană.

În România anului de graţie 2022, în vreme de pace, lucrurile stau cu totul diferit dacă ne uităm, vedem, trăim realitatea cotidiană, de zi cu zi, în care românii nu sunt bombardaţi, vânaţi, ucişi, nu li se distrug casele, ţara şi viaţa de orcii criminali. Noi avem războaiele noastre interne-cu guvernanţi, cu autorităţile, cu noi înşine, cu lumea, cu preţurile, cu viaţa, cu educaţia, cu bunul simţ, cu prostia... Lista-i lungă şi interminabilă!

Comportamentul multora dintre noi, fie simpli cetăţeni, băieţi bazaţi cu material şi putere de influenţă la purtător, autorităţi, instituţii-este execrabil, penibil, ridicol, prostesc, sfidător, nefiresc, autodistrugător, nociv... Nu degeaba s-a inventat la noi celebra zicere populară că ”Ne dăm singuri cu tesla în c..e!”

Acum, în vreme de pace, de câteva săptămâni încoace, ţara noastră a fost luată cu asalt de turişti. Majoritatea sunt străini care vin din Europa, SUA, dar vin şi de pe toate continentele, din toată lumea, în timp ce românii cu bani merg la agrement în diverse locuri de pe mapamond. Şi unii şi ceilalţi au o libertate de mişcare nerestricţionată de măsurile antipandemie, acum când pandemia pare învinsă şi nu o mai bagă nimeni în seamă, în afară de autorităţile chineze.

Marile oraşe turistice ale României sunt luate cu asalt sub soarele torid al lunii mai, de mii de străini veniţi să viziteze frumoasa şi fascinanta noastră ţară şi locuitorii ei. Ofertele turistice sunt din cele mai diverse-munte, mare, turism urban, rural, de întreţinere, de aventură şi dezmăţ, tras pe nas, turism extrem, turism religios, de escaladă, sexual...

Vă amintiţi cum un turist irlandez a escaladat anul trecut, gardul Parlamentului României şi a pătruns, în plină noapte, chior de beat, în incintă, dornic de turism politic, dovedind că şi străinii pot sări în cel mai important for democratic al ţării, nu doar băştinaşii noştri haurişti şi şoşocişti!

Afluenţa de turişti străini de anul acesta, dar şi strategia de dezvoltare şi promovare, a se vedea promovarea originală de la târgul de turism din New York, cu ambasadorii turismului românesc şi perdeaua neagră tapetată cu foi A4 imprimate şi agăţate artistic, au făcut ca diriguitorii domeniului să revină la celebrul brand de ţară-frunza mioritică aleasă de o elena aflată acum la mare ananghie.

Revenirea la frunza verde de acasă şi extrem de scumpă la vremea ei ar putea însemna că aceasta şi-a meritat banii din moment ce lumea dă buluc la noi acasă.

Şi frumoasa şi vibranta noastră capitală europeană, Bucureşti, este călcată în prezent de numeroşi turişti din toată lumea, putând fi văzuţi zilnic în centrul oraşului vizitatori, începând de la cei cu ţâţa-n gură până la cei cu barba sură!

Întâlnim la tot pasul tineri cu rucsace în spate şi cu telefoane deştepte, aparate de filmat şi camere video, grupuri de bătrâni cu bastoane, cadre ajutătoare târându-se anevoios pe caldarâmul pietrelor cubice din centrul vechi, printre gropi şi gunoaiele pitoreşti, pestilenţiale, nelipsite din peisajul bucureştean, la fel ca şi fauna vie a urbei. Se opresc, adastă, obosiţi, înfometaţi, însetaţi pe la mesele umbrite ale mulţimii de localuri apărute în tot centrul ca ciupercile după ploaie.

Oferta estivală a anului 2022, în Capitală, pe lângă obiectivele clasice-muzee, instituţii de artă şi cultură, Casa Poporului, tentaţiile culinare, bahice, sexuale sau de altă natură-cuprinde şi locurile de neuitat, cum ar fi plimbările pe marile bulevarde, cu peisajele urbane şi fauna vie prezente la tot pasul. Pe Bulevardul Magheru, de exemplu, o plimbare de la Piaţa Romană la Piaţa Unirii sau invers, îi poate lăsa pe turiştii străini cu amintiri de neuitat.

Păşind cu atenţie printre dalele lipsă ale trotuarelor, pot fi admirate clădiri vechi, în ruină, pline de gunoaie şi transformate într-un fel de haznale la vedere, cu locatari la sol, oameni ai străzii cu tot arsenalul din dotare, făcându-şi veacul cu toată averea expusă turistic. Avem ruine istorice, de patrimoniu gata să se prăvale peste trecători, cum ar fi fostul service Ciclop, fostele cinematografe Patria, Scala. Şi alte zeci de clădiri şi construcţii din perioada Micului Paris,  care şi-au trăit gloria de odinioară, stau mărturie ( până când?) măririi şi decăderii oraşului lui Bucur ciobanul.

În noua epocă a democraţiei româneşti, după peste trei decenii, nu a contat până acum câţi edili aleşi s-au perindat în fruntea administraţiei locale, de la ce partide şi ce culoare politică au avut, că în urma lor sau în timpul mandatului lor Capitala turistică a suferit grav la capitolul imagine publică. Cu toate acestea, turiştii străini vin an de an, din ce în ce mai mulţi!

Am putea să le propunem în ofertă şi călătorii, excursii de aventură, cu transportul în comun, în zonele periferice, mai colorate şi mai puternic mirositoare ale oraşului. La preţuri modice, peste 3 lei biletul cât plătesc bucureştenii, plimbări cu tramvaiele de epocă, hurducându-se şi părând că se desfac din fiare în orice moment, jegoase, cu aerul irespirabil, cu nelipsiţii călători nespălaţi, needucaţi, cu pensionarii care fac politică ad-hoc, cu hoţii, şuţii şi controlorii de serviciu la purtător.

La fel şi cu bătrânele troleuri ori cu mai noile autobuze turceşti, comandate pe vremea mul iubitei primăriţe Firea, care nu par să atingă niciun sfert din anii de viaţă ai autobuzelor Mercedes, achiziţionate în timpuri aproape imemoriale de piratul Băsescu.

Diriguitorii din turism ar putea inventa noi oferte pentru străinii doritori de turism nemaivăzut, la gropile de gunoi sau la zonele de ardere a deşeurilor al căror fum întunecă şi sufocă aerul şi oamenii.

Evoluţia în creştere a turismului în România, în marile oraşe, în zone consacrate sau mai noi pe harta vizitatorilor, ar trebui să-i facă pe cei din domeniu să gândească noi sigle, concepte de promovare locale, zonale, pe lângă frunza naţională.

Capitala de exemplu, ar putea fi promovată cu ruinele interbelice sau circurile foamei, alte construcţii din vremea lui Ceauşescu, pline de gunoaie şi populate de fauna vagabonzilor fără casă-turism, trecut, prezent şi viitor! Sau cu turismul de trotinete, ca turism de viteză printre maşini şi slalom extrem pe trotuarele marilor bulevarde bucureştene.

La fel şi în ţară, în staţiunile de munte să băgăm sigla cu ursul în trafic şi la tomberon, cu pădurile defrişate, cu pământul pârjolit de arderea deşeurilor! Fiecare zonă cu atracţiile ei turistice, new entry!

Aud că şi la Târgovişte prin târg (nu, nu unde a fost ciuruit împuşcatul şi savanta) se poate face turism extrem - cu un leu adevărat, nu pricăjitul leuţ românesc, se poate face paradă prin oraş!

Avem de toate în ţara noastră pentru turism! Din ce în ce mai multe oferte-găselniţe pentru străini în special, dar şi pentru români! Trebuie doar să valorificăm potenţialul turistic! ”Hai că se poate!”, cum zice un slogan politicianist tradiţional românesc!