Iată totuşi că OPTAR şi CBB  (Comunitatea Bicicliştilor din Bucureşti) au reuşit să transmită un mesaj corect, la care au rezonat mai mult de 4000 de oameni, adica peste 8000 de roţi, cum ar spune un prieten de-al meu (sic!).

Scriu acum pentru cele care n-au ajuns astăzi la marşul ciclistic “Nu vrem piste pe trotuar”, că voi restul, care aţi fost azi în Parcul Izvor, ştiţi deja ce nebunie frumoasă a fost acolo. În primul rând, nu vă puteţi închipui ce înseamnă peste 4000 de biciclete mărşăluind încet pe Splaiul Independenţei. Nici eu n-am putut. Dacă stăm pe loc, unul lângă altul, ne întindem între pod Grozăveşti şi pod Eroilor sau trecem timp de 12 minute prin faţa unei camere de filmat, iar asta pe o şosea de 3 benzi, numai ale noastre.

Ce s-a întâmplat la protestul de sâmbătă

Pe scurt, am pedalat din parcul Izvor, pe Splaiul Independenţei, până în Regie, podul de la Politehnică, apoi ne-am oprit pentru 10 minute în faţa Primăriei pentru a ne striga dorinţele de piste pe carosabil. Ştiam cu toţii că în clădirea cu geamuri negre, impersonale, nu e nimeni, însă protestul trebuia făcut ca la carte. Oprescu sau cineva din staff-ul lui n-au catadicsit să ne bage în seamă, dar sunt sigură că vor fi informaţi ce şi cum s-a strigat. Întoarcerea în Parcul Izvor, ca dealtfel tot traseul, a fost fără incidente şi asta pentru că CBB a avut o echipa minunată de voluntari care au patrulat pe toată lungimea coloanei. Factorul cel mai important a fost totuşi oprirea totală a traficului auto, că altfel ar fi fost haos de-a dreptul. În afară de o soferiţă stresată, n-am văzut şoferi exasperaţi că aşteaptă trecerea bicicletelor, iar asta e un semn de normalitate.

Cine a fost la marş

…dar cine n-a fost?! Ca întotdeauna, simt că scopul secundar al marşului, dar poate mai important decât cel oficial, este să mă întâlnesc cu oameni dragi biciclişti, amici, prieteni pe care nu apuc să-i văd decât foarte rar. Şi când atât de mulţi oameni se întâlnesc la un loc, se creează o energie extraordinară, pe care o simţi şi te face mândru sau măcar bucuros că faci parte din ceva important. Mi-a plăcut să văd părinţi cu copii, ataşaţi în fel şi chip, de la port-bebe la rulotă.

Concluzii

Atât discuţiile directe ale Asociaţiilor care sprijină mersul pe bicicletă cu primarul Oprescu, cât şi protestul de sâmbătă, poate nu vor avea ca rezultat rapid realizarea unei infrastructuri sigure pentru biciclişti, însă cu siguranţă  conduc la o mare campanie de conştientizare: BICICLIŞTII FAC PARTE DIN TRAFIC!

Articolul a fost preluat de pe blogul SkirtBike