VIDEO Adevărul despre „Adevărul“ şi „Scînteia“

Publicat: 10.06.2013 11:23

Ultima actualizare: 08.08.2022 08:45

Una dintre marile controverse ale istoriei „Adevărului“ este, fără îndoială, legătura cu oficiosul Partidului Comunist Român - „Scînteia“.

După ce în 1989 „Adevărul“ a reapărut pe tarabe luând locul cotidianului de casă al Partidului Comunist, în mentalul colectiv s-a sedimentat ideea că între cele două publicaţii există legături vechi, că odată cu venirea la putere a comuniştilor „Adevărul“ a fost transformat în „Scînteia“, iar după căderea comunismului „Scînteia“ a redevenit „Adevărul“. De fapt, este o percepţie falsă, pentru că între cele două publicaţii nu a existat nicio legătură până în momentul Revoluţiei din decembrie 1989.

Înfiinţat în 1888, „Adevărul“ era deja unul dintre cele mai reputate cotidiene din România când „Scînteia“ a apărut pentru prima dată, în 1931, ca o foaie volantă care circula în ilegalitate. În 1937, apariţia ziarului „Adevărul“ a fost suspendată, reluându-se abia în 1946. „Scînteia“ intrase în legalitate încă din toamna lui 1944 şi cele două cotidiene au apărut în paralel, fără a avea nicio legătură, până în 1951, când „Adevărul“ şi-a încetat apariţia, luându-şi la revedere de la cititori. „Scînteia“ a continuat să apară.

IDEEA LUI SĂLĂGEAN

În 22 decembrie 1989, ziariştii de la „Scînteia“ s-au trezit în faţa unei realităţi neaşteptate: Nicolae Ceauşescu pierduse dintr-odată puterea, iar o mare parte din populaţia României ieşise în stradă şi nu mai voia să audă de comunism. Ziariştii s-au grăbit să treacă şi ei de partea Revoluţiei şi, în următoarele două zile, pe 23 şi 24 decembrie, au scos o ediţie specială sub titulatura de „Scînteia poporului“, ziar pe care un mesager l-a prezentat la Televiziune şi a promis, în numele redacţiei, că nu vor mai minţi.

Populaţia a continuat totuşi să privească cu rezervă către „scânteişti“, mai ales după ce, în numărul din 24 decembrie, a apărut titlul „Comunişti, la arme!“. În aceste condiţii, s-a hotărât că este nevoie de o schimbare radicală. Cei din redacţie au decis că trebuie să apară în faţa oamenilor cu un ziar nou, care să poarte alt nume. Aşa a fost readus la viaţă brandul „Adevărul“, după o pauză de 38 de ani. Romulus Căplescu, membru al redacţiei din acea vreme, spune că ideea a fost a lui Viorel Sălăgean, ziarist de economic, decedat în urmă cu câţiva ani după ce a bifat un mandat de senator şi o candidatură la prezidenţialele din 1992. „Sălăgean a venit cu un număr vechi din «Adevărul» pe care îl avea acasă. Era un ziar din perioada interbelică, scris cu „e“ din ăla cu căciulă, „Adeverul“. El a propus să ne numim „Adevărul“. Am luat capul ziarului şi l-am reprodus ca atare după ziarul adus de el“, spune Căplescu.

Liderii redacţiei au ţinut o şedinţă în urma căreia s-a încheiat şi un proces-verbal de constituire a noului ziar. În procesul-verbal, publicat de istoricul Matei Gheboianu în cartea „Rotativa de plumb a tranziţiei“, se arată: „La propunerea unui comitet de iniţiativă format din Constantin Stănescu, Ion Mitran, Viorel Sălăgean, Anghel Paraschiv, Dumitru Tinu, Ion Marin şi Ştefan Ciochinaru s-a hotărât editarea unui nou ziar cotidian, cu o platformă izvorâtă din idealurile revoluţionare şi cu statutul de publicaţie independentă. Numele ziarului s-a hotărât în unanimitate să fie «Adevărul», ca un continuator al vechiului ziar «Adevărul», apărut în perioada 1888 – 1950 (n.r. – ziarul s-a închis, de fapt, în 1951). S-a hotărât că în perioada următoare se va proceda la o amplă restructurare a colectivului redacţional, iar cine nu poate face faţă cerinţelor noului ziar să se pensioneze sau să-şi găsească de lucru în altă parte. Primul număr al noului ziar «Adevărul» urmează să apară în ziua de 25 decembrie 1989“.

Palatul Adevărul, strada Constantin Mille

SETEA DE TRADIŢIE

Sergiu Andon, fost ziarist la „Scînteia“ şi „Adevărul“, explică de ce s-a optat pentru un nume de rezonanţă în istoria presei din România: „Era o sete foarte mare de tradiţie, de reînnodare cu tradiţiile presei libere. Şi am văzut ziarul «Adevărul» din 1990 ca un continuator al cotidianului înfiinţat de Beldiman. Noi ne-am dorit atunci să ne şi mutăm în redacţia Beldiman din Sărindar, vechea redacţie Adevărul, undeva pe lângă Cercul Militar, dar până la urmă nu ne-am mai mutat pentru că era spaţiul mic“.

Se poate spune că în decembrie 1989 ziarul „Adevărul“ a fost redeschis de ziariştii de la „Scînteia“, care, pentru a scăpa de aversiunea poporului pentru fostele structuri comuniste, aveau nevoie de un ziar care să arate altfel şi care să poarte un nume cu rezonanţă. Este singura legătură din istoria celor două entităţi: faptul că „Adevărul“, care reapărea pe tarabe după 38 de ani de pauză, era scris de „scânteişti“ şi moştenise infrastructura şi cele 800.000 de abonamente ale oficiosului PCR. Nu e de mirare că i-au trebuit câţiva ani buni pentru a se debarasa de abordarea profesenistă de la început şi pentru a elimina din paginile ziarului stilul „scânteist“.

Ziariştii tineri precum Cristian Tudor Popescu, Magdalena Boiangiu sau Ion M. Ioniţă, care nu avuseseră nicio legătură cu „Scînteia“, au început încet-încet să devină majoritari în redacţie şi ziarul „Adevărul“ s-a impus ca un cotidian respectat, demn de a fi considerat continuatorul celui înfiinţat de Beldiman în 1888.