Viaţa după închisoare: Povestea infractorului care vrea să devină preot

Viaţa după închisoare: Povestea infractorului
care vrea să devină preot

Anatol Cobolshii, fost deţinut. FOTO Alexandru Tarlev

Pedeapsa cu închisoarea constituie pentru mulţi deţinuţi un apus al vieţii. Totuşi, la fel de dificil este pentru alţii să suporte perioada de după eliberare şi să se reintegreze în societate, acolo unde toţi le-au întors spatele. Anatol Cobolshii a stat închis de patru ori, însă a reuşit să găsească un sens al vieţii şi a fost eliberat înainte de termen.

Ştiri pe aceeaşi temă

Acum are 35 de ani şi este student în anul întâi la o universitate teologică din Chişinău, iar experienţa din penitenciar l-a făcut mai înţelegător la nevoile altor persoane.
 
Tânărul s-a născut la Chişinău, într-o familie de evrei. Mama sa lucra secretar în cadrul Ministerului Finanţelor, iar tatăl său era şeful unei direcţii din cadrul aceluiaşi minister. Nu ducea o viaţă rea, însă săvârşirea lucrurilor ilegale i se părea mai atrăgătoare decât un post de muncă stabil. Astfel, a comis primul furt, apoi au urmat toate celelalte.
 

Prima condamnare, la 26 de ani

După ce a finalizat şcoala medie, Anatol Cobolshii nu a dorit să-şi continuie studiile. „Am avut dorinţă să fac ceva mai uşor, să obţin ceva fără voia altei persoane. Ceea ce am comis eu poate fi numită o boală de cleptomanie, iar după lege, aceasta se numeşte furt. Am furat bunurile altor persoane. Nu a durat mult şi am ajuns în închisoare. Eram dintr-o familie bună, dar mă atrăgeau lucrurile negative”, povesteşte Anatol, care a fost arestat pentru prima dată pe când avea 26 de ani.
 
Atunci, mama sa a înţeles că fiul ei s-a abătut de la calea cea dreaptă. „Când am fost închis prima dată, mămica mi-a spus că o să mă ajute cu ce poate, însă şi-a dat seama că m-a pierdut. Ştiţi, la o anumită perioadă poţi să-i mai impui copilului ceva, dar ajungi la un moment când nu-ţi rămâne decât să te rogi pentru el să se schimbe”, spune bărbatul.
 

Viaţa de până la închisoare

Până a fi condamnat la închisoare, Anatol a frecventat o şcoală muzicală, unde a învăţat să cânte la trompetă. De asemenea, timp de cinci ani a practicat kick boxing-ul. „Dorinţa de a mă realiza ca bărbat în altceva decât muzica şi sportul era mai atrăgătoare. Apoi puterea şi forţele trebuiau realizate undeva. Sala de sport era prea puţin pentru a cheltui energia, astfel că am fost atras în altă parte. Când te scoli dimineaţa şi te gândeşti de unde să iai bani era mai uşor să furi decât să te duci stabil la lucru. Ştiţi, sunt două percepţii - a mea şi a altcuiva care nu e dreaptă”, adaugă bărbatul, care totuşi precizează că nu a săvârşit furturile repetate din dorinţa de a avea bani, ci pentru că nu ştia ce putea să facă altceva.
 
„Universitate nu făcusem fiindcă nu prea aveam dorinţă, iar în sport era prea târziu. Pentru primele infracţiuni am primit câte doi-trei ani. La cea de-a patra am fost condamnat la şase ani de închisoare. Totuşi, după patru ani şi două luni de închisoare, în luna iulie 2015, am fost eliberat condiţionat înainte de termen”, îşi aminteşte Anatol.
 

Viaţa după gratii

Anatol spune că la început şi în închisoare se gândea la lucruri ilegale. „Eram o persoană din lumea interlopă. Aveam diferite gânduri nelegitime. Totuşi, acolo fără sport nu trecea ziua. De asemenea, am început să citesc. Apoi mi s-a dat posibilitatea să mă implic în multe conclucrări cu sistemul educativ şi psihologic din penitenciar. Astfel, după ce am fost închis ultima oară am avut dorinţa să mă schimb. Am început să particip la multe manifestări în cadrul penitenciarului, la acţiuni de caritate, iar după fiecare eveniment, când primeam câte o diplomă de participare, mă convingeam că nu sunt chiar aşa de rău şi că niciodată nu este târziu să aduci totul înapoi. Probabil, aşa a trebuit să fie, să adun experienţă care îmi va prinde bine mai departe”, crede Anatol Cobolshii. Astfel, tânărul a obţinut în ultima perioadă de detenţie atât diplome pentru participare activă, cât şi două diplome care confirmă că a frecventat în penitenciar cursurile de pregătire profesională pentru meseria de tencuitor şi lăcătuş.

Diplomele obţinute în penitenciar de Anatol Cobolshii. FOTO Alexandru Tarlev
 

Eliberarea

Tot în închisoare Anatol l-a regăsit pe Dumnezeu. „Aveam o viziune să fiu implicat într-o lucrare creştină. Am pus punct vieţii pe care am dus-o până atunci. Îmi trebuia un imbold. Crezând în Dumnezeu lucrurile au început să se schimbe. Astfel, am fost eliberat mai devreme. Am ieşit din penitenciar, aveam 200 de lei, am chemat taxiul, am luat cărţile şi pisica şi m-am dus la nişte cunoscuţi, fiindcă părinţii decedaseră. Ştiam că viaţa care a fost nu se mai întoarce, iar dacă ai luat o decizie trebuie să o urmezi. Slavă Domnului că aveam putere, aveam viziuni, ajutor speram că va fi şi astfel am ieşit eu din închisoare”, îşi aminteşte tânărul. Ulterior, el s-a angajat la o întreprindere de fabricare a plăcilor de trotuar.
 
Datorită ONG-urilor care colaborează cu Departamentul Instituţiilor Penitenciare (DIP), Anatol a fost ajutat să se reintegreze în societate. „Am intrat la o şcoală serală cu ajutorul persoanelor din biserica creştină evanghelică. Tot ei mi-au acordat posibilitatea să învăţ la o universitate teologică cu acreditare europeană. Acum sunt student în anul întâi la universitatea «Divitia Gratiae». Printre studenţii de 18 ani mai sunt şi câţiva de seama mea. A fost un miracol să studiez la o facultate misionar-teologică. Acum sunt deja în al doilea semestru, iar primul l-am terminat pe note de 9 şi 10. După trei ani voi putea fi pastor, profesor la şcoala duminicală, misionar, capelan european. Voi putea să lucrez cu persoanele care se află în stradă, cu persoanele în detenţie, cu consumatorii de droguri”, spune Anatol. 

Carnetul de student al fostului deţinut. FOTO Alexandru Tarlev

O viaţă nouă

Anatol a recunoscut că în ţara noastră sunt multe confesiuni religioase care îţi oferă ajutor, însă este nevoie ca fiecare persoană să îşi dorească să se schimbe spre bine. Fostul deţinut compune şi poezii, unele dintre ele având şi tentă religioasă. „Am vreo două cărţi scrise. Acum îmi trebuie un redactor, iar dacă Domnul mă va binecuvânta cu o persoană care să dorească să mă sponsorizeze sper că voi publica aceste cărţi”, speră el. În prezent, Anatol Cobolshii slujeşte la Biserica „Viaţa Nouă” din Chişinău. Acolo conduce grupuri de tineret, iar o dată pe săptămână - un grup de surdo-muţi.
 
 
DIP colaborează în prezent cu peste 50 de organizaţii obşteşti care ajută persoanele eliberate din închisoare să se integreze în societate. „Avem nevoie de colaborare în continuare cu bisericile, cu societatea civilă care să ajute deţinuţii să se integreze după detenţie. O mulţime dintre aceste organizaţii ne pun la dispoziţie centre de plasament cu angajare în câmpul muncii, cu implicare la studii, cu loc de trai”, a declarat Oleg Pantea, şeful Direcţiei activitate educativă, psihologică, asistenţă socială din cadrul DIP.
Reprezentantul DIP a precizat că în penitenciare există o mulţime de oameni care vin din internate, din casele de copii, locuri unde nu se mai pot întoarce. „Noi trebuie să ne gândim unde să-I plasăm - în centrele de reabilitare oferite din partea statului sau în centrele de reabilitare puse la dispoziţie de societatea civilă. Activitatea din închisoare nicidecum nu se încheie odată cu eliberarea deţinutului din detenţie. E foarte bine când are cine îl aştepta acasă, dar atunci când se dezic toţi de el sau nu are rude, este mai dificil să se integreze. Iar dacă laşi omul în stradă el comite o nouă infracţiune”, a conchis Oleg Pantea.
 
 
„După închisoare te poţi regăsi în societate, dar trebuie să te ajute cineva să înţelegi de ce ai nevoie”
                                                                  Anatol Cobolshii, fost deţinut

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările