Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Tradiţii pentru spor şi sănătate de
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt consideraţi stâlpii Bisericii Ortodoxe

Creştinii ortodocşi care se conduc de calendarul iulian îi prăznuiesc astăzi pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care au murit în aceeaşi zi, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero. Sărbătoarea încheie postul în cinstea celor doi apostolilor, numit în popor şi Postul Sânpetrului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Petru sau Chefa, adică Piatră. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă.

Într-o zi, în timp ce pescuia, Andrei, care  fusese de faţă când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus, a venit entuziasmat şi a exclamat: „L-am găsit pe Mesia!“. La insistenţele fratelui său, Petru l-a urmat să-l asculte pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente, şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit. Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el. Neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost uimit şi şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!“.

În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi a demonizaţilor. S-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: a venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui. Petru a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi.

Apostolul Pavel, „Apostolul Neamurilor“, s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi.H. Numele său evreiesc era Saul (furtună). Zelos păzitor al legii şi un vestit prigonitor al creştinilor, Saul considera creştinismul un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice.

În drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Iisus i s-a arătat învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?“. Atunci s-a creştinat. Astfel că cel dintâi prigonitor al creştinismului a devenit un mare apărător al acestei religii. Episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă).

După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc. Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. A sfârşit muceniceşte prin decapitare (pentru că era cetăţean roman) pe Muntele Vatican, în aceeaşi zi cu Sfântul Petru, în timpul lui Nero.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile sau snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales cu pescuitul. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu , care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţelel mci şi nu mai este atât de periculoasă.

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că , dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.


Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Acum, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi nu se alungă cu focuri de armă,lupii, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Acum, împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă fierbinte.

Material preluat din click.ro.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările