Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul şi tradiţiile necreştine inventate de oameni

Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. FOTO: Arhiva Adevărul

Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc, astăzi, 11 septembrie, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica ortodoxă a rânduit ca în această zi să se ţină post în amintirea celui mai aspru postitor şi zelos propovăduitor al pocăinţei.

Sfânta Evanghelie spune că, Ioan Botezătorul a fost întemniţat de Irod Antipa, fiul regelui Irod cel Mare, deoarece l-a criticat pe acesta că a luat-o în căsătorie pe cumnata Irodiada. De ziua sa, Irod a dat o petrecere şi a cerut ca fiica Irodiadei, Salomeea, să îi danseze. El i-a spus tinerei să-i ceară tot ce vrea până la jumătate de împărăţie, iar, la sfatul mamei sale care îl ura pe sfântul Ioan, tânăra i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă. Irod s-a întristat, deoarece se temea de Proroc, dar din cauza promisiunilor sale a poruncit să i-l dea. Astfel, a trimis un călău în temniţile palatului, unde zăcea Ioan Botezătorul. Călăul s-a întors cu capul Prorocului pus pe o tavă şi înmânat Salomeei. 

Tradiţii păgâne şi fantezii băbeşti

„Ca şi în cazul altor sărbători, şi pentru Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul poporul are tendinţa necreştină de a împleti sărbătoarea cu diferite superstiţii sau fobii. Cel mai grav e că şi unii preoţi perpetuează aceste obiceiuri, iar mass-media le propagă în cele mai distorsionate forme posibile. Toate aceste superstiţii şi fobii provin din faptul că oamenii, de fapt, nu sunt interesaţi cine a fost sfântul prăznuit, cum a trăit şi cum a murit el, ce învăţături ne-a lăsat etc”, ne spune Ieromonahul Petru Pruteanu de la Mănăstirea „Bunavestire” din Portugalia.

Potrivit Ieromonahului Pruteanu, foarte puţini sunt cei care cer rugăciunile sfinţilor şi-i percep ca „prieteni ai lui Dumnezeu” şi prieteni ai lor. Cei mai mulţi văd în sfinţii Bisericii un fel de năluci, balauri sau zeităţi, care dacă lucrezi în ziua lor te pedepsesc, iar mai departe totul depinde de imaginaţia şi fantezia fiecăruia: Sf. Chiric a murit fiind aruncat pe scări, de aceea se recomandă să fii atent să nu-ţi rupi piciorul; Sf. Foca, pentru simpla asociere cu românescul „foc” e văzut ca un provocator de incendii; iar la Tăierea Capului Sf. Ioan, imaginaţia băbească a ajuns să interzică tăierea oricărui obiect de formă rotundă sau de culoare roşie. Toate acestea n-au nimic cu credinţa, ci sunt cea mai evidentă dovadă a necredinţei şi a păgânismului. Iată de ce, această formă de falsă ortodoxie nu-i interesează pe tineri, pentru că vremea miturilor şi a legendelor a trecut, iar învăţătura Bisericii este de fapt alta şi puţini sunt cei care doresc să o afle şi să o trăiască”. 

„Adevăratele învăţături pe care trebuie să le desprindem din sărbătoarea de astăzi sunt de ordin moral şi spiritual: vedem la ce duc beţiile, distracţiile şi dansurile? La ce duc jurămintele şi promisiunile deşarte? Acceptăm mustrările pentru păcat sau suntem gata chiar şi să tăiem capul celui care ne mustră? Pedepsirea celor care critică desfrânările şi homosexualitatea nu cumva este un fel de a tăia capul prorocului mustrător? Cum ar trebui un creştin să-şi sărbătorească ziua de naştere?”, sunt câteva întrebări retorice pentru a ne da seama ce sărbătorim şi de ce, adresate de Petru Pruteanu.