Reunificarea culturală: o prioritate?

Sunt conştient că forţez, aparent, o uşă deschisă. De când a căzut regimul Voronin, puţini mai pun la îndoială unitatea culturală românească. Nici măcar adepţii statalităţii Republicii Moldova nu îşi mai caută argumentele în ficţiunea sovietică a „limbii moldoveneşti“ şi a unor „deosebiri“ culturale inventate.

Dar unitatea culturală, mai ales după decenii de deznaţionalizare, nu se face doar prin tăierea sprijinului oficial pentru teoriile aberante ale „moldovenismului“, opus, se-nţelege, românităţii ca întreg. Reunificarea culturală între cele două maluri ale Prutului trebuie să fie un proces dinamic şi continuu, dacă dorim să evităm o nouă ruptură. Sau, şi mai grav, o înstrăinare, de data aceasta, neprovocată.

În acest sens, aş spune că nu văd, deocamdată, prea multe semne că reunificarea culturală - proclamată de toţi, şi de o parte, şi de cealaltă a Prutului - este concepută ca un proces continuu.

Lipsesc, în primul rând, acele manifestări comune, care să afirme explicit această voinţă de unificare. Nu există un festival teatral naţional, care să reunească trupele reprezentative de pe ambele maluri ale Prutului, nu există un festival muzical şi nici o mare expoziţie anuală comună. Există două festivaluri literare co-organizate de cele două Uniuni ale Scriitorilor, dar nicio reuniune academică explicit dedicată studierii stadiului şi problemelor reunificării literare.

Nu cred că e vorba de rea-voinţă, ci mai degrabă de proverbiala noastră indolenţă, de convingerea că „Dumnezeu e român“ (!?) şi, dacă e aşa, anumite demersuri se vor face de la sine, fără efortul nostru. De vreo strategie în acest sens nici nu poate fi vorba.

Iată de ce cred că ar fi cazul să facem ceva, în acest sens, măcar din 2016. Să începem să creăm un cadru instituţional al reunificării culturale, configurând acel sistem de manifestări periodice, prin care să desfiinţăm Prutul ca frontieră în cultura română.

Asta implică, desigur, şi un efort de a căuta în mecanismele de pre-aderare a Republicii Moldova la UE acele instrumente (inclusiv financiare) care să susţină procesul continuu de reunificare culturală.

Cu atât mai mult cu cât, fără o profundă şi solidă reunificare culturală, drumul Basarabiei către Europa e o iluzie. Cu actualele rudimente de cultură şi civilizaţie ex-sovietică nu pot fi susţinute progresul şi dezvoltarea, absolut necesare pentru rezolvarea gravelor probleme sociale ale basarabenilor.