REPORTAJ Deţinuţii din Republica Moldova evadează prin lectură

Viaţa unui om este o carte scrisă zi de zi. Ajunşi la cel mai sumbru capitol, persoanele condamnate din Republica Moldova au nevoie de diverse ocupaţii, pentru a-şi face detenţia mai uşoară. O bună parte alege să-şi petreacă timpul citind, o metodă bună de autoeducare, astfel încât următoarea etapă a vieţii lor să aibă un alt sens.

Cei mai mulţi dintre ei citesc romanele fantastice şi detective, iar „Contele de Monte Cristo” este răsfoită în majoritatea penitenciarelor.

În Republica Moldova există 17 penitenciare în care sunt deţinute peste 7.000 de persoane. În fiecare penitenciar există o sală de bibliotecă unde deţinuţii îşi pot petrece timpul în mod util. Procedura de împrumut a cărţilor nu se deosebeşte cu nimic de cea din oricare altă bibliotecă din ţară. Zilnic, de la ora 08:00 până la ora 17:00, deţinuţii au posibilitatea să împrumute o carte pentru a o citi în celulă sau în sala de bibliotecă, care este dotată corespunzător. Fiecare persoană condamnată are întocmită o fişă personală, unde sunt înregistrate cărţile solicitate, care se eliberează contra semnătură.

Biblioteca din Penitenciarul nr. 10 din Goian FOTO Alexandru Tarlev

Bibliotecarul, ales din rândul deţinuţilor

Funcţionarea regimului bibliotecilor în izolatoarele de urmărire penală şi în Penitenciarul nr. 16 de la Pruncul, care are statut de spital-penitenciar, diferă puţin de celelate penitenciare. „În izolator condamnaţii se deţin în celulă. Atunci când doresc să meargă la bibliotecă există două modalităţi: ori scriu o cerere, în care solicită să fie duşi la bibliotecă - procedură care presupune însoţirea lor - ori persoana responsabilă de bibliotecă vine la celula sa şi îi aduce cartea solicitată. În restul penitenciarelor, condamnatul are acces liber, iar în calitate de bibliotecar, în majoritatea penitenciarelor, este angajată o persoană din rândul deţinuţilor. Nu există un termen de returnare a cărţilor, dar de regulă ei se isprăvesc repede cu cititul”, ne spune Sergiu Bîlba, specialist principal al Secţiei de socializare şi programe educative a Direcţiei activitate educativă, psihologie şi asistenţă socială din cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP).

Sergiu Bîlba, reprezentant DIP, în discuţie cu reporterul Adevărul Moldova FOTO Alexandru Tarlev

Cum ajung cărţile pe rafturile din închisoare

În general, fondul bibliotecii este completat din bugetul de stat. „În mediu, anual se alocă pentru procurarea cărţilor şi abonarea la ediţiile periodice aproximativ 10.000 de lei pentru fiecare penitenciar. Din aceştia, minim 1.500 de lei trebuie să fie pentru completarea fondului de carte. Totodată, fondul de carte se mai completează şi din diferite donaţii, care vin de la diferite biblioteci, cum ar fi Biblioteca Naţională, Biblioteca „B. P. Haşdeu”. De asemenea, primim donaţii şi de la universităţi. Recent, Ministerul Justiţiei a donat o serie de cărţi de literatură juridică pentru Penitenciarul nr. 4 din Cricova. Şi persoane fizice dăruiesc cărţi”, explică Sergiu Bîlba.

Literatura juridică, la mare căutare

În anul 2014, penitenciarele din Republica Moldova au fost abonate, în total, la 104 ediţii periodice diferite în limba de stat şi 50 de ediţii diferite în limba rusă. „Toate ziarele se păstrează în bibliotecă, iar cele de importanţă majoră sunt expuse pe peretele penitenciarului, pentru ca orice deţinut să se informeze”, ne mai spune Sergiu Bîlba. Tot el adaugă că mulţi dintre cei ajunşi în închisoare caută să citească literatura juridică pentru a se informa dacă nu li se încalcă anumite drepturi, cum are loc desfăşurarea procesului de urmărire penală etc.

Un raft cu cărţi despre legislaţia Republicii Moldova FOTO Alexandru Tarlev

Cărţile sunt preponderent în limba română şi în limba rusă. Iar acolo unde există clase de studii generale, poate fi găsită şi literatură în limba franceză şi engleză. Sergiu Bîlba susţine că înainte de a se face abonarea pentru cărţi sau ziare, angajaţii din fiecare penitenciar ar realiza un studiu de evaluare pentru a vedea ce s-a citit cel mai mult în anul precedent. Astfel, se procură cărţi pentru care există interes. Majoritatea bibliotecilor din penitenciare sunt dotate cu calculatoare. Ele nu sunt conectate la internet, dar au cărţi electronice care nu există în format tipărit.

Cititorii minori de la Goian

Intrarea în Penitenciarul nr. 10 Goian FOTO Alexandru Tarlev

Am vizitat Penitenciarul nr. 10 din Goian, unde sunt deţinuţi minorii care au săvârşit infracţiuni. În bibliotecă facem cunoştinţă cu patru tineri cufundaţi în literatura artistică. Constantin, unul dintre băieţii pasionaţi de cărţi, spune că nu prea citea înainte de a ajunge în închisoare, dar acum îi place să lectureze cărţi de dezvoltare personală. „Am citit o carte dea lui Osho de unde am înţeles că fiecare om are zona lui de confort, în care se simte liber. Pentru ca noi să ne dezvoltăm mai mult, trebuie să ieşim din această zonă. Am început să citesc aceste cărţi, deoarece eram inhibat la început. Dar am ieşit din această zonă de confort şi am intrat în zona de frică. Şi aşa am învăţat să mă exprim fără emoţii”. Tânărul iubeşte poeziile lui Mihai Eminescu şi fără multe rugăminţi ne-a recitat poemul său preferat - „Glossă”. Prima carte pe care a citit-o în penitenciar a fost „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas.

Minorii ne dau lecţii de viaţă

Nicolae, colegul său, a început lectura în penitenciar tot cu această carte. Tot el spune că „Profeţiile de la Celestine”, scrisă de James Redfield, este o carte „care îţi arată cum să ajungi la iluminare”. Nicolae trăieşte odată cu autorul, el nu aude zgomotul, muzica ascultată de colegi. „Simt că mă detaşez de tot şi nimic nu-mi poate distrage atenţia”. Este doar el şi cartea. Degrabă se împlinesc doi ani de când se află acolo. Abia după un an a început să citească, dar a reuşit să lectureze 27 de cărţi. „Biblioteca este destul de dotată pentru vârsta noastră, însă noi am citit doar câteva. Eu citesc o carte doar dacă mi-o recomandă cineva”, se destăinuie Nicoale. El susţine că astfel şi-a dezvoltat vocabularul, a învăţat cum să se autocontroleze. Discutând cu el, am asistat la o adevărată lecţie de filosofie. „Persoanele din jurul nostru sunt nişte oglinzi în care se proiectează toate aspectele noastre”. Cartea „De la idee la bani” scrisă de Napoleon Hill l-a învăţat pe Nicolae că gândurile noastre se materializează. Tânărul spune că are multe întrebări în timp ce citeşte o carte, de aceea consultă asistentul social, căci „ea întotdeauna citeşte cărţile şi apoi ni le recomandă”. Lui Nicolae nu-i plac cărţile lui Mihail Sadoveanu, în schimb are în palmaresul său mai multe cărţi filosofice.

Constantin şi Nicolae, minorii care îşi petrec des timpul în bibliotecă FOTO Alexandru Tarlev

Cei doi băieţi citeau la calculator. În schimb, Ion şi cu Maxim ţineau în mână câte o carte. Primul citea „Cronici” de Savatie Baştovoi, iar celălalt - „Fericită călătorie” de Lucia Demetrius.

Biblioteca Penitenciarului de la Goian este dotată cu cele mai noi şi cunoscute cărţi. Nelipsită de pe rafturile acestei închisori este întreaga colecţie de cărţi Adevărul. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără operele lui Mihail Bulgakov, Franz Kafka, Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Alexandre Dumas, Fraţii Arkadi şi Boris Strugaţki, Aleksandr Puşkin, Emily şi Charlotte Brontë, Marin Preda.

O parte din sala de lectură a bibliotecii din Penitenciarul din Goian FOTO Alexandru Tarlev

Despre gusturi nu se discută

La Penitenicarul nr. 4 din Cricova discutăm cu Ion, care lucrează aici chiar în calitate de bibliotecar. El spune că nu sunt foarte mulţi cititori în bibliotecă, dar cei care vin au gusturi diferite. „Sunt zile când vin câte patru-cinci deţinuţi, alteori - până la 10-12 deţinuţi. Ei nu citesc ceva concret, sunt gusturi amestecate. Astăzi pot să citească ceva fantastic, mâine pot să ia o carte de matematică”, ne explică Ion.

Intrarea în Penitenciarul nr. 4 din Cricova FOTO Alexandru Tarlev

Biblioteca din acest penitenciar a fost recent reparată, iar condiţiile sunt bune. Totuşi, spre deosebire de cea a deţinuţilor minori, aici cărţile sunt mai vehi şi într-un număr mai mic. Bibliotecarul de la Cricova spune că cel mai mult se citeşte literatura juridică, deoarece deţinuţii vor să ştie cât mai multe despre drepturile lor.

Gulliver de la Cricova

Dan este un tânăr de 23 de ani care se află în Penitenciarul nr. 4 de trei ani şi jumătate. „Cărţile educă spiritul. Prin cărţi ne găsim pe noi înşine. Este mult mai bine să citeşti o carte decât să priveşti un film, căci aşa ne creăm propria imaginaţie, nu ca în filme când artiştii şi-o prezintă pe a lor”, spune Dan. Iubeşte cărţile de aventură, dramele şi broşurile de psihologie. Gulliver este personajul în care s-a regăsit tânărul. „Îmi place să călătoresc mult, dar nu prea am posibilitatea asta. Până când călătorim numai în cărţi. Ca să nu am timp pentru alte idei năstruşnice mă ocup cu cititul. Învăţ să fiu mai educat şi să am răbdare. Biblioteca de mai înainte era foarte veche. Cu aceasta nouă încă nu am reuşit să ne acomodăm. Citesc în limba română, căci în limba rusă sunt unele cuvinte pe care nu le înţeleg. Aici sunt şi cărţi pentru businessul mic şi mare. Eu am şterpelit o carte şi o citesc. Este despre antreprenoriat. Am procedat ca un şmecher, dar o voi aduce înapoi după ce o învăţ, ca să o mai citească şi alţii”, ne spune zâmbind Dan, chiar dacă alături de noi se află câţiva colaboratori ai penitenciarului. 

Ion (dreapta) a fost ales dintre deţinuţi să fie bibliotecar la Penitenciarul nr. 4 din Cricova. El confirmă că Dan (stânga) este un cititor fidel FOTO Alexandru Tarlev

Pe Nicolae, un deţinut mai în vârstă, îl interesează ştiinţa, religia, tehnica. Câteodată - literatura fantastică. „Ceea ce mă supără pe mine este că aproape toate cărţile sunt în grafia latină, însă majoritatea oamenilor care sunt închişi aici au învăţat încă în URSS. Ar trebui macar jumătate din cărţi să fie în limba rusă”, se plânge Nicolae. El spune că vine la bibliotecă imediat după ce termină de citit o carte, lucru pe care îl confirmă şi bibliotecarul Ion. „Am citit aici radiotehnica, mai studiez cum a apărut omul, ce înseamnă Dumnezeu. Ziarele nu mă interesează, fiindcă la ele totul este dictat. Mă interesează cum lecuieşte o babă anghina, dar politica - defel”, mai comentează Nicolae.

Cititul, o activitate de autoeducare

O carte întotdeauna poate să schimbe modul de gândire a unui condamnat, în funcţie de cât de tare l-a impresionat, explică Iuliana Adam, şefa secţiei Psihologie şi Asistenţă Socială a Direcţiei Activitate Educativă Psihologică şi Asistenţă Socială din cadrul DIP. „Noi avem mulţi deţinuţi care citesc literatură religioasă şi asta chiar schimbă destinele. Trebuie să ştie ce să citească. În cărţi ei pot găsi strategii de rezolvare a problemelor. E o formă de a petrece timpul corect. Orice s-ar întâmpla, atât timp cât citeşti o carte înseamnă că nu ai pierdut timpul în penitenciar în zadar, ai căpătat o informaţie, ai dezvoltat nişte competenţe”, adaugă Iuliana Adam. Despre preferinţa deţinuţilor de a citi romane fantastice, psihologul spune că acestea „le dezvoltă creativitatea”, iar detectivele îi învaţă „cum să nu fie prinşi data viitoare”, concluzionează ironic Iuliana Adam.

Autorităţile din Republica Moldova intenţionează să modernizeze sistemul de biblioteci din penitenciarele din ţară. În acest sens, în luna aprilie, a avut loc o întâlnire între Ana Dabija, directorul DIP, Siri Fjørtoft, reprezentantul Misiunii NORLAM în Republica Moldova şi Liv Stensby, bibliotecară, manager de proiect din Georgia. Discuţia s-a bazat pe posibilitatea implementării unui proiect de creare a unei biblioteci moderne, multifuncţionale în unul din penitenciarele Republicii Moldova.

1.311 de deţinuţi din Republica Moldova au vizitat sălile de bibliotecă în primul trimestru al anului 2015

2.800 de exemplare de cărţi sunt în biblioteca Penitenciarului nr. 10 din Goian