REPORTAJ  Cum a votat prima dată Moş Simion: „Doar putorile votează comuniştii!”

Ziua de 30 noiembrie e o zi specială pentru moş Simion Cojuşnean din satul Chiperceni, raionul Orhei. La cei 80 de ani, bătrânul nu se mai lasă păcălit de promisiunile deşarte ale „rusofonilor cu ceafa groasă şi comuniştilor cu nas subţire”. Şi nu s-a gândit pentru cine va vota, deoarece „prin vinele mele curge sânge de dac şi punctum”, explică scurt şi clar moşul.

Bunicul Simion a votat pentru prima dată la 20 de ani. Asta s-a întâmplat cu 60 de ani în urmă, prin 1954. Făcea armata în Sevastopol. „Ce, aceea se numea votare? Doar un singur candidat pe listă. Nici  nu mai ajungeam în cabina de vot, deşi erau foarte multe. Mâzgâleam cerculeţul în faţa comisiei şi-l puneam în urnă. Nimeni nu-mi zicea nimic pentr faptul că nu mă duceam după perdea, pentru că vedeau şi ei că nu are rost”, explică moşul.

„Am votat în locul babei”

Şi a votat aşa încă zeci de ani. Doar câte un candidat pe listă. „Dimineaţa, cei de la administraţia „colhozului” umblau cu o căruţă prin sat şi băteau la oameni prin ferestre strigând „Ieşiţi la votare!”. Şi toată lumea vota. Pentru cei care nu se puteau deplasa, ca şi azi, era urna mobilă. Odată, m-au trimis şi pe mine la o babă să-i duc urna să voteze. Şi cum era prea departe, iar drumurile înfundate, nu am mai ajuns la ea şi am votat în locul ei. Oricum, era un candidat pe listă şi nu s-a supărat că am votat în locul ei”, zâmbeşte bunicul.

Să încerci în perioada comunistă să nu te duci la vot, chiar dacă era un singur candidat, sau să nu-ţi laşi amprenta pe hârţoaga minusculă era imposibil. Pentru că imediat erai consdierat duşmanul poporului şi trimis în Siberia. Iar dacă erai soldat în Armat Roşie ţi prelungeau serviciul militar cu încă doi ani. Însă cei doi ani erau mai degrabă un gulag decât exerciţii milităreşti. „Nimeni nu vroia să riposteze.  Eram persecutat, deoarece jumătate din familia mea era deportată în Siberia. De câte ori eram chemat în faţa superiorului, de atâtea ori credeam că o să fiu pedepsit sau umilit pentru acest fapt”, oftează Simion Cojuşnean.

Ieslea boilor, patul

Amintirile legate de noaptea în care avea doar 14 ani, iar soldaţii ruşi împuşcau ca nebunii dacă încercai să fugi sau să-ţi iai cu tine o haină de lână sunt vii în ochii moşului. Şi au aceeaşi încărcătură emoţională, ca acum 66 de ani.

 „Tatăl meu de 9 ani nu a dormit acasă. Din 1940 şi până în 1949, atunci când au venit ruşii şi mi-au luat-o pe mama şi câţiva fraţi, a dormit în ieslea boilor. În 1941 nu a putut să ne trimită în Siberia pentru că o soră de a mea avea scarlatină şi le era frică că vom molipsi tot vagonul. De atunci s-a tot ascuns. În acea seară din ’49, cu câteva ore înainte de venirea soldaţilor, tata a fost înştiinţat de vizita lor. Aşa că mi-a transmis doar locul unde se furişează după ce reuşesc să scap de ei. Şi am fugit. Am sărit pe fereastră, iar ruşii împuşcau din urma mea ca apucaţii”, spune moşul, a căror lacrimi au umezit ridurile din jurul ochilor.

Bătrânul a reuşit să ajungă în şanţul unde se ascundea tatăl său. Au stat pitiţi pe dealuri câteva zile. Din casa în care a copilărit, ruşii au făcut „selsovet”. „De ce ruşii nu au văzut că eram 10 copii, iar să hrăneşti atâtea guri ai nevoie de două vaci şi o pereche de boi. Oare asta însemna bogăţie pentru o familie numeroasă. Pentru asta a fost deportată jumătate din familia mea în Altai. M-au lăsat desculţă şi cu cămaşa pe mine, iar mamei şi surorilor mele le-au dat voie să-şi ia doar topoarele şi ferestrăiele. Nu ne-au mai dat nimic. Toată gospodăria a fost confiscată în colhoz. Iaca ce au făcut ruşii pentru mine şi pentru poporul nostru”, povesteşte bunicul care s-a întâlnit cu restul familiei peste aproape 10 ani.

Colhozul, un altfel de orfelinat

Până să plece în armată, moş Simion a lucrat în sovhoz. Un copil, care a muncit cât un bărbat. „După deportarea familiei, m-am angajat în colhoz la doar 14 ani. Vara lucram pe câmp, dar iarna nu aveam unde mă duce şi căram nutreţuri la vite. Încărcam două remorci de fân sau paie pe zi, singur, indiferent de vreme. Dormeam pe deal, într-o casă părăsită pentru că nu mai aveam nimic. Mâncam doar cartofi fierţi. Nu am mai văzut ceapă prăjită de ani buni. Iaca ăsta orfelinat. Nu cum amu”, îşi aminteşte Simion Cojuşnean.

Deşi graniţa cu România a fost închisă până în 1989, bătrânul mai trăgea cu urechea pe ascuns la emisiunile radiofonice româneşti, care-l ungeau la inimă. „Am vrut să mă duc în concediun în România şi Bulgaria. Chiar dacă am câştigat o foaie turistică şi am pregătit toate documentele, nu m-au lăsat pentru că proveneam din familie de deportaţi. În schimb, ascultam dis-de-dimineaţă pe furiş postul de radio „Europa Liberă”. Hârâia gramofonul, dar aşa ascultam”, râde moşul fericit că măcar aşa a umilit cumva şi el sistemul comunist.

Putorile, acelaşi salariu cu al harnicilor

Comuniştii de atunci, faţă de comuniştii de astăzi sunt o apă şi un pământ. Aceeaşi dictatură. Iar corupţia de astăzi se datorează tot lor, pentru că acest fenomen exista şi atunci. „Ştii cine votează comuniştii şi partidele pentru uniunea vamală? Putorile. Pentru că în colhoz, dacă stăteai şi te sprijineai toată ziua în coada sapei, oricum ţi se plătea 3 ruble pe zi, la fel ca şi celor care prăşeau hectare de porumb. De asta vor să-i voteze, ca să nu facă nimic şi să primească galoşi pe degeaba. Am fost unul dintre cei mai muncitori oameni din colhoz, dar niciodată nu mi-au dat atât cât am meritat. Iată de unde se trage corupţia. Dacă descărcam piatră, îmi plăteau la fel, dacă culegeam poamă tot atât. Uneori îndeplineam norma 170 %. Crezi că mi-au plătit suplimentar?”, întreabă retoric moşul, a căror palme nu se îndreaptă, dar stau căuş de atâta muncă.

Moşul spune că îi cunoaşte atât de bine pe cei care-l mai ovaţionează pe tătuca Stalin, încât îi miroase de la o poştă. „Dodon, te uiţi la el şi fără să spună nimic îţi dai seama că e comunist. Şi vorbeşte aşa de înfocat. De unde are atâţia bani? Cine îl susţine? Am vorbit cu un bărbat care a lucrat şi în Rusia şi în Cehia. La Moscova dormea într-un subsol, alături de şobolani, iar în Praga avea propriul apartament. Păi, elementar, unde e mai bine? Toate ţările din fosta URSS, care au scăpat definitiv de sub papucul rusesc, trăiesc de zeci de ori mai bine decât noi. De ce lumea a uitat că Moldova a acumulat pe timpul lui Voronin datorii de opt miliarde de lei. Bine că au venit europenii şi ne-au mai scos un pic din mocirlă”, zice el.

Ieri, bătrânul a votat pentru un partid pro-european. „Eu deja mi-am trăit traiul şi mi-am mâncat mălaiul, dar merg la vot pentru viitorul celor tineri. Pentru Uniunea Europeană. Acolo omul înseamnă valoare şi nu e dictatură. Şi îndemn pe toţi care au o viaţă înainte să ia o decizie corectă şi să nu voteze destrăbălăturile, care vor să destrame ţara. Dacă nu intrăm în UE şi partidele pro-europene nu trec pragul electoral, păi, suntem pierduţi”, conchide moş Simion.