Povestea impresionantă a celui mai în vârstă deţinut din Moldova. Azi e ziua lui de naştere
0
Cel mai bătrân deţinut din Republica Moldova îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Împlineşte 79 de ani şi stă la răcoare de cinci ani pentru că şi-ar fi omorât concubina. Nu va petrece această zi cu „mese întinse şi făclii aprinse”. Totuşi, tradiţionalele bucate moldoveneşti nu vor lipsi de pe masa de sărbătoare, iar cadoul pe care şi-l doreşte e lesne de ghicit - să-şi vadă gospodăria şi pe cei dragi la libertate.
Pe moş Ion l-am găsit citind în bibliotecă. Cu opera lui Vieru în mână. „Vedeţi, eu sunt născut în aceeaşi zi cu Vieru, numai că el, Dumnezeu să-l ierte, e cu un an mai mare decât mine. Frumos scrie. Da, eu mai sunt născut şi în acelaşi an cu Nicolae Sulac”, se laudă bâtrânelul.
Va sărbători cu colegii
Nu pare că peste un an va împlini 80 de ani, ci mai degrabă 70 de ani. Zilele din închisoare l-au întinerit, zice el. „Ei, toţi îmi spun că m-am schimbat. Ce? Cum? În ce sens m-am schimbat? Cică întineresc de când stau la puşcărie. Poate, cine ştie”, râde amar moşul.
Pentru sărbătoare, moşul s-a pregătit ca la carte. Una dintre nurori i-a adus dis-de-dimineaţă pârjoale, scrumbie, sarmale, unt, ceai. Totuşi, zilele de naştere petrecute odinioară la libertate par să nu aibă aceeaşi strălucire ca şi în penitenciar. „Mda, când eram acasă făceam nişte zile de naştere ca-n poveste. Mă rog, era şi normal. Muzică, voie bună. Numai că aici e penitenciar şi nu poţi să încalci regulile. Totuşi, o mică măsuţă voi întinde şi voi chema colegii de celulă, că nu pot să anunţ tot „otreadul” (detaşament – trad. din rusă) . În loc de băuturi alcoolice voi face din ceai „cefir”. Eu nu beau aşa ceva”, zice el.
Libertatea, cel mai mare cadou
Cu lacrimi în ochi, moşul povesteşte că cel mai mare cadou pe care l-ar primi ar fi, desigur, libertatea. Însă se roagă la Cel de sus să-i dea măcar sănătate şi să iasă viu de aici. „Tare mi-i dor de casă. De cinci ani nu mi-am mai văzut gospodăria. Da, măcar să ies viu de aici şi să nu mă găsească moartea după gratii. Eu le spun copiilor că tare mi-i frică că voi muri aici şi că aşa şi nu voi ieşi la libertate, da ei au zis să nu mă dau bătut şi să-mi scot prostiile din cap”, povesteşte bătrânul.
Moşul nu şi-a imaginat în viaţa lui că va nimeri pe aceste uşi. Tare greu s-a deprins cu viaţa din închisoare: „Nu m-am putut acomoda cu viaţa de aici mult timp. Citesc Biblia, poeziile lui Vieru. Ies la plimbare, da’ oricum nu e ca la libertate. Eu dacă sunt bătrân nu prea aud şi când se apropie cineva de mine fac şi eu semne spre urechi şi ei mă lasă în pace. Nu vreau să am de furcă cu nimeni. Probleme nu fac, poate mi-or da voie să ies mai devreme”.
Cel mai gospodar din sat
Bătrânul, originar din Cărpineni, rl Hânceşti, îşi aminteşte cum a trecut prin cel de-al doilea război mondial, foamete, perestroika, doar că aceste momente sunt mai puţin grele decât o bătrâneţe în penitenciar. „Dacă m-am născut în 1936, apu nu prea ţin minte războiul. În schimb, ţin minte bine foametea. Mâncam miez din bastonul de răsărită amestecat cu grăunţe fierte. Cine avea pe masă aşa fel de bucate cam era împărat. După care m-am dus la armată apoi m-am întors acasă şi am întâlnit-o pe soţia mea”, spune deţinutul zâmbind, iar amintirile sunt încă vii în ochii acestuia.
Moş Ion povesteşte că a fost unul dintre cei mai gospodăroşi oameni din sat, iar drept dovadă a fost primul care a avut maşină Niva. „Ne-am iubit cu soţia mea şi am făcut o nuntă care a durat trei zile şi trei nopţi. Împreună am dat viaţă la trei fete şi trei băieţi. Toţi sunt sănătoşi şi acum trăiesc prin toate colţurile lumii. Am muncit tare mult, dar şi mi-a plăcut să muncesc. Toată viaţa am lucrat pe tractor. Am făcut gospodărie mare. Aveam două maşini, motocicletă. Tare bine mă împăcam cu soţia. A murit de gălbănări (hepatită - n.n.) cu vreo 30 de ani în urmă”, zice el.
Trei expertize diferite
Astfel, moşul a stat singur mulţi ani. Prin 2006, o vecină de-a lui s-a apropiat într-o bună zi de el ca să-l ceară în căsătorie. „Eu i-am spus ei că sunt de acord, doar că am auzit că îi place paharul. Ea mi-a promis că s-a lăsat de băut. Şi drept a spus, trei ani nu a băut. Prin luna mai, prin anul 2009, eu m-am dus la Chişinău şi din greşeală am uitat beciul deschis. Când m-am întors acasă am găsit-o beată şi dormea cu capul pe pragul casei. Am luat o cană mare de apă şi am turnat peste ea ca să-şi vină în fire, dar nimic. Atunci, ajutat de nişte vecine care venise la dânsa, am dus-o pe pat în casă. Vina mea că nu am chemat salvarea şi poliţia. Peste câteva zile a murit”.
Din spusele moşului, primele două expertize medicale au arătat că era în stare de ebrietate, iar a treia, făcută la cerinţa copiilor concubinei, a arătat că are pe corp semne de violenţă. „Poate a căzut. Eu nu ştiu. Copiii mi-au zis că dacă m-o mâncat spinarea să-mi pun pirostriile la bătrâneţe... Da’ eu de unde am ştiut? Bine că vin şi mă vizitează în fiecare lună copiii şi că nu s-au supărat cu totul”, zice deţinutul.
Prezicerea
Nu crede în vrăjitoare, Nostradamus sau Vanga, dar culmea că acest moment i-a fost prevestiti cu 50 de ani înainte, doar că nu a putut descifra momentul de cumpănă care însemna, de fapt, o fereastră cu gratii. „După ce m-am căsătorit cu prima soţie, am plecat la o femeie să ne ghicim. Soţiei i-au spus că va avea un moment de cumpănă după 40 de ani, iar al meu va fi după 70 de ani şi aşa a şi fost. Soţia mea a decedat la 45 de ani, iar eu am nimerit la închisoare la 75 de ani. Deşi mi-a fost prezis că voi avea un moment de cumpănă la bătrâneţe, nu credeam că va fi legat de puşcărie”, explică moş Ion.
Administraţia Penitenciarului de la Cricova, unde e deţinut, are numai cuvinte de laudă pentru bătrân. „Moş Ion e tare respectuos. De când e aici niciodată nu ne-a făcut probleme. Ne întâlneşte pe drum, ne dă bineţe. E un om cumsecade şi bun”, spune locotenentul Andrei Romanov.
În sistemul penitenciar din Republica Moldova sunt 261 de persoane deţinute, cu vârsta peste 60 de ani.
Se încarcă comentariile...
