Moldova, ţara mea vitregă. Drama străinilor care locuiesc de decenii în Republica Moldova, dar nu pot obţine cetăţenie
0
Au familie, casă, loc de muncă, dar nu se pot bucura din plin de viaţa în Moldova, ţara pentru care şi-au lăsat patria şi care îi tratează ca pe nişte străini, deşi locuiesc aici de peste un sfert de veac. E drama a doi oameni care sunt privaţi de mai multe drepturi pentru că nu pot obţine cetăţenia Republicii Moldova.
Are 42 de ani, trei copii şi o afacere prosperă în Chişinău. Este originar din Siria şi a venit în Moldova acum 23 de ani, să înveţe la Medicină. S-a îndrăgostit de o moldoveancă, s-a căsătorit cu ea şi a rămas să locuiască în ţara noastră. Nu se poate bucura însă pe deplin de realizările sale, pentru că nu are un paşaport valabil şi nici el nu ştie dacă mai este cetăţean al vreunui stat. „Nu am putut merge la înmormântarea tatălui meu. Acum mă tem că n-am s-o mai prind în viaţă nici pe mama. E bătrână şi mă tot cheamă la ea, în Dubai, unde s-a refugiat din cauza războiului din Siria. Nu am acte, nu am cum ieşi din ţară, ca şi cum nu exist…“, povesteşte Menzer Alcashash.
Paşaportul sirian i-a expirat în 2011 şi Menzer urma să plece în Siria să-şi facă altul, dar n-a putut pentru că în ţară era război. Un timp nu a avut niciun act de identitate. Îşi perfecta regulat permisul de şedere în Republica Moldova, dar de fiecare dată cu teama că cererea îi va fi respinsă: „E greu când nu ai acte. Nu te poţi adresa nicăieri. Chiar dacă muncesc şi plătesc impozite, nu pot cere nimic de la stat, deoarece eu nu exist pentru acest stat“, se plânge bărbatul.
Tot din cauza războiului din ţara sa, din ianuarie 2013, Menzer Alcashash se află sub protecţie umanitară, acordată de Biroul Azil şi Migraţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Cu toate că legea îi egalează în drepturi cu cetăţenii moldoveni pe beneficiarii de protecţie umanitară, exceptând drepturile politice, actul ce li se eliberează nu le permite să iasă din ţară. „Nu te ia nimeni la lucru cu acest act de protecţie umanitară“, precizează Menzer.
ACHITĂ CONTRIBUŢII LA STAT, DAR NU ARE DREPTURI
Menzer Alcashash lucrează de aproape douăzeci de ani în Republica Moldova. Deşi a absolvit Medicina, a ales să repare maşini, aşa cum a visat de mic. Familia din Siria, care l-a aşteptat să revină de la studii şi să lucreze doctor, s-a resemnat, iar mai târziu l-a ajutat chiar să-şi pună pe picioare afacerea din Moldova. Din cauza că e cetăţean străin, spune Menzer, nu a avut niciodată certitudinea că firma sa e în siguranţă: „De fiecare dată când merg să-mi prelungesc permisul de şedere, mă tem că-mi vor respinge demersul şi va trebui să las soţia şi copiii, care au nevoie de mine, şi să plec“. Îşi face griji pentru cei trei copii ai săi: fiica mai mare e studentă la o universitate din Chişinău, a doua e la şcoală, iar mezinul va merge anul acesta în clasa I. Statutul nesigur pe care îl are în Moldova l-a făcut să-şi înscrie afacerea pe numele soţiei şi a unor prieteni.
DOSAR RESPINS
În ianuarie 2013, Menzer Alcashash a solicitat cetăţenia Republicii Moldova, întrucât întruneşte toate condiţiile: locuieşte aici de peste opt ani, e căsătorit cu o cetăţeancă moldoveancă de mai bine de trei ani, vorbeşte fluent româna, are surse de existenţă şi beneficiază de o formă de protecţie umanitară. La examenul la limba română şi cel privind cunoaşterea Constituţiei a luat nota zece. Timp de un an, Menzer Alcashash a făcut mai multe demersuri la Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă preşedintele Republicii Moldova, ca să afle dacă i-a fost sau nu acceptată solicitarea.
Răspunsul, foarte sec, a venit peste mai mult de un an. La 18 aprilie 2014, comisia i-a comunicat că i-a respins cererea privind acordarea cetăţeniei, pe motiv că nu întruneşte „condiţia naturalizării prevăzută de art.17 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova“.
Bărbatul e nedumerit. Povesteşte că împreună cu el au mai solicitat cetăţenia şi câteva persoane din ţări asiatice care nu vorbeau decât limba rusă şi îşi făceau griji din cauza că nu cunoşteau limba de stat. „Mai târziu m-am întâlnit cu ei şi mi-au spus că au obţinut cetăţenia. Nu înţeleg de ce mi-a fost refuzată mie“, se întreabă sirianul.
Comisia a ignorat toate solicitările lui Menzer Alcashash de a afla din ce motiv i-a fost respins demersul: „Am scris, am sunat, dar mi s-a spus că nu am statut de refugiat. Nici nu am cum să-l am, eu nu sunt refugiat“. La începutul lunii mai, a depus o cerere prealabilă de chemare în judecată către Comisia pentru problemele cetăţeniei, dar nu a mai primit răspuns. E decis să-şi apere drepturile în instanţă: „Să fiu şi eu cineva!“. „Doresc să obţin cetăţenia Republicii Moldova pentru că trăiesc pe teritoriul ţării de foarte mult timp şi mă simt membru al societăţii moldoveneşti. Mă consider integrat în Moldova din toate punctele de vedere – moral, social, material, cunosc limba de stat şi am surse legale de existenţă“, scrie Menzer Alcashash în cererea prealabilă adresată Comisiei pentru problemele cetăţeniei.
COMISIA PENTRU CETĂŢENIE, DE NEGĂSIT
Eforturile noastre de a discuta cu cineva din Comisia pentru problemele cetăţeniei de pe lângă preşedintele Republicii Moldova au fost zădarnice. Pe niciunul din site-urile oficiale nu găseşti informaţii actualizate privind componenţa comisiei, modalitatea de a depune demersul, date de contact. Puţinele informaţii publice sunt din 2010, când preşedinte al comisiei era fostul ministru al Justiţiei Alexandru Tănase. Singurul număr de telefon pe care îl găseşti pe site-ul oficial al Preşedinţiei este cel al şefului Serviciului cetăţenie şi graţieri, Vladislav Poghircă. Oficialul a fost reticent din start: „Nu discut cu dumneavoastră pentru că nu am permisiune de la şefi. Alcashash are protecţie umanitară. Adresaţi-vă la Biroul Migraţie şi Azil“. Ceva mai târziu, am reuşit să obţinem, prin intermediul serviciului de presă al Preşedinţiei, date statistice privind cetăţenia şi am aflat că această comisie nu are în prezent preşedinte.
PROTEJAŢI DE O LEGE, DAR NEDREPTĂŢIŢI DE ALTA
Directoarea adjunctă a Biroului Migraţie şi Azil, Ecaterina Silvestru, ne-a confirmat că Menzer Alcashash beneficiază de protecţie umanitară şi se bucură de aceleaşi drepturi ca şi persoanele refugiate, inclusiv la obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova, dacă întruneşte condiţiile necesare. „Nu e vorba de el, ca persoană, ci de o categorie de persoane – beneficiarii de protecţie umanitară, categorie omisă din Legea privind cetăţenia. Este o neconcordanţă legislativă. Legea cu privire la azil - care trebuie să aibă supremaţie, întrucât a fost adoptată ulterior - îi egalează în drepturi pe beneficiarii de protecţie umanitară cu refugiaţii şi beneficiarii de azil politic, inclusiv la obţinerea cetăţeniei, pe când Legea cetăţeniei nu include şi categoria beneficiarilor de protecţie umanitară. Nu ştim dacă acest lucru s-a făcut cu bună ştiinţă sau e o scăpare, întrucât ultimele propuneri de modificare a legii erau în conformitate cu prevederile Legii privind azilul“, ne-a declarat Ecaterina Silvestu. Oficialul mai spune că persoanele care solicită cetăţenia au dreptul să depună cereri repetat, invocând noi argumente dacă apar, întrucât Comisia pentru problemele cetăţeniei se convoacă la fiecare trei luni.
Medic recunoscut pentru merite, dar fără cetăţenie
Doctoriţa Ludmila Donceva, cu o experineţă de muncă de aproape 20 de ani în Republica Moldova, se confruntă cu probleme similare. Este originară din Ucraina. A venit la Chişinău în 1987, să înveţe la Medicină. S-a căsătorit cu un moldovean şi a rămas să locuiască în Moldova.
CONŞTIINCIOASĂ ŞI DEDICATĂ
Nu a putut până acum să obţină cetăţenia Republicii Moldova, deşi a făcut mai multe demersuri la secţia de paşapoarte din sectorul Botanica. Nu a votat niciodată, chiar dacă locuieşte fără întrerupere de 25 de ani în Moldova şi achită conştiincios toate contribuţiile. Munceşte de aproape două decenii în acelaşi loc – Centrul Medicilor de Familie numărul 7 din sectorul Telecentru al Capitalei. În ziua când am convent să ne întâlnim, am găsit-o la locul de muncă. Deşi era aproape ora 19.00, la uşa ei aşteaptau o tânără însărcinată cu soţul ei, o mamă cu un copil mic şi alţi doi maturi. Era singura uşă de la etajul 3 al instituţiei medicale unde mai aşteptau pacienţi. I-a primit pe toţi, chiar dacă a trecut cu mult peste programul de muncă.
O femeie de vreo 30 de ani, care aştepta să intre la doctoriţă, mi-a spus că Donceva este medicul ei de familie de 13 ani. „M-am mutat în sectorul Botanica, dar nu am schimbat medicul de familie. Am scris cerere să rămânem la doamna Donceva, pentru că nu am întâlnit un medic mai înţelegător, mai receptiv ca ea. O poţi suna la orice oră a zilei, îţi va răspunde. Dacă e nevoie, vine şi la miezul nopţii “, relatează pacienta.
NICI NU SE GÂNDEŞTE SĂ-ŞI SCHIMBE SERVICIUL
Ludmila Donceva îmi povesteşte cu tângă că deşi a muncit conştiincios şi nu a plecat decât în concediu, nu a putut niciodată să voteze. Trebuie permanent să-şi înnoiască permisul de şedere. Nici nu încearcă să-şi caute un alt loc de muncă, de teamă că va fi respinsă întrucât că nu are cetăţenia ţării.
„Aici, am fost angajată în baza paşaportului sovietic. În 1992, mi-au pus şi mie ştampila că sunt cetăţean al Republicii Moldova. Mai târziu, când am mers să-mi fac paşaport de tip nou, la secţia de paşapoarte Botanica, mi-au spus că nu aveam dreptul să primesc cetăţenia Republicii Moldova şi în mod demonstrativ mi-au rupt paşaportul şi l-au aruncat la coşul de gunoi“, îşi aminteşte Ludmila Donceva. Acum câţiva ani a solicitat de la o bancă un credit, dar i-a fost respinsă cererea, pe motiv că nu are paşaport moldovenesc.
Explicaţii oficiale: de ce sunt refuzate cererile
Potrivit informaţiei furnizate de Serviciul pentru cetăţenie şi azil, de pe lângă preşedintele Republicii Moldova, problemele ce apar în rezultatul examinării cererilor de acordare a cetăţeniei moldoveneşti ţin de căsătoriile fictive, cunoaşterea precară a limbii de stat (deşi solicitanţii au confirmare precum că au susţinut examenul respectiv), prezentarea de către solicitanţi a unor certificate de provenienţă îndoielnică, prin care fac dovada că nu pot renunţa la cetăţenia altui stat, iar verificarea autenticităţii acestora durează în timp (autorităţile statului respectiv nu răspund la interpelările noastre sau le ignoră), astfel încălcându-se termenele de examinare a cererilor de acordare a cetăţeniei. Respingrea cererilor a fost legată de „neîntrunirea condiţiilor naturalizării stipulate la articolul 17 din Legea cetăţeniei (nerenunţarea la cetăţenia altui stat, lipsa surselor legale de existenţă, cunoaşterea precară a limbii de stat) sau investigaţiile organelor abilitate au demonstrat că acţiunile solicitantului pot fi încadrate în unul din temeiurile de refuz în acordarea cetăţeniei prevăzut la articolul 20, alin. (1) din Legea cetăţeniei“.
Mai mulţi renunţă la cetăţenie decât o solicită
Potrivit datelor oficiale, în perioada 2011 – 2013
43 de persoane au devenit cetăţeni moldoveni;
74 de persoane, inclusiv doi copii, au redobândit cetăţenia moldovenească;
1.876 de persoane au renunţat la cetăţenia Republicii Moldova;
14 persoane au primit refuz la solicitarea de acordare a cetăţeniei;
3 cereri de solicitare a azilului politic au fost respinse.
Articolul a fost realizat în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.
Se încarcă comentariile...
