Marin Preda şi Basarabia

Marin Preda a fost permanent suspectat că ascunde înţelesuri anticomuniste în cărţile sale, a fost urmărit fără întrerupere de Securitate

La recenta ediţie a Târgului de Carte Bookfest, de la Bucureşti, a fost lansată cartea Ioanei Diaconescu, „Marin Preda. Un portret în arhivele Securităţii”. Rezultat al unei cercetări ce a durat 10 ani, cartea examinează şi înfăţişează, prin documente originale, urmărirea lui Marin Preda de către fosta Securitate, aşa cum se vede ea în arhiva de la CNSAS.

Cartea oferă multe dezvăluiri senzaţionale, pe lângă certitudinea reconfortantă că Marin Preda nu a colaborat cu Securitatea, nu a făcut în niciun fel jocul fostului regim comunist şi a fost perceput, de către organele de represiune, drept un adversar ireductibil.

Scriitorul a fost urmărit încă din anii ’50: primul document din dosarul de urmărire, datând din 1952, se încheie cu propunerea internării lui Preda într-un lagăr de muncă.

Prozatorul a fost permanent suspectat că ascunde înţelesuri anticomuniste în cărţile sale, a fost urmărit fără întrerupere, i s-a interceptat corespondenţa, i-a fost ascultat telefonul, i s-au instalat microfoane acasă şi la birou şi i-au fost spionaţi prietenii. A fost turnat de unii dintre prietenii apropiaţi (Ion Caraion, de pildă), iar din arhiva de la CNSAS lipsesc inexplicabil documentele din anul 1980, anul morţii sale premature.

Dar cea mai interesantă dezvăluire, din punctul nostru de vedere, este cea referitoare la romanul Delirul. Marin Preda a fost acuzat, imediat după apariţia lui, că îl reabilitează pe mareşalul Antonescu, iar după 1989, că a scris romanul la comanda regimului comunist.

Documentele din arhiva Securităţii atestă contrariul. Nu numai că Delirul nu a fost scris la comanda regimului şi nu îl reabilitează pe Ion Antonescu, dar campania denigratoare la adresa romanului a fost pornită de autorităţile sovietice. Care, prin agenţii lor de influenţă, au încercat să compromită cartea, în România şi în Occident (extrema stângă italiană şi cea franceză au fost particularmente active). Motivul: Delirul era prima carte din România de după 1944 care punea explicit problema Basarabiei, înfăţişând realist eliberarea provinciei, de către trupele române, în vara anului 1941. Securitatea a documentat, inclusiv prin surse externe, această campanie de denigrare a romanului şi a scriitorului, iar dovezile din cartea Ioanei Diaconescu sunt incontestabile.