GALERIE FOTO Maeştrii care au învins influenţa timpul. Readuc la viaţă icoanele şi tablourile vechi de câteva secole

Elena Grigoraşenco lucrează la o icoană ce urmează să fie expusă, alături de alte obiecte vechi, în Italia  FOTOGRAFII: DUMITRU GONCEAR

La Muzeul Naţional de Artă, nouă meşteri lucrează cu precizie de chirurg la restaurarea operelor de artă. Unele pânze şi sculpturi revin în sălile de expoziţii într-o lună, altele chiar şi într-un an.

 Pornim în lumea restauratorilor ghidaţi de Elena Grigoraşenco, care lucrează de peste trei decenii la reanimarea picturilor şi icoanelor. „Chiar şi icoanele care sunt obiecte spirituale sunt supuse influenţei timpului“, spune şefa centrului de restaurare de la Muzeul Naţional de Artă. Prin mâinile ei au trecut sute de lucrări, unele cu istorii inedite. Câţiva ani în urmă, Elena Grigoraşenco se ocupa cu restaurarea unei icoane când, prin fisurile primului strat de vopsea, a descoperit chipul de pe o icoană aflată dedesubt. „În cazuri de acestea, foarte rare de altfel, executăm o procedură numită sondare. Cu bisturiul facem o tăietură de un centimetru pătrat şi cercetăm stratul inferior. Cu nişte aparate mai performante, am fi putut face cercetări fără a deteriora pânza“, recunoaşte femeia.

RESTAURAREA, ASEMENEA MEDICINEI

Pe masa de sticlă iluminată, Elena Grigoraşenco ne arată fotografiile lucrărilor restaurate. „Documentăm în ce stare a venit lucrarea, până la cele mai mici detalii“, adaugă specialista. Chiar dacă multe tablouri sau icoane vin în stare deplorabilă, niciun restaurator nu are voie să intervină în conceptul original. De asemenea, în pictură, partea reconstruită trebuie să fie cu câteva nuanţe mai deschisă pentru ca vizitatorul să poată deosebi unde este mâna artistului şi unde e cea a restauratorului. Femeia recunoaşte că munca ei este foarte delicată şi seamănă cu cea a medicului. „«Să nu dăunezi», acesta este crezul nostru“, afirmă lucrătoarea muzeului.

„HÂRTIA POATE SUPORTA FOARTE MULTE“

„Noi renovăm nu opera de artă, ci tehnica în care aceasta este executată“, o completează pe colega ei Svetlana Chiriac, din secţia de restaurare a graficii. În acest an, specialista a făcut 33 de ani de când dă o nouă suflare graficii tipărite. A învăţat arta la Sankt Petersburg şi la Vilnius. „Îmi perfecţionez continuu studiile. Am deprins recent o nouă tehnică, cea a graficii japoneze, veche de două secole“, mărturiseşte Svetlana Chiriac.

Restauratoarea spune că, în dependenţă de lucrare, aceasta poate fi restaurată de la o lună până la un an. Ea trebuie scăldată într-o soluţie chimică, uscată, presată. „Din prima, poate să pară că hârtia este foarte fragilă şi subţire, dar, de fapt, ea poate să suporte foarte multe dacă se află în mâini bune“, spune meşterul. „Uneori, lucrând cu hârtia, simt că mi-e frică să respir“, recunoaşte femeia.

RENOVAREA SCULPTURII,  CA UN PUZZLE

Dacă restauratoarele de grafică şi pictură au unele procedee în comun, atunci Anatol Puha, expert în renovarea sculpturii deja de 20 de ani, lucrează absolut diferit. „Când am ajuns la muzeu, sarcina mea era să fac copii ale lucrărilor. Munca mea însă le-a plăcut tuturor atât de mult încât m-au primit în funcţie de restaurator“, spune zâmbind bărbatul. În mâinile lui, lucrările din faianţă, ceramică, porţelan şi lemn primesc o nouă viaţă. Restaurarea unor sculpturi sau statui durează până la un an sau chiar doi. Alteori, piesele lucrării sparte sau deteriorate sunt atât de mici, încât trebuie sortate în diferite cutii şi pe urmă studiate şi lipite.

„Lucrul începe de la bază şi bucăţi mari, spre piese mici, ca un puzzle. Piesele de milimetri pătraţi se lipesc la urmă, cu penseta“, explică Anatol Puha. El ne arată cu mândrie lucrările sale. La statuia „Echilibru“ a lui Nelly Sajin a muncit timp de jumătate de an, după ce aceasta s-a spart în 195 de bucăţi foarte mici din cauza vibraţiilor transportului. „Trebuie să le dăm viaţă lucrurilor vechi, dar în acelaşi timp să nu se vadă intervenţia omului“, susţine restauratorul. La plecare, ghidul nostru, Elena Grigoraşenco, ne spune zâmbind: „Atât timp cât există arta, avem şi noi de lucru“.

39.000 de lucrări. Atâtea  piese se află în fondul Muzeului Naţional  de Artă şi au nevoie, periodic, de restaurare.

PROFESORI PENTRU STUDENŢI

În acest an, cea de-a doua promoţie de restauratori a absolvit Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Studenţii fac practica la Muzeul de Artă, iar cei nouă specialişti în renovare le sunt şi profesori. În timpul studiilor, tinerii lucrează pe jumătate de salariu la muzeu, din cauza lipsei de cadre.