Interviu cu Nicoleta Gavriliţă, fata din Republica Moldova, care a ajuns la Vocea României
0
„Vocea României“ i-a schimbat viaţa. Acum lucrează la noi proiecte şi se pregăteşte pentru preselecţia naţională Eurovision, unde va cânta o piesă energică a unui compozitor suedez.
„Adevărul“: Regreţi că nu ai ajuns în finală la „Vocea României“?
Nicoleta Gavriliţă: Nu a fost o mare tragedie. Ulterior, am analizat tot parcursul meu şi nu-mi venea să cred că, acum un an, doar visam să ajung pe acea scenă sau măcar în public. Sper să fie un început pentru ceva foarte fumos. Nu pot să spun că sunt tristă, dimpotrivă, am ieşit de acolo cu foarte multe emoţii pozitive.
Mai vorbeşti cu juraţii şi concurenţii?
Ţin legătura cu Loredana. Ne trimitem mesaje, ne-am felicitat de Sărbători. Vorbesc şi cu participanţii, de cel puţin de cinci dintre ei m-am ataşat foarte mult, vorbim în fiecare seară, ne povestim ce facem, cum ne mai merge.
Ce a urmat după ce ai fost eliminată?
Chiar dacă am ieşit din concurs cu trei săptămâni înainte de a se termina, am stat până la final. Ulterior, am avut parte de susţinerea lui Cătălin Josan, un prieten foarte bun, care m-a încurajat şi m-a chemat la câteva cântări cu el în Bucureşti. Acum fac naveta Chişinău-Bucureşti de câteva ori pe lună pentru că am câteva proiecte acolo. E un fel de experiment, înregistrăm câteva piese cu o echipă de compozitori din Bucureşti şi de la Chişinău.
Îţi place să experimentezi?
Da, cred că e bine să fie aşa la început de cale pentru că nu sunt o cântăreaţă care s-a afirmat deja şi care are propriul stil, manieră şi public. Deocamdată, fac multe experimente când sunt pe scenă, chiar şi la „Vocea României“ am interpretat piese pe care nu credeam că le pot cânta, dar am reuşit.
Am văzut şi noi că ai fost nevoită să cânţi piese cu care nu te identificai. Care sunt, de fapt, artiştii tăi preferaţi?
Ca voce şi manieră de interpretare, din România, îmi place Paula Seling. Întotdeauna sunt surprinsă de modul în care ştie să coordoneze cu publicul. Din cei internaţionali, sunt Nino Katamadze, Sara Bareilles. Nu prea ascult interpreţi foarte cunoscuţi, îmi place să urmăresc concertele susţinute de Beyonce sau Shakira, dar în timpul liber ascult mult jazz, soul, muzică veche: Bon Jovi, Queen şi Scorpions.
Ce faci înainte de a intra pe scenă? Ai superstiţii sau talismane care să-ţi poarte noroc?
Nu am, dar de fiecare dată când intru în scenă am un singur gând, tradiţional deja: să nu mă împiedic să cad. Mi s-a întâmplat pe la zece ani când am ieşit pe scenă pe tocuri. M-am împiedicat, am căzut şi de atunci tot timpul mă gândesc la asta.
Ai vrea să te muţi în România? Te-ai obişnuit cu Bucureştiul?
Îmi doresc foarte mult să mă lansez pe piaţa din România, dar, mai întâi, trebuie să mă fac cunoscută în Republica Moldova, pentru că aici este casa mea. Pentru patria mea trebuie să cânt în primul rând. Foarte mulţi artişti pleacă în Bucureşti şi revin acasă pentru că e greu şi nu reuşesc. Nu zic că o să mă fac vedetă, dar cred că merită să încerc, pentru că am energia necesară. Bucureştiul înseamnă energie. Mie îmi plac oraşele mari, aglomerate, poluate, cu multă muzică ce nu te lasă să dormi. Am şi mulţi prieteni acolo. Deşi şi Bucureştiul are părţile lui negative. Totuşi, cred că mi-ar fi mai greu să mă acomodez într-un oraş străin.
Ţi s-a întâmplat să te recunoască lumea pe stradă?
Când ieşeam în oraş în diferite cafenele, chiar şi la noi, mă recunoşteau. Nu ştiu dacă trebuie să mă bucur sau să fiu mai activă. Dacă te opreşti, lumea te uită şi cu asta ai rămas, ai trecut printr-un proiect şi cam atât. Acum încerc să fac mai mult. Atunci foarte multă lume a fost alături de mine şi mi-am dat seama că este foarte important să ai oameni care te susţin.
Acum participi la preselecţia pentru Eurovision. Cum ţi se pare noul regulament, care a stârnit nemulţumiri printre vedete?
O idee nouă nu poate fi acceptată de toţi deodată. E ceva nou şi pentru mine, cel puţin este un experiment. Anul trecut am venit cu o piesă scrisă de mine, dar de această dată m-am înregistrat în ultima zi, nu aveam piesă şi nu ştiam cum va fi procesul. Abia acum câteva zile mi-am ales piesa unui compozitor din Suedia. Acum o să învăţ ca s-o înregistrez. E un compozitor care scrie piese special pentru Eurvision. E dinamică, energică şi rebelă şi mă reprezintă.
Care crezi că sunt concurenţii tăi de la etapa naţională?
Concurentul meu principal în orice concurs sunt eu însămi. De fiecare dată lupt cu mine: cu emoţiile mele, cu gândurile negative. De fapt, lupt pentru a creşte şi pentru a mă dezvolta ca interpretă. Celelalte lucruri nu mă interesează.
Ce vei face dacă vei ajunge să reprezinţi Republica Moldova în Suedia?
În primul rând, va fi o mare resposabilitate. Va trebui să nu dezamăgesc lumea, voi lucra dublu, triplu, zi şi noapte, pentru că va trebui să iasă ceva frumos.
La ce ar trebui să ne aşteptăm de la Nicoleta Gavriliţă în următorii doi ani?
Nu-mi place să-mi pun scopuri mari. Eu fac paşi mici, dar concreţi. Mă văd la Bucureşti, pentru că mi-ar fi mai uşor acolo, pentru că am o echipă. Mă văd având prestaţii, concerte, evenimente şi călătorind mult.
Nicoleta Gaveriliţă:
Profesie: cântăreaţă;
Vârsta: 19 ani
Studii: anul întâi la Canto de estradă şi jazz, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Este primul concurent din Moldova care a reuşit să ajungă atât de departe la „Vocea României“. Anterior, a participat la mai multe concursuri de muzică în Ucraina, Belarus, România. Şi-a mai încercat puterile la Eurovision Moldova în 2011 şi 2012
Se încarcă comentariile...
