Adevărul despre codrii Moldovei: Cum au devenit băieţii deştepţi proprietari de pădure la Durleşti

Vile de lux au răsărit treptat în codrii Moldovei

În Republica Moldova, pădurile se vând ca-n codru. Chiar în coasta Chişinăului, în locul copacilor răsar vile de lux, şi asta cu girul autorităţilor. Formal, afaceriştii obţin fâşii forestiere pentru dezvoltarea turismului, dar, de fapt, schema este folosită pentru a face bani frumoşi.

Debandada din codrii Moldovei nu are limite. Neregulile au început din momentul în care familia Voronin a avut ambiţia să pună mâna pe mii de hectare de pădure, iar pentru asta a fost făcută special o lege, în 2008. Portiţa legislativă spre fondul forestier al statului le-a trezit apetitul pentru astfel de proprietăţi şi altor demnitari şi oameni de afaceri. În esenţă, legea permite arendarea pădurii, gestionate de Moldsilva, în mod haotic şi fără ca vreo autoritate publică să monitorizeze ce se întâmplă ulterior cu averea statului. Unii însă nu s-au mulţumit doar să arendeze, fie în scop de recreere, fie pentru vânătoare. Iar de la o vreme, printre copaci, răsar ca ciupercile vile de lux. Fiind la mare căutare zonele ecologice de la periferiile Capitalei, băieţii deştepţi au înţeles că mult mai profitabilă ar fi o afacere imobiliară, decât una turistică.

La doar doi kilometri de Chişinău, chiar lângă cimitrul din oraşul Durleşti, pădurea, altădată proprietate publică, se vinde ca pâinea caldă cu mii de euro, pe bucăţi, ca teren de construcţii. Totul a început printr-o hotărâre de guvern adoptată în noiembrie 2007, semnată de prim-ministrul de atunci Vasile Tarlev şi contrasemnată de ministrul Agriculturii Anatolie Gorodenco, care au permis schimbul unei porţiuni de pădure de la Durleşti, din fondul forestier, cu un teren proaspăt împădurit cu salcâmi din satul Trifeşti, raionul Rezina. În schemă figurează fostul agent de pază Iurie Avădănii, care l-a păzit pe Vasile Tarlev, Dumitru Braghiş şi Mircea Snegur; un fost şef de direcţie de la Procuratura Generală, Mihai Potoran; şeful întreprinderii silvice din Străşeni, Eugeniu Nazaria; dar şi un ales local de la Durleşti, Mihail Bendas.

SUB PARAVANUL DEZVOLTĂRII TURISMULUI

Hotărârea nr. 1298 din  27.11.2007 permitea: „schimbul a 0,9876 hectare de terenuri împădurite, proprietate a societăţii cu răspundere limitată Dimai-Com, din extravilanul s. Trifeşti, raionul Rezina, cu 0,8 hectare de terenuri, proprietate publică a statului, din fondul silvic al Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Chişinău, situate în extravilanul or. Durleşti, mun. Chişinău“. Acelaşi document permitea aceleiaşi firme să schimbe destinaţia altor 0,2 hectare de pădure, din imediata vecinătate, unde ar fi trebuit să fie construită o bază de odihnă. Primul lot ar fi trebuit să rămână pădure, doar că privată. După jumătate de an, mai exact pe 11 iunie 2008, este semnat contractul de schimb dintre compania Dimai-Com şi Moldsilva, iar firma devine proprietară cu acte în regulă a aproape un hectar de pădure în Durleşti, pe care o segmentează în 20 de parcele şi le propune spre vânzare ca terenuri de construcţie. La rândul său, statul s-a ales cu o fâşie de teren agricol pe care abia apucaseră să se prindă puieţi de salcâm.

FOTO La marginea pădurii se află singurul loc destinat construcţiilor. Aici trebuia să fie baza de odihnă/ Valentina Basiul

Printre proprietari, un consilier PLDM din Durleşti

Primele două vile din pădurea de la Durleşti au fost construite în 2012 de Mihail Bendas, un om de afaceri care a devenit în vara lui 2011 consilier local din partea PLDM la Durleşti. Alesul a fost împuşcat acum doi ani în curtea casei sale, dar a scăpat cu viaţă, ca prin minune.

Unul dintre loturile pe care Bendas a construit o casă de 144,8 metri pătraţi are o suprafaţă de 0,0596 hectare şi fost a cumpărat la doar două luni după ce Dimai-Com a intrat în posesia pădurii. Vila este construită din piatră albă şi are o terasă din lemn masiv cu vedere spre pădure. În luna aprilie 2013, alesul a vândut-o soţilor Oleg şi Tatiana Inculeţ, care au achiziţionat casa printr-un contract de ipotecă, în valoare de 1.462.500 de lei.

Acelaşi Bendas cumpară în august 2008 de la firma Dimai-Com un alt lot din pădurea de la Durleşti, cu suprafaţa de 0,0397 hectare, pe care construieşte o altă casă, de 78,7 metri pătraţi, pe care o vinde în februarie 2012 soţiilor Vasile şi Tamara Aghenie din Călăraşi. Pe Vasile Aghenie îl regăsim în lista consilierilor locali ai oraşului Călăraşi din partea Partidului Democrat, tot el este vicepreşedinte al Organizaţiei teritoriale Călăraşi a PDM.

Bendas este singurul proprietar care a construit deja vilele din pădure şi a apucat şi să le vândă. Potrivit Codului silvic, în pădure se permite ridicarea unor construcţii uşor demontabile, dar această restricţie se aplică arendaşilor de pădure, nu şi celor care au devenit proprietari cu acte în regulă, deşi în mod dubios. Astfel, casele construite de ei în pădure sunt bine ancorate. Pe de altă parte, „edificarea unor construcţii capitale în fondul forestier contrazice direct principiul protecţiei fondului forestier“, sunt de părere membrii Comisiei de anchetă pentru verificarea gestionării fondului forestier.

FOTO Porţiunea de pădure parcelată şi vândută/ Cadastru

OPT ARI DE PĂDURE SE VâND CU 40.000 DE EURO

Din cele şase parcele pe care le-a cumpărat în pădure, Mihail Bendas a văndut patru şi a rămas cu două, care au o suprafaţă totală de opt ari. L-am sunat pe consilierul PLDM şi am încercat să cumpărăm şi noi loc de casă în pădure. „Eu nu mai vând. Am avut, dar le-am vândut“, ne-a spus alesul local, adăugând că poate vreun băiat de-al lui ar vrea să vândă şi ne-a sugerat să vorbim cu Ion. Fiul alesului local ne-a spus că ar vinde 0,08 hectare cu 40.000 de euro. Ulterior, Bendas a mărturisit jurnaliştilor că a cumpărat terenurile de la Dimai-Com mult mai ieftin.

NU ŢINE MINTE DE LA CINE  A CUMPĂRAT

„Un prieten, nu-mi amintesc cine, mi-a propus să cumpăr teren în pădure. Sunt om de afaceri şi sunt atent cu astfel de lucruri, dar, ştiţi cum e, în ţara noastră totul se face cu bani. M-am sfătuit cu experţii şi băieţii mi-au garantat că n-o să am probleme. Aveam nişte ruble, că-s om de afaceri cunoscut. Am zis să le construiesc celor doi băieţi ai mei câte o casă. Dar ei nu vor să stea în Moldova, că’ ţara asta nu are niciun viitor şi le-au vândut“, ne spune alesul local.

FOTO La cele două vile, lucrările de construcţie sunt în toi/ Valentina Basiul

LUPUL PAZNIC LA OI

Printre proprietarii de pădure din Durleşti se numără Eugeniu Nazaria, directorul Întreprinderii de Stat Silvocinegetica Străşeni, pe care nu l-a pus în gardă faptul că terenul de construcţii pe care îl cumpără e în pădure. Lotul lui e chiar între cele două vile ridicate de consilierul durleştean.

Numele lui Nazaria a figurat într-o investigaţie a „Ziarului de Gardă“, bărbatul fiind filmat cu camera ascunsă în timp ce reporterul încerca să aranjeze arendarea unui lot de pădure. Cel care trebuie să protejeze fondul forestier vindea ca-n codru proprietatea statului. Dacă nu va vinde parcela din pădure cu cateva zeci de mii de euro, angajatul Moldsilva îşi va construi, probabil, o casă în pădure. Deşi l-am sunat într-o sâmbătă, Eugeniu Nazaria ne-a zis că nu poate vorbi pentru că e într-o şedinţă. Ulterior nu a mai răspuns la telefon.

FIRMA CU PILE LA GUVERN

Societatea cu răspundere limitată Dimai-Com, cea care a reuşit să schimbe o pădure de salcâmi abia sădită la 80 de kilometri de Chişinău, într-un sat uitat de lume, cu una veritabilă în coasta Capitalei, a fost fondată în anul 2000. Două dintre cele trei fondatoare sunt bugetare: una este bibliotecară la Liceul „Miguel de Cervantes“ (Valentina Avădănii), şi cea de-a doua este profesoară de desen la Liceul „Ion Creangă“ (Ala Verdeş), ambele instituţii din Chişinău. Administratoare este bibliotecara Valentina Avădănii (50 de ani), soţia fostului SPP-ist Iurie Avădănii, care l-a păzit pe Vasile Tarlev, Dumitru Braghiş, Dumitru Moţpan şi pe primul preşedinte Mircea Snegur. Singura afacere a Dimai-Com este creşterea peştilor în iazul de la Trifeşti, Rezina. Anul trecut firma a avut venituri de 19.000 de lei, în timp ce pentru arenda iazului compania achită primăriei 20.000 de lei pe an. „Soţii Avădănii vin des pe aici. Chiar ieri l-am întâlnit pe Iurie. Valentina stă aici mai mult vara. Iurie e săritor la nevoie. Nu demult m-a dus cu maşina până la Balţi, de unde trebuia să iau nişte ajutoare umanitare. Uneori ne mai ajută cu ce poate“, povesteşte Constantin Budurin, primarul satului Trifeşti.

Extras de la Camera Înregistrării de Stat

ARENDAŞII IAZULUI SUNT ALŢII DECÂT FONDATORII SRL-ULUI

Fostul primar, Ion Botezat, îi laudă şi mai mult pe arendaşii iazului. „Au făcut iazul din nou, au întărit dambele, au amenajat o zonă verde şi au pus pe picioare o adevărată gospodărie piscicolă. Până să vină ei, zona era devastată după o inundaţie“, spune fostul primar. „Prin 2000 căutam să dăm în arendă iazul unor oameni gospodari. Au venit la mine fostul meu discipol, Mihai Potoran, eu îi zic Mihăiţă, care e din Gordineşti, ca şi mine, Iurie Avădănii şi Mihai Diacenco. Le-am dat iazul, că era sărăcie şi aveam restanţe la salarii de 18 luni. Din câte ştiu, ţin iazul câte un an fiecare, prin rotaţie. N-am niciun cuvânt de rău să zic despre ei“, continuă şirul laudelor Botezat.

FOTO Iazul arendat de firma Dimai-Com, în plan îndepărtat - pădurea plantată în 2007, parte din ea a fost schimbată cu cea din Durleşti/ Valentina Basiul

CUM SĂ FACI MILIOANE DIN CÂTEVA MII DE LEI

Firma nu s-a limitat doar la creşterea şi comercializarea peştelui. Având trecere la Guvern, proprietarii şi-au dat seama că pot face milioane peste noapte. Au pus ochiul pe pădurea din Durleşti. Între timp, au şi găsit moneda de schimb. Lângă iazul de la Trifeşti, prin 2007, pe terenurile cotaşilor s-a decis plantarea unei păduri. Nucari trebuiau să fie, dar, peste ani, au crescut salcâmi. Un hectar din pădurea abia plantată a ajuns în proprietatea Dimai-Com, care la scurt timp a schimbat-o pe cea de la Durleşti.

Am găsit-o pe administratoarea firmei nu la sediul companiei, dar la biblioteca Liceului „Miguel de Cervantes“. La telefonul din oficiul SRL-ului nu răspunde nimeni, iar uşa e mereu închisă. „Da, am cumpărat pământ de la o doamnă, iar de plantarea pădurii s-a ocupat ocolul silvic. Noi am plătit puieţii“, a spus Valentina Avădănii, administratoarea firmei. Fiind întrebată de ce au vândut pădurea de la Durleşti şi de ce nu au construit baza de odihnă, aşa cum prevedea hotărârea de Guvern, femeia a răspuns că nu au avut suficiente resurse financiare. Administratoarea nu a vrut însă să explice cum a reuşit să convingă Cabinetul de Miniştri să adopte o hotărâtre care îi favoriza. Vădit iritată de întrebările noastre, Valentina Avădănii a închis telefonul.

FOTO Pădurea de salcâmi de la Trifeşti abia de se vede din mărăcini/ Valentina Basiul

Cealaltă fondatoare a firmei, Ala Zaharia Verdeş, a negat că ar avea legătură cu Dimai-Com. „E o glumă de prost gust. Azi nu e 1 aprilie“, ne-a spus profesoara, adăugând că poate cineva i-a folosit datele personale.

Mihail Potoran, un alt arendaş al iazului, care nu figurează oficial printre fondatorii firmei, n-a vrut să ne confirme sau să infirme că ar avea legătură cu Dimai-Com, scuzându-se că este ocupat. Fostului şef de direcţie de la Procuratura Generală i s-a schimbat vocea când a auzit că-l întrebăm despre iaz. Ulterior nu a răspuns la apelurile noastre.

Din 2008, niciunui funcţionar sau instituţie de stat nu i-a păsat că în pădure răsar case de locuit. „Nu putem interveni pentru că e proprietate privată. Aşa s-a stabilit prin hotărâre de Guvern. De schimbarea destinaţiei terenului şi de executarea deciziei Executivului se ocupă organul public local“, susţine Valeriu Maştaler, şeful Ocolului Silvic Durleşti. Întrebat cine ar trebui să vegheze respectarea hotărârii de Guvern când e vorba de păduri, şeful ocolului silvic răspunde: „Doar Guvernul poate anula o hotărâre emisă de Guvern“.

Mulţi oameni de afaceri ar putea fi invidioşi pe administratorii firmei Dimai-Com, care au reuşit performanţa ca din investiţii de câteva mii de lei să scoată câteva milioane. Au cumpărat un hectar de teren agricol cu vreo 5.000 de lei şi a mai cheltuit alte câteva mii pentru puieţi, dar astăzi cele 20 de parcele ar putea fi vândute cu circa 4 milioane de euro.

FOTO Primarul satului Trifeşti, Constantin Budurin/ Valentina Basiul

Schemă încercată şi de alţii

Afaceriştii implicaţi în cazul Durleşti nu sunt singurii care s-au gândit la această schemă. Anul trecut, un grup de politicieni şi oameni de afaceri au încercat prin aceeaşi metodă să intre în posesia unor suprafeţe importante de pădure lângă Chişinău. Proiectul de hotărâre a Guvernului, propus de directorul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, Anatolie Ghilaş, care este naşul fostului premier Vlad Filat, prevede schimbul a  peste 250 de hectare de terenuri agricole, din satul Copceac, raionul Ştefan Vodă (acoperite cu vegetaţie forestieră), proprietate privată, cu circa 87 de hectare de pădure, proprietate publică a statului, amplasate în extravilanul satelor Ruseştii Noi şi Sociteni, raionul Ialoveni, or. Durleşti şi satul Buţeni, raionul Hânceşti.

Printre solicitanţi se numără fiul lui Marcel Răducanu, ministrul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Gicu; soţia ministrului Sănătaţii Andrei Usatâi, Alexandra; precum şi nevasta lui Constantin Cuiumju, directorul Chişinău-Gaz, Olga.

Investigaţie realizată de Olga Ceaglei, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, şi Valentina Basiul, Ziarul „Adevărul“, în cadrul Campaniei „Toleranţă zero corupţiei! Fii activ şi pune corupţia la zid!“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Bună Guvernare al Fundaţiei Soros Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.