Educaţia la stat, pe bani ca la privat. Cât costă să ţii un copil la şcolile din Chişinău

Educaţia la stat, pe bani ca la privat. Cât costă să ţii un copil la şcolile din Chişinău

Liceele prestigioase de stat din Capitală percep de la elevii lor taxe de sute de lei lunar FOTO: Tudor Iovu

După ce colectările de bani de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade“ au ajuns să fie investigate de Centrul Naţional Anticorupţie, şi managerii altor şcoli din Capitală au toate motivele să se simtă cu musca pe căciulă.

  Doi dintre fondatorii fundaţiei Liceului „Mircea Eliade“ din Chişinău au fost audiaţi, ieri, la Centrul Naţional Anticorupţie privind plăţile neoficiale colectate de la părinţii elevilor. Un alt fondator, directorul liceului şi preşedintele asociaţiei sunt citaţi astăzi. Asta după ce, săptămâna trecută, un părinte nemulţumit a dezvăluit că se percep 3.120 de lei pe an. Între timp, scandalul a luat proporţii. La Procuratura sectorului Buiucani au fost depuse două plângeri pe aceeaşi şcoală, iar comentariile pro şi contra au curs gârlă.  

„Copilul meu a învăţat la «Mircea Eliade», dar l-am luat de acolo după ce diriginta a spus că băiatul meu e «slăbuţ cu intelectul», doar pentru că nu-i duceam bani. Slavă Domnului că am plecat de acolo!“, a comentat un cititor pe site-ul nostru.

Dau bani, dar nu văd schimbări

Cazul de la „Mircea Eliade“ nu este unul singular. În majoritatea şcolilor din Chişinău sunt adunaţi bani pentru bonusuri la salariile profesorilor, cadouri, consumabile sau reparaţii în sălile de clasă. O recunosc şi elevii, şi părinţii, cei mai mulţi, însă, doar sub protecţia anonimatului.

„Plătesc lunar 250 de lei, iar pentru ziua profesorului sau alte evenimente dau câte 100 de lei. Pentru orice chiţibuş se adună bani, dar modificări serioase nu se fac“, ne-a spus o elevă de la Liceul „Gheorghe Asachi“.

De aceeaşi părere este şi mama unui copil din clasele primare. Pentru că fiica ei rămâne la program prelungit, ea mai plăteşte, pe lângă fundaţie, câteva sute de lei pentru prânz şi serviciile învăţătoarei.
„Să-mi ţin copilul într-o şcoală de stat mă costă cam 650 de lei pe lună. Sunt gata să ajut, dar vreau să văd şi rezultate: condiţii mai bune pentru copii, reparaţie capitală, calculatoare moderne. În zece ani, însă, nu s-a schimbat nimic în acest liceu“, regretă femeia.

La Liceul „Mihail Kogălniceanu“, cei 130 de lei pentru fundaţie îi strânge „un băiat din clasă, fără bon, şi îi transmite contabilei“, ne comunică Vlad, care învaţă acolo.

„Din câte ştiu, 40 de lei se duc în fondul şcolii, 20 sunt pentru clasă, 60 se împart profesorilor şi restul merg pentru curăţenie“, explică băiatul. „Nu pot spune că sunt mulţumit, măcar podeaua de s-ar spăla cu detergent. Eu sunt activist şi, încercând să fac ceva bun în liceul meu, am primit doar răspunsul: «Nu sunt bani». Şi atunci unde se duc?“, se întreabă liceanul.

Mulţumiţi de investiţie

În schimb, elevii de la Liceul „Spiru Haret“ susţin că nu aruncă banii în vânt. „Există asociaţia pentru care achităm la început de an 200 de lei. De sărbători nu dăm absolut nimic, iar de taxe ilegale nici n-am auzit. M-am transferat aici anul trecut şi sunt foarte mulţumită. Condiţiile sunt bune, iar în vacanţa de iarnă au schimbat mobilierul“, afirmă o viitoare absolventă.

O fostă elevă la Liceul „Mihai Viteazul“ îşi aminteşte că, acum patru ani, achita în fondul şcolii nu mai mult de 20 de lei lunar. „S-au schimbat multe lucruri spre bine. A apărut un televizor în hol, au fost schimbate geamurile şi au fost instalat turnichete la intrare. E drept că pentru BAC s-a adunat vreo 2.000 de lei de clasă“, afirmă tânăra.

În situaţia în care toată lumea preferă să rămână în anonimat, este foarte greu pentru organele de anchetă să demonstreze abuzul şi pentru noi să sancţionăm vinovaţii

Maia Sandu

Ministrul Educaţiei

La Liceul „Vasile Alecsandri“ înmatricularea costă 500 de lei, iar fundaţia şcolii – 1.200 de lei pe an, câte 100 de lei lunar, chiar şi vara, ne spune un elev.

Directoarea şcolii dă asigurări că activitatea fundaţiei este transparentă. „La noi activează asociaţia părinţilor, iar relaţia dintre şcoală şi organizaţie e stabilită printr-un acord de colaborare. În luna mai fac un demers către asociaţie ca să-mi aloce bani pentru anumite necesităţi, de exemplu: hârtie şi tuş pentru imprimantă, mape, detergenţi, dozatoare de apă şi chiar burse pentru eminenţi. Plata este benevolă şi nimeni nu-i pedepseşte pe cei care nu achită“, precizează Daniela Vacarciuc, managerul Liceului „Vasile Alecsandri“. 

„Orice plată trebuie să fie benevolă şi transparentă“

Solicitat de „Adevărul“, ministrul Educaţiei a declarat că problema plăţilor neformale este una complexă şi poate fi rezolvată doar cu implicarea tuturor părţilor interesate. „Condamnăm orice acţiune venită din partea managerilor şcolari sau a cadrelor didactice prin care părinţii sunt forţaţi să facă plăţi. Orice contribuţie din partea cetăţenilor trebuie să fie benevolă şi să se realizeze într-un cadru transparent. Or, multiplele adresări pe care le primim şi cazurile mediatizate demonstrează că în multe situaţii aceste două condiţii nu se respectă“, recunoaşte Maia Sandu.

În următoarele două luni, Ministerul Educaţiei promite să creeze o platformă online, unde vor fi plasate informaţii privind bugetul fiecărei şcoli şi despre executarea acestuia. Astfel, părinţii vor verifica dacă banii au fost utilizaţi după destinaţie. La fel, în proiectul Codului Educaţiei există o prevedere care obligă instituţiile să creeze un consiliu administrativ din reprezentanţii părinţilor, de la care managerul şcolii va trebui să obţină acceptul pentru mai multe decizii. De asemenea, Codul va interzice prestarea serviciilor cu plată de către profesori pentru copiii cărora le predau şi va stabili un pachet minim de servicii educaţionale acoperite de stat, astfel încât să fie foarte clar ce finanţează statul.

„Ministerul, împreună cu administraţia publică locală şi instituţiile de învăţământ trebuie să asigure o eficienţă mai mare a resurselor alocate de stat pentru scopuri educaţionale, astfel încât să dispară necesitatea cofinanţării din partea părinţilor. Aceasta înseamnă inclusiv ajustarea reţelei de şcoli şi responsabilizarea managerilor şcolari pentru modul în care sunt cheltuiţi banii publici“, susţine ministrul Educaţiei.

Aceste măsuri nu vor da, însă, rezultate imediate. Până atunci, oficialii ne îndeamnă să deconspirăm fenomenul şi să luptăm prin metode legale. „În situaţia în care toată lumea preferă să rămână în anonimat, este foarte greu pentru organele de anchetă să demonstreze abuzul şi pentru noi să sancţionăm vinovaţii. Pericolul discriminării copiilor care fac acest lucru se reduce substanţial dacă acţionăm în echipă“, conchide Maia Sandu. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: