Statul numit Republica Moldova poate foarte bine să existe, cu drepturi depline, pe harta politică a lumii şi nu dinspre România vor veni ameninţări cu privire la statalitatea sa. Dar o naţiune, o limbă şi o cultură „moldovenească” nu există, aşa cum nu există o cultură „austriacă” sau „elveţiană”, distincte de cea germană.

Revenirea la normalitatea unei singure limbi şi a unei singure culturi impune o regândire a Institutului Cultural Român, care, din 2012 încoace, din cauza turbulenţelor politice, nu s-a făcut. Regândirea este impusă atât de logica acţiunii culturale, cât şi de cadrul legal în care funcţionează ICR.

Concret, ICR este o instituţie menită să promoveze cultura română peste hotare, facilitând creatorilor şi instituţiilor culturale româneşti pătrunderea pe piaţa culturală mondială. Această obligaţie legală nu este restrânsă la frontierele României actuale. ICR trebuie să ia în calcul cultura română în întregul ei, indiferent unde se află creatorii sau instituţiile care o reprezintă.

Să nu se înţeleagă că văd ICR ca pe a nu-ştiu-câta instituţie menită să se ocupe cu eternii „români de pretutindeni”. Nicidecum. ICR nu trebuie să promoveze artişti români din Basarabia, Bucovina sau Israel în România. Ci să promoveze artişti români de oriunde s-ar afla ei pe piaţa culturală mondială, şi în primul rând pe cea europeană.

În acest sens, mi-ar plăcea să văd că noua conducere a ICR regândeşte un pic şi activitatea ICR Chişinău, ca şi atitudinea generală faţă de cultura română din Basarabia. Este adevărat că acolo există un alt stat şi un alt Minister al Culturii. Dar statul este falit, nu din culpa oamenilor de cultură români din Basarabia, iar ministerul, pe lângă că este subfinanţat, nu are încă nici o experienţă. Institutul Cultural Român ar trebui să preia, din pură responsabilitate faţă de destinul culturii române, misiunea reprezentării peste hotare şi a culturii române dintre Prut şi Nistru.

Sper să nu aud falsul argument al necesităţii ca oamenii de cultură înşişi „să gândească proiecte”. ICR nu e un contabil amabil, care-i premiază pe cei silitori. El trebuie să conceapă şi chiar să impulsioneze programele de reprezentare ale culturii române peste hotare. Ale culturii române în întregul ei.