De veghe la Urgenţa spitalul de copii „Valentin Ignatenco“

Pediatrul Ludmila Purcel face de 25 de ani ture de noapte, fără întrerupere, la Urgenţa spitalului de copii „Valentin Ignatenco“

Fie că-i vorba de viroze sau de accidente la săniuş, secţia de urgenţă a spitalului „Valentin Ignatenco“ e, probabil, singurul loc din Chişinău unde mamele sunt mai agitate şi mai speriate decât micuţii lor.

Când urmăreşti un copil care doarme în pătuţul lui, te încearcă o emoţie paternă, liniştitoare. Când vezi însă alături şi un monitor de funcţii vitale care bipăie la intervale regulate de timp şi afişează pulsul micuţului, care-ţi zâmbeşte somnoros, îţi dai seama că viaţa puiului de om e atât de fragilă şi, în acelaşi timp, zâmbetul lui e atât de cuceritor, încât biruieşte cu seninătate orice boală.

Aşa se întâmplă noapte de noapte la secţia de Urgenţă a Spitalului de Copii „Valentin Ignatenco“ din Chişinău. Cu copii de numai câţiva anişori, trataţi în spatele uşilor închise, pe care scrie Chirurgie, Reanimare, Pediatrie, Neurochirurgie şi ORL. Cu mame care plâng la telefon şi se plimbă impacientate pe holuri. Şi cu taţi care trag ţigară după ţigară afară, noaptea-n frig, lângă maşinile parcate.

Până la 130 de pacienţi pe zi

„Săptămâna trecută am tratat mai mulţi copii cu capetele sparte şi cu mâinile rupte de la săniuş. Acum e un val de viroze. Sunt multe cazuri. Într-o singură zi primim până la 130 de copii, dintre care la pediatru vin vreo 60-70.

Restul merg la traumatolog, la chirurg şi la neurochirurg“, ne spune şefa secţiei de urgenţă, Ludmila Purcel, în timp ce ne arată secţia de reanimare.

Copilul întins pe pat, despre care vă spuneam la început, are vreo cinci anişori şi făcuse în ajun o alergie severă. „Băieţelul a suferit o reacţie alergică la un preparat cu multivitamine. Aş fi putut să-l transfer în secţia de alergologie de la Centrul Mamei şi Copilului, dar n-am făcut-o fiindcă e o stare acută şi ar fi putut intra în şoc. Aşa că îl supraveghez vreo două ore, îl stabilizez, îi fac tot ce trebuie şi-l trimit acolo la tratament, în secţia specializată“, mai susţine medicul.

Medicii care rezolvă toate cazurile

Spre deosebire de alte spitale, Urgenţa de la „Valentin Ignatenco“ arată foarte bine. Renovată şi utilată în urmă cu trei ani, secţia găzduieşte un salon de Reanimare, cu patru paturi şi acces direct de la recepţie, precum şi cabinetele celor 11 medici prezenţi la datorie în fiecare noapte.

Într-o încăpere de lângă Reanimare, o fetiţă de nici doi anişori e consultată de un alt specialist. „Are burtica tare. Nu ştiu ce să fac. I se ridică temperatura la 40 de grade“, strigă disperată mama venită din Bulboaca. „Fetiţa e internată de aproape o săptămână la Spitalul Municipal numărul 1 de copii. Doctorului
de-acolo i s-a părut că abdomenul copilului era suspect de tare. A chemat ambulanţa să îl aducă la noi, să vedem dacă e caz chirurgical. L-am stabilizat şi-l trimitem înapoi“, ne lămureşte şefa Urgenţei pentru copii.

Face ture de noapte de-un sfert de secol

Ludmila Purcel împlineşte pe 1 martie 25 de ani de când vine numai în turele de noapte la spitalul „Valentin Ignatenco“. Tot în această perioadă va împlini 47 de ani de când e pediatru.

Povesteşte că a ajuns să facă medicina pentru copii pentru simplul fapt că tatăl ei a fost directorul unei şcoli
din Călăraşi. „La noi acasă se vorbea numai despre copii. Tatăl meu spunea că e bine să fii doctor de copii, fiindcă în copil vezi repede rezultatul muncii tale. Cum i-ai făcut ceva să se simtă mai bine, vezi imediat asta pe chipul lui şi trăieşti un sentiment aparte“, povesteşte medicul. Doctoriţa spune însă că nu-i un domeniu tocmai preferat de medicinişti.

„Chiar şi doctorii care fac această meserie timp de mai multe generaţii, în familie, când dau de un copil, nu se-apucă de el. Îl trimit imediat la pediatru. În schimb, un pediatru se descurcă şi cu un om matur“, susţine doctoriţa Purcel.

Gardă cu peripeţii

Pe la miezul nopţii, holul patrulat de mame speriate e deja pustiu. „De obicei, între orele 20.00 şi 23.00 e agitaţie. Apoi ne mai liniştim. Dar e de ajuns să ne vină doi copii la ora 3.00 şi la 5.00 dimineaţa şi avem de lucru până în zori“, ne mărturiseşte una dintre infirmiere. Şi chiar a venit. La 5.00, a fost adusă în secţia de urgenţă o fată de 13 ani, din cauza unor convulsii de epilepsie.

„Nu ştii niciodată câţi îţi vin. În noaptea de Anul Nou am fost de serviciu şi am primit mulţi
copii cu probleme digestive grave. Când copilul îţi intră pe poarta spitalului, deja e în grija ta şi trebuie să faci orice pentru a-l pune pe picioare“, susţine şi directorul spitalului „Valentin Ignatenco“, Nicolae Starciuc.