Copiii cu dizabilităţi nu trebuie ţinuţi acasă

Copiii din grădiniţa nr. 12 de la Orhei. FOTO Adevărul Moldova

Copiii cu nevoi speciale nu trebuie ţinuţi după sobă, ci trebuie să frecventeze alături de ceilalţi copii instituţiile de învăţământ şcolar şi preşcolar, afirmă specialiştii în educaţie. Datele statistice demonstrează însă o altă realitate - în anul 2014, doar 40% din copiii cu dizabilităţi mergeau la grădiniţă.

Educaţia incluzivă reprezintă un mod de educaţie adaptat şi individualizat în funcţie de nevoile tuturor copiilor. Micuţii care au nivele de competenţă  şi capacităţi diferite trebuie aduşi împreună şi lăsaţi să interacţioneze în aşa-zisele clase incluzive. În Republica Moldova, însă, clasele incluzive sunt o raritate. Sergiu Rusanovschi, reprezentant Unicef Moldova, afirmă că accentul trebuie pus pe educaţia timpurie. „Dacă copilul a stat izolat până a merge la şcoală, nu are şanse să se integreze în mediul şcolar. În 2005, doar 1,8% din copiii cu necesităţi speciale erau incluşi în sistemul de educaţie preşcolar. În 2014, rata acestora a ajuns la 40%. Copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) trebuie să meargă la grădiniţă, să se integreze de mici în cercul semenilor lor”, explică Sergiu Rusanovschi.

Discriminarea vine de la părinţi

La finele anului 2013, peste 13.000 de copii cu dizabilităţi se aflau sub supraveghere în instituţiile medico-sanitare, cu circa 16% mai puţin faţă de anul 2009, informează Biroul Naţional de Statistică. „Avem o mică rezistenţă din partea părinţilor. Cifrele unui studiu realizat în 2014 arată că în 2005, doar 5,2% dintre părinţi acceptau ideea ca copilul lor să înveţe alături de un copil cu deficienţe fizice sau mintale. În 2014, atitudinea maturilor s-a îmbunătăţit simţitor şi 40% dintre părinţi şi-ar lăsa odrasla să înveţe alături de un copil cu CES. Totodată, datele statistice arată că 93% din părinţii care au copii cu CES conştientizează că micuţii lor au o problemă, nu îi ţin ascunşi în casă şi acceptă să-i ducă la şcoală sau grădiniţă. „Asta ne bucură mult. E o dovadă că tot mai puţin părinţi aleg să-şi abandoneze copii”, spune Sergiu Rusanovschi. 

„Pentru realizarea educaţiei incluzive trebuie toată răbdarea din lume”

Virginia Rusnac, directorul Centrului Republican de Asistenţă Psihopedagogică (CRAP), afirmă că educaţia incluzivă este un proces nou pentru societatea din Republica Moldova şi că pentru implementarea acestuia „trebuie să avem toată răbdarea din lume”. Pentru realizarea procesului sunt necesare trei aspecte esenţiale şi anume crearea politicilor, a practicilor şi existenţa unei culturi incluzive. Codul educaţiei trasează clar dreptul copiilor la educaţie care este, de fapt, prioritate naţională”, spune Virginia Rusnac. Aceasta subliniază faptul că pentru adaptarea copiilor cu dizabilităţi şi dezvoltarea capacităţilor acestora, ei trebuie să petreacă timp alături de semenii lor. „Educaţia incluzivă presupune şi identificarea instrumentelor de evaluare a micuţilor, metodologii prin care să se determine exact ce probleme are copilul şi cum pot fi acestea depăşite. Noi ne dorim un mediu prietenos pentru copiii cu CES, ei nu trebuie să înveţe în clase separate”, concluzionează directorul CRAP. 

Grădiniţa nr. 12 din Orhei, poveste de succes

În Grădiniţa nr. 12 din oraşul Orhei învaţă peste 360 de copii, dintre care 47 sunt cu dizabilităţi. Copiii cu CES nu sunt izolaţi în clase separate, ci dimpotrivă, au fost repartizaţi în grupe alături de ceilalţi semeni ai lor. „La noi, procesul de incluziune a început demult. La deschiderea grădiniţei, în anul 1984, am avut două grupe de copii logopedice. Însă printre aceşti copii cu deficienţe verbale au nimerit şi câţiva cu sindromul Down şi cu deficienţe mintale. Ne-am dat seama că avem în faţa noastră nişte copii pe care trebuie să-i ajutăm, dar nu ştiam cum. Nu eram pregătiţi pentru o asemena situaţie, dar am acceptat-o şi am învăţat din mers”, povesteşte Emilia Ştirbu, directoarea grădiniţei. Acum, copiii cu dizabilităţi din această instituţie beneficiază de un kinetoterapeut, un psiholog şi un logoped care muncesc zilnic pentru îmbunătăţirea stării fizice şi psihologice a copiilor cu CES, dar şi pentru a-i ajuta să se integreze în rândurile celorlalţi colegi. Educatorii din această grădiniţă pun mare accent pe crearea unui mediu prietenos şi favorabil dezvoltării tuturor micuţilor. Dacă la început, atitudinea unor părinţi a fost uşor ostilă, astăzi, nici nu se pomeneşte despre rezistenţa din partea maturilor.

Grădiniţa nr. 12 din Orhei. FOTO Adevărul Moldova

Copiii se acceptă aşa cum sunt

Dintre cei 47 de copii cu dizabilităţi, 21 se află în stare mai gravă. „Avem copii cu deficienţe de auz, cu sindorul Down, cu autism. Stările lor sunt diferite, sunt micuţi care nu rezistă mai mult de 30 de minute în grădiniţă. Tocmai de aceea a apărut necesitatea unor grupuri de adaptare sau circulare, le zicem noi, în cadrul cărora să fie organizate activităţi de scurtă durată”, explică directoarea grădiniţei.  

Aliona Postică este psihologul instituţiei preşcolare şi vorbeşte cu mare emoţie despre copiii de aici. Ea spune că o impresionează bunănatatea şi normalitatea cu care copiii sănătoşi îi tratează pe cei cu dizabilităţi. „Copiii sunt cei mai deschişi, ei nu văd deosebirea între ei, sunt empatici şi se acceptă unii pe alţii aşa cum sunt. De altfel, ei se cunosc deja mai bine decât îi cunoaştem noi. Avem copii cu CES care merg pentru o perioadă scurtă de timp la activităţi, iar ceilalţi ştiu deja ce jucării şi ce activităţi le plac”, povesteşte Aliona Postică. „Copiilor le place meloterapia, le punem muzică şi ei dansează, se distrează împreună. Facem tot felul de activităţi interesante. Una din preferatele lor este improvizarea poveştilor atunci când împrumutăm personaje şi întâmplări din diferite poveşti şi creăm una nouă”, mărturiseşte psihologul. 

„E mai veselă de când merge la grădiniţă”

Victoria Juncu are o fetiţă de cinci ani cu deficienţe de auz. A auzit de grădiniţa nr. 12 şi s-a mutat în oraşul Orhei doar ca micuţa ei să poată frecventa orele de aici. „Soţul meu munceşte peste hotare, am închiriat un apartament în Orhei, mi-am înscris fata cea mare la o şcoală din oraş, iar pe cea mică am adus-o la această grădiniţă. Sunt extrem de mulţumită. Deşi frecventează activităţile de două luni, starea ei s-a schimbat simţitor”, povesteşte cu emoţie Victoria. „De la trei ani merge la grădiniţă, dar era mereu timidă, plângea des, nu ştiam cum să o mulţumesc. Aici însă am observat că vine cu drag, este veselă, şi-a făcut prieteni şi sper ca problemele cu auzul să se diminueze. Cu părinţii celorlalţi copii nu am avut probleme”, mărturiseşte mămica.

Un milion de lei anual pentru întreţinerea grădiniţei

Directoarea grădiniţei nr. 12 din Orhei, Emilia Ştirbu, spune că, anual, pentru întreţinerea instituţiei se cheltuie peste un milion de lei. Pentru cei 47 de copiii cu CES nu se cheltuie bani în plus, spune ea. „Aceşti copiii nu ne creează probleme. La capitolul cheltuieli, s-a adăugat doar salariile specialiştilor, adică a logopedului, psihologului şi kinetoterapeutului. Avem o sală special amenajată unde copiii cu dizabilităţi fizice fac zilnic antrenamente pentru a-şi îmbunătăţi starea”, spune directoarea. În oraşul Orhei, activează 62 de grădiniţe, iar pentru fiecare dintre acestea ar trebui să se aloce anual câte 2-3 milioane de lei, o problemă pentru Primăria oraşului care are un buget anual de 42 de milioane. „Pentru fiecare gradiniţă, anual, trebuie să alocăm aproximativ 2-3 milioane de lei, asta ar însemna că jumătate din bugetul oraşului trebuie să meargă doar la grădiniţe, dar oraşul are atâtea alte probleme. De aceea, noi căutăm mereu surse de finanţare din exterior”, explică Valerian Cristea, viceprimarul oraşului Orhei. 

16 lei pentru hrana copiilor din grădiniţe

Acesta spune că autorităţile locale conştientizează condiţiile existente în instituţiile de învăţământ preşcolare. „Grădiniţele nu au paturi, nu au destule alimente. Ştim că părinţii îşi mai trimit copiii la grădiniţă cu o legătură de pătrunjel în sacoşă ori cu un pachet de detergent. De altfel, noi am renunţat la aşa-zisul fond al părinţilor. Părinţii nu mai plătesc nicio sumă de bani lunar”,susţine viceprimarul oraşului Orhei. Acesta afirmă că Primăria îşi doreşte să mărească şi suma de bani alocată pentru meniul copiilor din grădiniţe. „Alimentaţia este foarte importantă pentru dezvoltarea lor. În prezent, copilul mănâncă de 16 lei pe zi, există posibilitatea să mai adăugăm doi lei la aceşti bani”, remarcă Valerian Cristea. 

Discuţiile despre educaţia incluzivă în grădiniţe au avut loc în cadrul unui Club de Presă organizat de Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei (APSCF). Evenimentul şi-a propus să aducă în vizorul presei şi al societăţii dreptul fiecărui copil la o educaţie de calitate, inclusiv gradul de pregătire a infrastructurii şi a educatorilor din grădiniţe pentru a garanta un proces de educaţie cât mai incluziv.