Viitorul Guvern va fi al celor 3 Vlazi
0
Ieri, la prima şedinţă plenară a sesiunii ordinare a Parlamentului de legislatura a XX-a, cabinetul de miniştri propus în frunte cu Iurie Leancă a fost respins. Astfel, viitorul guvern nu poate nici măcar declarativ să fie unul pro-european, întrucât acţiunile (şi mai ales inacţiunile) sale vor fi determinate nu doar de restricţionările prevăzute în Acordul AME, ci şi de interesele pecuniare ale celor 3 Vlazi: Filat, Plahotniuc şi Voronin.
Aşadar, se confirmă presupunerea mea că domnul Leancă nu va mai deveni prim-ministru. Această supoziţie avea la bază poziţiile intransigente atât ale comuniştilor, cât şi ale liberalilor: primii manifestându-şi disponibilitatea de a vota doar un tehnocrat, preferabil un om de afaceri, iar ultimii ezitând să susţină o guvernare din care au fost mişeleşte excluşi. În consecinţă, sunt împăcat cu propria conştiinţă, pentru că am avansat o ipoteză reieşind din informaţiile de care dispuneam la acea vreme şi cunoscând subtilităţile politice de la Chişinău. În acelaşi timp, însă, mă îngrozeşte faptul că se adevereşte ceea ce intuiam că se va înfiripa: monstruoasa coaliţie. Fie şi tacită, această colaborare cu comuniştii provoacă angoase şi nu poate aduce foloase decât creatorilor ei. Asemeni E-urilor din produsele alimentare, orice prezenţă a comuniştilor la guvernare, chiar şi într-o manieră camuflată, reprezintă un pericol la adresa consumatorilor, nu şi a producătorilor. Altfel spus, pe ei îi doare în cot de suferinţele noastre de zi cu zi.
Urmărind discursurile inaugurale ale preşedinţilor de fracţiuni parlamentare, am sesizat câteva adevăruri involuntare şi chiar unele inepţii arbitrare. Astfel, adiutantul lui Filat, cu numele zodiacal de Streleţ, a afirmat că „ne vom asuma guvernarea împreună cu partenerii de alianţă”. Deci cu mai mulţi parteneri, nu doar cu PD. Vorba proverbului: gura păcătosului adevăr grăieşte. Ulterior, Marian Ilici Lupu a luat-o hăisa prin păpuşoi, debitând că: „în această legislatură vom marca un sfert de veac de la redobândirea statalităţii Republicii Moldova”. O astfel de frază disipează deosebirile formale dintre democraţi şi socialişti, întrucât cei din urmă au sărbătorit anul trecut 655 de ani de „statalitate moldovenească”, de parcă domnii Ţării Moldovei îşi aveau cetatea de scaun nu la Suceava sau la Iaşi, ci la Sadova, raionul Călăraşi, localitatea de baştină a lui Igor Dodon.
Nu mai puţin edificatoare a fost afirmaţia liderului PL, care a recunoscut că guvernanţii de astăzi fac ceea ce ar trebui să facă el: unirea cu România. Fireşte că „triumvirii” monstruoasei coaliţii nu s-au „molipsit” de românism şi că Ghimpu s-a referit la înrăutăţirea calităţii vieţii, la injustiţia şi inechitatea cu care se confruntă cetăţeanul de rând şi care, într-un final, l-ar putea determina să-şi dorească reunirea. Doar că acest deziderat multisecular riscă să fie compromis prin mimarea reformelor şi subminarea cursului de integrare europeană. Dacă cetăţenii îşi vor pierde speranţa în reuşita aderării la UE, atunci apropierea de România li se va părea şi mai iluzorie.
Pentru Iurie Leancă, votul de ieri din Parlament a fost ca un duş rece. Din declaraţiile de după şedinţă, s-ar părea că dânsul nu va mai accepta nicio coaliţie minoritară, doar că, din păcate, opinia sa nu va mai conta (dacă a contat vreodată). Fostul prim-ministru desemnat afirmase că e cazul „să relansăm de urgenţă negocierile pentru crearea unei majorităţi pro-europene” şi că „acest joc netransparent cu comuniştii nu este funcţional”. Îmi pare rău pentru persoana sa, dar până nu va realiza că a fost utilizat pe post de ţintă la tir, în scopuri meschine şi din timp convenite cu comuniştii, se va decepţiona şi mai abitir. Iurie Leancă trebuia sacrificat, pentru ca Vlazii să se apuce iarăşi de furat.
Personal, mă declar în opoziţie faţă de această monstruoasă coaliţie care s-a format deja. Nu voi pregeta în a-i critica ori de câte ori îmi vor oferi ocazia. Pentru că guvernul viitor nu va fi al acestui pătimit popor, ci al celor 3 Vlazi.
Se încarcă comentariile...
