Germanii din Est nu s-au unit de bine ce le era.
Germania Democrată în ultimii săi ani de existenţă a fost  finanţată de către Uniunea Sovietică pe de o parte şi prin împrumuturi venite din Germania Federală pe de cealaltă parte. În pragul căderii zidului Berlinului ambele entităţi au încetat să mai finanţeze Germania Democrată, Uniunea Sovietică pentru că se afla ea însăşi într-un colaps economic iar Germania Federală pentru că a dorit să ducă statul vecin în colaps. La momentul unificării Germania Democrată avea visteria goală şi nu mai avea bani să plătească salariile în luna care urma să vină.
 
Că socialiştii vor veni la putere în Republica Moldova la acest moment reprezintă o certitudine.
Că vor guverna cu democraţii, că vor alege să guverneze cu platforma ACUM, că vor avea loc alegeri anticipate,  un lucru este clar: socialiştii vor forma guvernul după alegerile din februarie.
Dar România trebuie să privească acest lucru dintr-o cu totul altă perspectivă.
Rotaţia partidelor la putere şi erodarea când deţin puterea se întâmplă în absolut orice democraţie a lumii. Ori era o problemă de timp ca actuala guvernare să piardă majoritatea pe fondul pierderii încrederii populaţiei. Nu cred că cineva îşi imagina că o forţă declarat europeană va putea menţine puterea la nesfârşit sau că se va reuşi înlocuirea ei cu una similară.
În Republica Moldova partidele nu conţin defel doctrine politice ci geopoticie: nu există partide de stânga sau de dreapta, toate sunt de stânga. În Moldova partidele sunt organizate şi alese pe afinităţi geopolitice: socialiştii susţin un traseu antiromânesc alături de Rusia, în timp ce democraţii de la putere sau din opoziţie susţin un traseu european(cel puţin declarativ). În fapt rotaţia puterii nu se mai face între stânga şi dreapta ci între Est şi Vest(dar asta numai declarativ deoarece toţi actorii politici odată înfipţi în coliva guvernării îşi urmăresc un interes personal, mafiot).
Igor Dodon a promis multe şi nu a făcut absolut nimic pentru statul Republica Moldova şi pentru cetăţenii săi.
Moldovenii o duc la acest moment mai bine dar nu este deloc meritul celor care conduc statul ci al României ce a acordat finanţări în mod direct, şi-a asumat să susţină statul vecin şi mai mult decât atât: a oferit aproximativ un milion de cetăţenii, cetăţenii ce au oferit dreptul românilor dintre Prut şi Nistru să părăsească acel teritoriu şi să se ducă în România sau în spaţiul european la muncă. Banii trimişi de aceşti români constituie principala sursă de finanţare a existenţei Republicii Moldova, dar una care va dispărea în următorii ani, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul României atunci când acei români au decis să nu mai trimită bani acasă, convinşi că niciodată nu se vor mai întoarce.
 
În ultimii ani România a devenit principalul partener economic al Republicii Moldova, dincolo de împrumuturile oferite.
Dacă Igor Dodon ar dori să rupă relaţiile cu România atunci o eventuală graniţă economică pe Prut ar prăbuşi pur şi simplu în cea mai cruntă sărăcie Moldova şi pe cetăţenii săi. Mai mult decât atât, dacă Dodon decide o reorientare spre Moscova atunci relaţiile cu Uniunea Europeană de asemenea vor dispărea iar o dată cu aceasta şi garanţiile ce le aveau societăţile care făcea afaceri sau investeau în Republica Moldova.
Deci cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla ar fi ca Dodon chiar să pună în aplicare ceea ce ar spune.
Unde ar duce acest lucru? Acum imaginaţi-vă că în doar câteva luni Republica Moldova nu va mai avea bani să plătească pensiile şi salariile. Nu reprezintă un scenariu ci o certitudine şi asta pentru că Rusia niciodată, dar absolut niciodată nu a băgat bani în economia altor state ci doar pentru finanţarea la negru a clasei politice şi a mijloacelor media. Aşa că doar naivii pot crede că Rusia va salva vreodată Republica Moldova, stat ce nu are absolut nici o relevanţă din punct de vedere geostrategic.
Practic eu văd în faţă nu un scenariu pesimist, un cataclism politic, aşa cum unii prezintă situaţia, ci unul optimist, în care guvernarea socialistă va colapsa şi ultima fărâmă de încredere în Republica Moldova.
Dar eu cred, şi asta nu consider că e bine, că Igor Dodon nu se va ţine deloc de cuvânt.
 
Ce să facă Unioniştii?
 
Unioniştii să stea şi să fie spectatori. Nu vă mai ambalaţi aşa cum faceţi la fiecare ciclu electoral, de parcă ar veni sfârşitul lumii. Din patru în patru ani s-au prezentat soluţii miraculoase de salvare din sărăcie a Moldovei, vi s-a tot propus că statul se va transforma într-o Elveţie a Estului şi niciodată, dar absolut niciodată nu a fost aşa. Nici acum nu va fi.
Mergeţi la vot, votaţi cu cine consideraţi: cu socialiştii, cu blocul ACUM, cu Unioniştii, cu democraţii... nu are absolut nici o importanţă, mergeţi la vot şi votaţi cu cine consideraţi şi niciodată cu răul cel mai mic.
Poate vă mai întrebaţi ceva? Unde doamne sunt unioniştii din moment ce moldovenii votează cu socialiştii. E foarte simplu: unioniştii sunt deja plecaţi în România şi în Uniunea Europeană. Unioniştii sunt acel milion de români ce au primit cetăţenia şi care au fugit rupând pământul, pe care eu îi ştiam acum 10 ani în Moldova iar acum sunt cu toţii plecaţi. Tocmai de aceea unioniştii sunt vocali pe Facebook dar ei fizic nu mai există între Prut şi Nistru. De asemenea cine îşi imaginează că cei plecaţi au ca principală preocupare salvarea clanurilor mafiote din Moldova vă înşelaţi. Ei deja votează acolo unde se află, mulţi dintre ei chiar în România, cea pe care o consideră Ţara lor.
 
De 27 de ani moldovenii au tot votat răul cel mai mic dar niciodată acest lucru nu le-a adus bunăstarea.
 
Renunţaţi la acest lucru şi votaţi cu cei în care aveţi încredere, fie că voi consideraţi că ei au o şansă sau nu.
Nu contează dacă unioniştii se prezintă la alegeri împreună sau separat. Votaţi cu cei în care credeţi, fără să aveţi nici o remuşcare: nu veţi pierde absolut nimic şi cu siguranţă nu veţi câştiga.
Să nu uitaţi că în 2009 nu comunismul a scos oamenii în stradă ci sărăcia. Ori pentru Unirea cu România niciodată nu va scoate în stradă pe moldoveni bunăstarea. Ori Unirea nu va veni de la sine: ea trebuie premeditată şi determinată.
Sună dur şi majoritatea nu vor să spună acest lucru, dar noi ne permitem să discutăm în faţă şi să vedem lucrurile aşa cum sunt ele.
 
România are un proiect propriu de ţară şi trebuie politicienii să se folosească de fiecare ocazia pentru a-l atinge: aducerea tuturor românilor într-un singur stat.