VIDEO Prefer să rămân un...neserios, adică unionist
0Cu o săptămână în urmă, însoţit de alţi doi conaţionali, europeni trăitori la frontiera de est a comunităţii euroatlantice, care trece momentan pe Prut, am păşit în landul românesc devenit o vreme republică sovietică. Acolo am avut şansa unor dialoguri inedite, cu români care nu aplică politica struţului, vizibilă la unii oficiali ce trăiesc fie pe malurile Dâmboviţei sau în apropierea Bîcului.
Revenind acasă am asistat la vizita insignifiantă a preşedintelui de la Chişinău, la omologul de la Bucureşti. Amândoi, atât preşedintele Klaus Werner Iohannis, cât şi preşedintele Nicolae Timofti au convenit să stăm liniştiţi, pe locurile noastre, că Reîntregirea Naţională o vor face nepoţii lor, în veacul vecilor.
Între timp, un fost consilier prezidenţial a poposit la Colegiul Naţional de Apărare şi a atenţionat asistenţa că ştie el că... unirea nu se va face. Culmea aroganţei a fost probată şi de alt fost consilier prezidenţial, ce scoate un buletin - nici măcar comparabil cu celebrele Bilete de Papagal, editate de Tudor Arghezi - în care a scris, m-a informat un compatriot, că... să o lăsăm moartă cu ideea apărării pe Nistru, că ştie el ce cunoaşte din ce a citit prin cotloanele Cotroceniului. Serios?
Amuzanţi consilierii de modă veche, băieţi care uită pe ce tărâm trăiesc, exact acela care la începutul anului 1918 era micşorat şi bântuit de inamici deloc iubitori de o Românie puternică, iar la 1 Decembrie 1918 renăştea a doua naţiune puternică, din această parte a Europei încă euroatlantice.
În timp ce băieţii expiraţi, în urma schimbării administraţiei prezidenţiale a bătrânului Lup de Mare, se perindă, cu ifose amuzante, pe la ulucile cu pretenţii de vizualizare pe micul ecran, la Chişinău, juni care îi depăşesc la studii, experienţă occidentală şi încredere în viitorul neamului românesc, au alcătuit deja un Guvern Fantomă/Shadow Government, unul privit cu îngândurare de lucizii din clasa politică eşuată, din landul românesc existent între Prut şi Nistru.
Dacă nu ar fi comică, situaţia de acum, la nivel înalt, din cele două state mioritice, atunci poate ar merita o nuanţă tragică. Nu este însă cazul de o depresie publică, chiar dacă preşedintele Klaus Werner Iohannis tocmai a dat cu bâta în balta stigmatizării sale stupide afirmând că “întrebarea Unirii mi se pare un demers puţin serios.”
Oricum nu conta şi nu va conta, cu toţi consilierii săi, de strânsură, în ecuaţia reîntregirii naţionale inevitabile şi mare minune dacă la momentul reunificării, proclamată iniţial de legislativul de la Chişinău, în condiţiile acumulării disperării în fosta republică sovietică din stânga Milcovului de azi nu va da un telefon, spăşit, la Berlin, ca să întrebe ce are de făcut, chiar dacă are înălţimea celebrului cancelar Helmut Josef Michael Kohl, nu şi anvergura sa politică.
Ion Iliescu a fugit, ca dracu de tămâie, de reunificare, la Primul Pod de Flori, peste Prut şi a rezistat două mandate şi jumătate la Cotroceni. Un telefon de la omologul francez, sunat la rândul său de Gorbaciov a liniştit orice proiect unionist, care nu era, atunci, decât unul pur idealist, romantic, a milioane de români descătuşaţi din lagărul socialist, de sorginte sovietică.
Emil Constantinescu a prins doar un mandat prezidenţial, deşi era privit cu speranţă şi încredere în România răsăriteană, dar bărbaţii de stat se judecă după fapte, nu după intenţii.
Traian Băsescu a mizat, două mandate la rând, pe cartea revenirii rapide a românilor din Republica Moldova la condiţia de europeni egali în drepturi cu fraţii din Patria Mamă, dar nu a finalizat procesul de reunificare.
Întrebarea firească, democratică, de interes public, este:
Nu de alta, dar niciun partid parlamentar, de azi, nu a demonstrat că are vreun proiect mai serios, de interes naţional, privind restartarea României, reîntregirea ţării fiind proiecţia spre care se îndreaptă milioane de speranţe.
Una din iluziile, care convin păcălicilor de la Bucureşti, este aceea conform căreia clasa politică de la Chişinău nu vrea Unirea. Dar nimeni nu a discutat cu liderii partidelor reprezentate în legislativul de la Chişinău.
Mai există iluzia că nu ştiu ce funcţie nouă de consilier sau o reanimare a unui oficiu vetust pentru România dintre Prut şi Nistru ar fi soluţii ideale pentru accelerarea reunificării, în condiţiile în care, la Cotroceni, se fuge, ca dracu de tămâie, de necesitatea înfiinţării unui Minister al Reîntregirii Naţionale.
Va veni 27 martie 2016 şi o să observăm o linişte de mormânt la preşedinţia actuală şi la guvernul de tehnocraţi, în privinţa evocării revenirii Basarabiei la ţara mamă, în anul 1918.
Povestitori ai micului ecran vin şi invocă situaţia actuală pe plan internaţional, pentru a scuza absenţa vizibilă a bărbaţilor de stat, la Palatele Cotroceni şi Victoria. Din fericire, istoria acestei ţări a dovedit că, în momentele dificile, când totul părea, pentru o vreme, pierdut, au ştiut să apară oameni care au ţinut la această ţară şi au reuşit să o scoată din furtună.
Sigur, oligarhii din Republica Moldova nu doresc să renunţe la privilegiile lor, dar nici conducătorii RDG nu doreau să îşi piardă funcţiile şi au devenit istorie.
Prea sigurii, pe viitorul lor aproximativ, birocraţi de la Cotroceni, se uită cu ironie la cei care vor reîntregirea ţării. Dar aceste trecătoare momente de aroganţă infantilă pot deveni oricând un trecut care nu a fost decât aparent un viitor, doar pentru ei.
Românii fără morgă prezidenţială speră că va cădea acest sistem, cu două state româneşti şi că România va renaşte, în graniţele sale naturale.
Este adevărat că asemenea conaţionali, inclusiv autorul acestor rânduri, rămân neserioşi, până la capăt, adică unionişti prin convingere.
Inserez mai jos opiniile unor români, care aşa simpli cum sunt, contează în ecuaţia reîntregirii naţionale viitoare.
PE CE PLANETĂ SE AFLĂ ACUM PREŞEDINTELE ROMÂNIEI?
Matei Adrian Dobrovie: ”Preşedintele Timofti a venit în România la final de mandat, dar practic a fost o vizită mai mult simbolică. A fost întâlnirea între un preşedinte care nu prea mai contează - cel de la Chişinău - şi un preşedinte care nu prea vrea să conteze, cel de la Bucureşti. Practic, preşedintele Nicolae Timofti a fost, până la un anumit punct, un actor important pe scena politică, din Republica Moldova, a dat senzaţia că poate opri asaltul sistemului oligarhic, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Ştim foarte bine că guvernul Filip a fost investit cum a fost investit, în miez de noapte, cu o majoritate fabricată, prin corupere, prin tot felul de metode, care nu au nicio legătură cu democraţia. De la preşedintele Timofti s-a aşteptat foarte mult, ca şi de la preşedintele Klaus Werner Iohannis. Şi cred că amândoi, în momentul acesta, au dezamăgit, în primul rând pe cetăţenii lor. Preşedintele Timofti nu a rezistat asaltului sistemului oligarhic, iar în momentul de faţă consider că Republica Moldova se îndreaptă către un regim autocratic. Acolo există un singur oligarh, care controlează cam totul, în acest stat. Deci, practic, preşedintele Timofti a venit ca un învins la Bucureşti. Nu cred că vizita lui a mai avut o mare relevanţă în momentul de faţă. Poziţia României a fost criticată, la Chişinău şi s-a discutat mult despre faptul că România practic a trădat pe cetăţenii Republicii Moldova, în sensul că, practic, a girat un regim care a furat un miliard din băncile moldoveneşti. Au fost proteste prelungite la Chişinău şi nu s-a întâmplat absolut nimic. Regimul oligarhic nu a cedat nici măcar prin demiterea unor persoane compromise, aflate în fruntea unor instituţii cheie ale statului de peste Prut. De cealaltă parte, preşedintele Iohannis surprinde, încă odată, prin lipsa de viziune. Domnul Iohannis a avut o exprimare nefericită, la o dezbatere cu societatea civilă. A fost întrebat direct cum şi când vede posibilă unirea Republicii Moldova, cu România. Şi domnul Iohannis, care în campania electorală şi la început de mandat ne spunea că este pentru această unire şi că venea cu diferite cuvinte populiste de genul Bucureştiul este singurul care poate oferi unirea şi Chişinăul singurul care o poate accepta, şi că dacă moldovenii îşi doresc UNIREA nimeni nu îi va opri, de la această retorică a ajuns la afirmaţia că ridicarea problemei reunificării este practic un demers neserios, în momentul de faţă. El a pledat pentru ca Republica Moldova să se stabilizeze şi să urmeze integrarea europeană. De abia după integrarea europeană ar urma unirea. Întrebarea mea este: domnul Iohannis, pe ce planetă se află în acest moment, doar acum toată lumea vorbeşte că regimul de la Chişinău a dezamăgit Uniunea Europeană şi nici nu se mai pune problema integrării Republicii Moldova. Problema este că Republica Moldova nu face acele reforme la care s-a angajat şi le mimează. Şi când se afirmă că primul pas este integrarea europeană este practic o girare a guvernului Filip condus de Plahotniuc şi de interesele oligarhice de la Chişinău. Prin această poziţie, preşedintele Iohannis dovedeşte exact ce i s-a reproşat, de cei din Republica Moldova, adică faptul că România nu ia în calcul interesele cetăţenilor din Republica Moldova, ci numai pe cele ale unor pro-europeni vremelnici la putere. Nu îl bănuiesc pe preşedintele Iohannis de o mare viziune în problema reunificării. Nu văd nici alţi actori politici interesaţi în această chestiune. Nu am văzut nici din partea PNL şi nici din partea PSD că vor unirea şi au un plan în această privinţă.”
CLASA POLITICĂ AR PUTEA FI SURPRINSĂ DE REUNIFICARE
Alexandru Poleucă: ” Reîntregirea teritoriului României, rupt prin Pactul Molotov-Ribbentrop, este posibilă. Este un moment favorabil acestei reparaţii istorice, numai că, din păcate, atât în stânga Prutului, cât şi în dreapta acestuia, cei care sunt abilitaţi să facă demersurile pentru această reparaţie, nu acţionează în acest sens. Iulian Gramaţki, Ion Ursu şi Dorin Duşchiac, interlocutorii noştri, de la Chişinău, m-au impresionat cu profunzimea cu care abordau problema reunificării naţionale. Şi la întrebările mele pragmatice veneau cu răspunsuri clare şi pertinente, ceea ce mă face să cred că şansa unificării există, dar acest elan tineresc, încununat de voinţa unor conaţionali foarte bine pregătiţi, cu studii aprofundate, ar putea să eşueze fără un sprijin real, politic, din partea decidenţilor de la Bucureşti şi de la Chişinău. În Republica Moldova este un nivel al corupţiei ridicat, peste cel actual, din România. Şi într-adevăr există această teamă faţă de modelul de justiţie, din România actuală. La Chişinău am avut senzaţia reîntoarcerii la corturile din Piaţa Universităţii, din primăvara anului 1990. Mai mult de atât, am sesizat faptul că eram într-o deplină...securitate şi siguranţă, prin plimbarea cu fostul ministru al apărării, Vitalie Marinuţă, în sensul că aveam nişte observatori...profesionişti, prin preajmă, aparent simpli fumători pe stradă. Sunt multe forţe potrivnice reunificării, în estul Prutului, chiar şi printre cei care se declară a fi unionişti, ei semnalizează dreapta, dar fac stânga. Consider că aceşti tineri, precum Iulian Gramaţki, Ion Ursu şi Dorin Duşchiac, deşi pot avea o carieră de succes în Occident, vor să se întoarcă în ţara lor şi asta spune totul. Ei nu revin acasă pentru a profita de o anumită poziţie statală, ci pentru a munci, pentru a pune umărul, pentru un ideal. Este posibil ca această unificare să se producă - într-un spaţiu de timp, vom vedea care, dezirabil până la 1 Decembrie 2018 – iar clasa politică să fie literalmente surprinsă, şi în stânga şi în dreapta Prutului. ”
ACEŞTI OAMENI, DE LA EST DE PRUT, TRĂIESC ÎNTR-O MARE SĂRĂCIE
Iulian Gramaţki: ”Unirea este soluţia cea mai eficientă, optimă, în momentul de faţă, pentru cetăţenii Republicii Moldova, nu doar din punct de vedere cultural identitar, ci şi din punct de vedere pragmatic, pentru ca să îşi asigure un trai mai bun. Menţinerea statului independent Republica Moldova şi continuarea reformelor, în vederea integrării europene sună frumos, în gura politicienilor, de la Chişinău, dar dacă este să fim realişti este mai mult ca un paravan, în spatele căreia vedem rămânerea în aceeaşi mocirlă, a unui sistem corupt şi deficient. Şi bineînţeles că mai sunt cei care cred că mai putem ieşi singuri din aceasta, dar realitatea este că tot mai mulţi îşi dau seama că este destul de greu şi nu are sens să faci aşa, când ai la vest de Prut oameni care sunt de un neam cu noi, care au aceeaşi apartenenţă etnică, aceeaşi moştenire culturală, dar care, din punctul de vedere al parcursului vieţii sociale au trecut deja, prin această experienţă, şi au ce să împărtăşească cu noi. Şi pot să ne remorcheze, să ne ajute, să ieşim mai repede şi mai eficient din această mocirlă. Vreau călătoria la Iaşi să dureze două ore şi nu patru ore, cât durează acum, de atâta că stă acolo un post de grăniceri, care îi separă pe fraţi, de fraţi, şi te supune unei proceduri umilitoare, de fiecare dată când vrei să treci de pe un mal al Prutului, pe altul. Aceşti oameni, de la est de Prut, trăiesc într-o mare sărăcie. Ei au un salariu mediu de 200 de euro. Şi o pensie medie de circa 50 de euro. Ei nu au meritat această soartă. Ei nu au meritat să fie lăsaţi în afara Uniunii Europene. Este o datorie istorică, a fiecărui român, să îi ajutăm şi pe cei care suntem tot NOI, dar la est de râul Prut, să ne regăsim împreună, în cadrul aceluiaşi stat naţional şi să beneficiem, cu toţii, de aceleaşi drepturi, de aceleaşi îndatoriri. ”
AVEM NEVOIE DE O ROMÂNIE PROSPERĂ, DEMNĂ, IN INTEGRUM
Ion Ursu: ” Într-un final, Basarabia va deveni parte componentă a României. După mine, acest lucru este sigur. Depinde doar când se va realiza acest lucru. Şi este în interesul naţional al României ca partea sa răsăriteană, revenită la Patria Mamă să fie o regiune dezvoltată şi prosperă. În România sunt cinci sau şase judeţe, care separat au un PIB mai mare decât cel al Republicii Moldova, deci înglobarea Basarabiei în trupul României reîntregite nu ar fi o povară atât de mare, precum s-ar crede. În al doilea rând, companiile comerciale româneşti ar avea mult de câştigat. Pentru multe dintre acestea ar fi o gură de oxigen, deschiderea către piaţa dintre Prut şi Nistru. Specificul nostru şi istoria noastră recentă, ca fostă parte componentă, a Uniunii Sovietice, ar constitui, pentru companiile româneşti, un prim pas către extindere spre alte pieţe din acest fost spaţiu sovietic, cum ar fi Ucraina, Belarus, sau alte state, precum cele din Caucaz. Dacă s-ar face o campanie clară, de promovare a beneficiilor unirii, de contracarare a propagandei ruseşti, care domină informaţional spaţiul media, din Republica Moldova, atunci, în scurt timp, ar fi o majoritate clară pentru reîntregirea naţională. Eu sunt ferm convins că după o astfel de campanie, populaţia dintre Prut şi Nistru ar dori unirea cu România. În Basarabia se simte româneşte. Reunificarea trebuie să devină obiectivul nostru principal, atât în stânga, cât şi în dreapta Prutului. Avem nevoie de o Românie mare, prosperă, demnă, pentru a asigura un viitor decent copiilor noştri, tuturor românilor.”
GENERAŢIA NOUĂ DE UNIONIŞTI VA CONDUCE REUNIFICAREA
Dorin Duşchiac: ” Idealul reunificării se vede din Franţa ca unul realizabil. Din exterior, din Occident, lucrurile sunt văzute mult mai optimist, decât aici şi asta este un lucru bun. Întotdeauna, reunificarea tuturor românilor a fost un rezultat inclusiv al unei acceptări internaţionale a acestui deziderat. Iar o acceptare internaţională nu poate fi obţinută fără un cuvânt de spus al unor ţări precum este Franţa, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi alte puteri la nivel european şi la nivel mondial. Avem o femeie de stat, care este doamna Ana Guţu, şi care va fi capabilă, după părerea mea, să conducă această mişcare a reunificării. Generaţia nouă, de unionişti, este cea care îşi va asuma, în viitorul apropiat, rolul de a conduce mişcarea de reunificare. Aş propune: reunificarea iniţială a sistemului diplomatic; reunificarea sistemului militar; măsuri pentru ca teritoriul dintre Prut şi Nistru să fie interconectat energetic cu România; măsuri pe planul integrării economice şi financiare; un sistem unificat de telefonie mobilă. Sunt lucruri practice, unele dintre acestea foarte simple şi uşor de realizat. Reunificarea este inevitabilă. Se va produce, mai devreme sau mai târziu.”
Se încarcă comentariile...
