Unde te duci tu, mielule?

Rândurile de mai jos sunt urmarea lecturii rândurilor scrise de distinsul publicist Petru Bogatu, cele intitulate "Propaganda şi hârtie de turnesol" publicate la Chişinău. Gândurile conaţionalului menţionat vizează eliminarea canalelor de televiziune ruse din zona audiovizualului Republicii Moldova. Dar săptămânile care vin impun - prin dinamica previzibilă pe plan politic, militar şi imagologic - la Bucureşti şi Chişinău, soluţii radicale.

Are dreptate Petru Bogatu când scrie că judecarea măsurilor de contracarare a propagandei ruse, de pe poziţii abstracte, fără nicio legătură cu circumstanţele geopolitice, ori e nerozie, ori e diversiune. 

Numai că numărătoarea inversă, până la următoarea operaţiune militară ordonată la Kremlin, aparent vizând Ucraina de est, probabil statele baltice, sau, mai nou, nici Polonia nefiind eliminată de pe lista agresiunilor posibile, cum recunoaşte oficial Varşovia – sigur, aici fiind vorba fie de repetarea succesului omuleţilor verzi/militarilor Spetsnaz în Estonia, Letonia şi Lituania, fie de reactivarea “conservelor sovietice”, în Polonia – a început la Moscova.

Şi cine se îndoieşte poate observa, de exemplu, cu ochiul liber, şi pe acest website, cum au crescut, ca număr şi frecvenţă postările postacilor pro Putin, pro Rusia, pro URSS, anti-NATO etc.

La Chişinău se doreşte amendarea Codului audiovizualului pentru a scoate în afara legii propaganda televizuală străină.

La Bucureşti televiziunea publică stă în pixul desuet al lui Stelian Tănase, total depăşit de timpul în care trăieşte, care confundă TVR – cu puţini oameni de televiziune talentaţi şi o puzderie de asistaţi pecere, pesede şi ce mai sunt pe acolo – cu vremea când stătea la taifas cu un poet retras la moşia sa, de pe malul Nordic al Dunării.

Stelian Tănase caută ofiţerii acoperiţi ai unui timp condamnat la pieire, în timp ce agenţii de influenţă ai imperiului răsăritean îşi râd în barba spirituală de modul în care ageamii bazaţi pe mandatul unui partid sau altul îşi dau şi ei cu părerea, despre soarta Europei, funcţie de ce mai citesc prin presa autohtonă, mai mult afonă la evaluarea climatului internaţional, sau mai buchisesc pe un website occidental.

Ce măsuri se vor decide la Chişinău vom vedea.

Ce măsuri nu se iau la Bucureşti este clar.

Moscova a lansat cu succes platfoma mediatică Sputnik, iar în capitalele celor două state româneşti, premierii, miniştrii lor de externe dorm în pace, doar Ucraina este taman în Australia, nu-i aşa?

Nu-i bai, că doar şi ministrul apărării de la Bucureşti, un bunicuţ uimit de ce i se mai întâmplă, în viaţa publică, şi cel de la Chişinău, timid şi când primeşte raportul trupei aliniate pentru un exerciţiu de tragere, ca acela de la Cahul, le au cu propaganda specială, cu războiul informaţional, precum Angela Merkel cu biserica ortodoxă.

Română sau rusă, deşi cu ultima pare a fi ceva mai obişnuită.

Că diplomaţii ruşi, cei acreditaţi la Bucureşti, nu au avut curajul să spună adevărul, la Moscova, acela că varianta pentru România, a portalului Rusia Azi este un proiect născut mort, fără priză la generaţia tânără din spaţiul intra şi extra carpatin, dar nici la cea care nu uită ocupaţia militară rusă, de care Gheorghe Gheorghiu Dej i-a scăpat pe români, invitând, în miez de noapte, pe alde Hruşciov să vadă altfel viitorul, este o poveste mai puţin relevantă.

Dar faptul că guvernul de azi nu ia măsuri legale de contracarare a ofensivei imagologice a Federaţiei Ruse - care discreditează încrederea cetăţenilor României în instrumentele statale menite a le apăra, acum şi în viitor, libertatea de care se bucură, democraţia de care beneficiază şi prosperitatea la care visează – nu mai ţine de incompetenţă.

Ci de o altă sintagmă: dezinteres naţional.

Că trădarea ar fi neconformă cu coeficientele de inteligenţă ale multor oficiali de azi.

Coloana a cincea post-sovietică este printre noi, pentru noi şi pe micile ecrane.

Context în care vocile temerare sunt rapid etichetate, în fel şi chip, pentru a adormi vigilenţa instituţională.

Şi culmea culmilor este că această ofensivă mediatică pro-răsăriteană continuă şi după numirea noului şef civil al serviciului intern de informaţii, cel extern fiind public ca şi inexistent şi subordonat de facto, ca şi acela al armatei, primului menţionat.

Ceea ce nu ar fi o gaură în cer, dacă măcar am vedea că România, ca ţară membră a NATO, nu mai este în eternă defensivă mediatică, fiind locul unde, ca şi în Republica Moldova, joacă eternul cazacioc agenţii de influenţă ai Moscovei.

România rurală este cea mai dezinformată parte a tărâmului mioritic, iar cea urbană în urmă cu 12 ore faţă de deciziile explicate ale marilor cancelarii ale lumii.

Asta pe fondul mutării atenţiei cetăţenilor de rând de la pericolul extern răsăritean, real, deloc inventat, resuscitat în curând, la circul cenuşiu al cătuşelor plimbate prin faţa camerelor disperate de a prinde vreun detaliu demn de un cancan nocturn.

Nu Federaţia Rusă este problema, acest stat multinaţional alocând fonduri substanţiale, structuri adecvate şi oameni eficienţi unui front mediatic încă puternic.

Mingea indeciziei, la Bucureşti şi Chişinău este în grădina politicienilor, unde, şi la noi şi peste Prut sunt mulţi parlamentari de pripas.

Sf. Paşti sovietic, a se citi 9 Mai va trece iar parada din Piaţa Moscovei nu se va opri la terminarea transmisiei în direct.

Aşteptăm 10 mai, ca la TVR să se dea onorul ultimului mareşal român în viaţă, Regele Mihai I, sau preşedintele celor 100 de zile, premierul de acum şi guvernul cu miniştri în foncţie, cu tot cu coana Joiţica, la fiecare menestrel, iau vreo măsură pe măsura ofensivei mediatice ruse?