Chiar dacă e evident pe cine deranjează această independenţă, nu m-aş grăbi deloc să pun incidentele pe seama ostilităţii faţă de ideea existenţei Republicii Moldova. Dacă ar fi fost aşa, tulburările ar fi trebuit să aibă loc în fiecare an, din 1991 încoace.

În realitate, ca şi corturile din Piaţa Marii Adunäri Naţionale (ridicate, prin intervenţia salutară a Justiţiei), incidentele din timpul Zilei Independenţei au avut alt scop decât contestarea existenţei Republicii Moldova. Cum am atras deja atenţia, scopul din subtext este menţinerea unei permanente stări de încordare, de instabilitate politică la Chişinău, în perspectiva alegerior prezidenţiale din această toamnă. E o tactică de subversiune politică binecunoscută, care pregăteşte terenul, dacă e nevoie, pentru tacticile troţkiste de preluare a puterii prin forţă.

Din faptul că forţe care nu se ştie pe cine reprezintă au avut resursele şi curajul de a tulbura manifestările de Ziua Independenţei se poate deduce cu uşurinţă cât de periculoase vor fi, pentru viitorul politic al Republicii Moldova, aceste alegeri prezidenţiale. Şi cât de nefericită a fost decizia de a proceda la alegeri directe, într-un moment în care aceste alegeri nu ar putea aduce nicio soluţie la principalele două probleme ale statului, care sunt sărăcia şi corupţia. În schimb, pot dezechilibra grav balanţa de forţe care, de bine, de rău, ţine Republica Moldova pe o traiectorie apropiată de Uniunea Europeană.

Cum nu am căderea de a da sfaturi, iar deciziile suverane ale cetăţenilor Republicii Moldova trebuie respectate fără discuţie, nu pot decât să semnalez partidelor pro-europene şi intelectualilor de la Chişinău importanţa acestui moment. Dacă vor continua cu adversităţile de cârciumă şi cu interesele mercantile, ca şi până acum, vor pierde. În spaţiul ex-sovietic, în care nu există nici reguli, nici toleranţă, situaţiile scapă extrem de repede de sub control. Şi scapă definitiv.