Şi dacă în primul tur de scrutin candidaţii au fost mai mulţi şi ţintele mai diverse, unii pretinzând că sunt şi soluţii la anumite momente – Andrei Năstase, Iurie Leancă, Marian Lupu – ce pot să-i ia locul în turul doi, ei bine finalul de campanie lasă gustul amar al torturării unei pisicuţe cu pietre de către o gaşcă de golani, pe ringul electoral al democraţiei incipiente cu aspiraţii europene de la Chişinău.

Am văzut în ultima săptămână machoismul lui Dodon în toată splendoarea sa. Ca-n poveştile de vestiar ale lui Donald Trump, Dodon vrea să o atingă, figurativ, pe contracandidata sa şi în zonele intime pentru că se consideră o personalitate, bărbat puternic şi pentru că poate. Pentru că nimeni nu-l poate opri din drumul său prezidenţial. În fapt, trei handrălăi - Dodon, Usatâi şi Shor - un sistem mediatic opac la idee şi competiţie prezidenţială în doi, implicând şi Biserica cu ascultare rusă la purtător, cu maşina de război informaţional rusă turată la maximum, s-au pus să-şi bată joc de o tânără femeie pentru că a îndrăznit să viseze, să candideze şi să fie altfel.

Asistăm la final de campanie cu gust amar în Republica Moldova, la moartea decenţei, candorii, visului în faţa maşinăriei cinice de trombonit cetăţeni.

Cum altfel decât în celebrele discuţii de vestiar ale noului preşedinte american putem considera campania care o face Igor Dodon şi susţinătorii săi, din toate gurile de tun, împotriva unei tinere femei pe care o acuză că ar fi stearpă - intrând în viaţa sa personală, o condamnă pentru cariera care nu i-a dat timp să aibă o familie şi un soţ, şi o măcelăresc psihic şi ca persoană publică pentru că s-a aruncat naivă şi necoaptă în malaxorul şacalilor înrăiţi cu bani, corupţie, minciună şi bătaie de joc. Asistăm la final de campanie cu gust amar în Republica Moldova, la moartea decenţei, candorii, visului în faţa maşinăriei cinice de trombonit cetăţeni, a mecanismului de produs minciuni sfruntate şi extras bani şi voturi de la populaţia pauperă.

Numai ultimul episod arată bătaia de joc şi josnicia unui Ilan Shor, prins în mendrele justiţiei şi controlat, care creează făcătura donaţiei către campania candidatului PAS. Renato Usatâi joacă mucalit rolul de galant, deşi nu s-a abţinut să nu-şi negocieze graţierea contra voturile pentru Dodon în turul doi. Şi însuşi Dodon, marele moralist şi apărător al valorilor tradiţionale, o calcă în picioare, valorificând atacul josnic, cu o voluptate demnă de o cauză mai bună. Fireşte că încasarea unei asemenea lovituri de manual trădează lipsa de experienţă, naivitatea şi amatorismul din campania Maiei Sandu, despre a cărei inadecvare am mai vorbit deja.

Toată lumea a văzut că Maia Sandu nu are răspunsuri la întrebările mele. În plus, ea probabil este afectată de schemele financiare murdare pe care le fac membrii echipei ei şi fuge de la răspunsuri şi explicaţii la acest subiect. Eu consider că sunt multe lucruri pe care încă le mai putem spune oamenilor în aceste dezbateri. Trebuie să le dăm posibilitatea să ne vadă împreună, să vadă diferenţele şi să ia decizia corectă. Eu am teme noi pe care îmi doresc să le discutăm în faţa telespectatorilor”, scrie cinic Igor Dodon, savurând lovitura sub centură trasă adversarei sale, ca un demn bărbat care, după ce golanii au bătut o femeie şi au lăsat-o lată în drum, comentează la televiziunea ce filmează scena că poate şi-a meritat bătaia, că doar ştie ea de ce şi-a furat-o.

Nu este singurul atac josnic îmbrăţişat de Dodon care aştepta la primire pentru a juca ţonţoroiul pe trupul însăngerat de lovituri al rivalei sale, femeie, doar pentru că a avut tupeul să candideze la Preşedinţia Republicii Moldova. Maia Sandu nu a prea avut campanie outdoor, când a mers în teritoriu era să ia bătaie de la hăndrălăii plătiţi ai celor trei bătăuşi politici. Maia Sandu nu s-a dus cu plocoane la oligarh. A refuzat un acord formal. A mers pe integrare europeană ca orientare strategică, dar nu a vrut să se închine la Înalta Poartă. A vrut alegătorii, nu liderii actualei puteri. Discutabil, e adevărat, în materie de tactică electorală. Dar curajos şi vertical ca abordare. Respect! Nu a făcut închinăciunea, aşa că televiziunile Republicii Moldova nu i s-au deschis.

Igor Dodon arată foarte clar despărţirea de tradiţiile stângii socialiste şi de acţiunile comunismului lui Vladimir Voronin.

Ea a suferit de o cronică izolare mediatică, dar şi de atenţia şi războiul informaţional de sorginte KGB-istă, a la russe: pliante cu minciunile sfruntate că şi-a luat angajamentul să reia 15-20.000 de refugiaţi sirieni dacă ajunge preşedinte, că 400 de copii s-au sinucis la examen pentru că a pus supraveghere video pentru a nu se mai copia la Bacalaureat (pe care Dodon nici mai mult, nici mai puţin, anunţă populist că îl elimină de tot) la care se adaugă ultima găselniţă, cele 8 puncte pe care Dodon le aplică şi Maia zice-se că nu, pline de minciunii sfruntate, într-un adevărat poltronism de Bâc. Unde mai pui că a venit şi ditamai Biserica să reclame lipsa de credinţă, să propage celebrele aberaţii tip gay-ropa (referire la impunerea homsexualităţii) ca şi cum mai era nevoie şi de damnarea Celui de Sus şi de eventuala excomunicare a Maiei Sandu pentru a marca victoria electorală.


Igor Dodon, candidatul PSRM la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova FOTO psrm.md 

Igor Dodon arată foarte clar despărţirea de tradiţiile stângii socialiste şi de acţiunile comunismului lui Vladimir Voronin. Acolo funcţiona încă respectarea egalităţii de gen şi discriminarea pozitivă prin promovarea femeii. Apropo, Dodon, unde-i Zinaida Greceanâi, cea care l-a părăsit pe Vladimir Voronin pentru a te ajuta şi te conduce pe tine de mânuţă la Putin, cu care ţi-ai făcut campania în poze data trecută? A fost folosită Doamna Greceanâi, fostul premier, apoi cinic a primit un şut şi a fost împinsă spre marginile partidului, dacă nu direct afară. Comportament de cavaler, de bărbat adevărat, nu am ce zice! Un caracter, acest Igor Dodon, care se vrea viitor preşedinte al Republicii Moldova!

Cele opt puncte merită o atenţie specială, dacă nu ar fi atât de găunoase în sine, şi insinuante în subtext. Dodon susţine că doar el poate apăra statalitatea Republicii Moldova, poate asigura păstrarea neutralităţii R. Moldova, nu spune nimic despre retragerea trupelor ruse dar prefer formularea „pe teritoriul R.Moldova nu trebuie să fie trupe străine” – ce trupe or fi astea? Însă nu se teme să reînvie moldovenismul retrograd de sorginte sovietică anunţând că va pleda pentru istoria Republicii Moldova şi identitatea moldovenească – rupând coeziune societală pe temele cele mai subtile, cele identitare, agrementată cu promisiuni deşarte pe care nu le-a realizat ca ministru al economiei în guvernul comunist - o economie puternică şi dreptate socială.

Dodon susţine că va proteja valorile creştine şi valorile tradiţionale – subliniind în contrapondere minciunile despre rivala sa care, se prezumă, nu ar face acelaşi lucru - va restabili relaţii bune cu Federaţia Rusă, păstrând în acelaşi timp relaţii bune cu Uniunea Europeană – ca şi cum alt preşedinte şi-ar dori altceva, problema e cum sunt cele două compatibile, la ce renunţă din relaţia cu UE şi cu ce costuri. Nu ne spune nimic despre faptul că ruperea acordului de asociere cu UE înseamnă anularea spaţiului de liber schimb cu UE, care asigură preluarea majorităţii exporturilor din Republica Moldova şi introducerea vizelor pentru cetăţenii din Republica Moldova.

Şi dacă se întâmplă minunea Trump, dar de data asta pentru Maia Sandu?

În schimb, fireşte, luptă cu o parte a societăţii cu alte opinii decât ale sale, numită unionişti, 20-30% din cetăţenii al căror preşedinte vrea să fie. Halal bărbat de stat şi Preşedinte! Repet, Republica Moldova îl va regreta amarnic pe decentul şi discretul Nicolae Timofti.

Dar cetăţenii vor fi cei care-I vor da replica. Luni, distanţa din sondaje era de 8-9%, 10% în varianta sociologilor demografi. 150.000 de voturi. Dacă mai adăugăm cele 75.000 de voturi ale diasporei de la turul 1, întreamnă doar 75.000 de voturi lipsă, hai 80.000 pentru că 5000 de voturi pot merge şi la Dodon. 80.000 de voturi sunt în România lesne de găsit, nu mai vorbim de diaspora largă. Şi dacă se întâmplă minunea Trump, dar de data asta pentru Maia Sandu?