Tragedie antică şi teatru rusesc la Chişinău

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Guvernul Maiei Sandu a căzut prin moţiunea cenzură votată de 63 deputaţi PSRM - PDM, astfel încât a fost încheiată “tragedia antică”, făcută printr-un joc abil al măştilor şi cu multe negocieri de culise, şi fiind inceputul unei piese de “teatru rusesc”, unde “păpuşarul” se află la Moscova.

Rezultatul alegerilor parlamentare din 24 februarie a creat 3 actori politici relativ egali, fără a se crea o majoritate monopolitică şi creând contextul pentru negocieri şi compromisuri pentru a se vota un nou guvern. “Desantul” extern din iunie, când UE/Germania, SUA şi Rusia au căzut de acord să-l elimine pe Plahotniuc printr-o alianţă “temporară” dintre Blocul ACUM şi PSRM. Oligarhul a fugit, membrii CCM au demisionat in corpore, la fel şi şeful Poliţiei şi Procurorul General, fapt care a cauzat un vid de putere la nivel instituţional ce trebuia umplut. 

La momentul negocierilor dintre PSRM şi ACUM, Dodon cerea Speaker-ul, Internele, Apărarea, Reintegrarea, Externele şi revenirea SIS sub controlul preşedintelui, iar pâna la urmă a primit Speakerul, Apărarea, Reintegrarea şi şeful SIS, plus extinderea competenţelor Consiliului Suprem de Securitate. Ulterior, printr-un “concurs” trucat, Dodon a câştigat şefia CCM şi a CNA, fapt care a cauzat tensiuni în coaliţia de guvernare, unde Maia Sandu a cerut demisia lui Ţurcan de la CCM, dar care n-a împiedicat semnarea unui nou acord, politico-instituţional şi de neagresiune pentru alegerile locale, între PSRM şi ACUM. 

În acelaşi timp, s-au creat comisii de anchetă în Parlament pentru Furtul Miliardului, concesionarea Aeroportului Chişinău (Avia Invest fiind vândută către Nat Rothschild şi Şor a fugit în Israel, unde are protecţie/imunitate) şi a privatizării Air Moldova, iar Maia Sandu dorea avansarea unei idei: Procuror European, unde Laura Codruţa Kovesi era luată în calcul; însă Dodon s-a opus pe motivul cetăţeniei Republicii Moldova (atributul preşedintelui de a acorda cetăţenia). La acest punct, lucrurile s-au schimbat la 180 grade, deoarece funcţia de Procuror General este “bijuteria Coroanei”, iar Maia Sandu şi Igor Dodon aveau interese diverse: anticorupţie versus protecţie.

Blocul ACUM a pierdut alegerile locale, fiind pe locul 3, unde se adaugă şi Primăria Chişinău deoarece Andrei Năstase a fost complet nepregătit şi lansat mesaje ipocrite. În acest fel, Maia Sandu s-a “trezit” înconjurată de Dodon şi PSRM, care duceau un joc abil de prezenţă la putere şi opoziţie în comunicarea publică prin blame game. Fiind cu spatele la zid, Maia Sandu a continuat să creadă în sprijinul Occidental din SUA, România şi UE/Germania, însă nu a luat deloc în calcul jocul subteran al Rusiei care promite orice pentru a adormi vigilenţa partenerilor şi ulterior se repoziţionează şi dă atacul final: căderea Guvernului. Ca profil, Maia Sandu este un om integru, crede sincer în valorile pe care le expune şi-şi doreşte să îndeplinească acele reforme din proiectul ei politic, însă îi lipseşte o doză consistentă de realpolitik în relaţiile cu partenerii ei interni şi externi, putând fi caracterizată ca naivă. La ora actuală, indiferent de mesajele transmise, Maia Sandu este decredibilizată în ochii publicului după parteneriatul cu PSRM, a acţionat stângaci (la sugestia consilierilor germanofili) cu asumarea răspunderii fiind un act de tip kamikaze şi nu a dorit să aibă o minimă comunicare cu fracţiunea PD pentru a-şi salva Guvernul. 

O primă acţiune de viitor, mai ales pentru prezidenţialele de anul viitor, este fuziunea PAS cu PPDA pentru a se impune o disciplină internă şi pentru a avea fracţiuni unice, nu comune, în Parlament şi consilii, astfel încât să nu ai “breşe” şi să poţi acţiona concentrat, dar fără consilierii germanofili ai “naţiunii civice moldoveneşti” şi ai “iaurtului non-geopolitic”, pentru că jocul pe falia euro-atlantică versus euro-asiatică este numai realpolitik, unul dur, aşa cum s-a demonstrat în istorie.În acelaşi timp, vedem "pirueta" oligarhului de la Kiev, Igor Komoloiski (sponsorul lui Volodimir Zelenski), care "semnalizează" o întoarcere la 180 grade faţă de 2014 şi propune (re)normalizarea relaţiilor cu Moscova şi pansarea rănilor. Plus, se observă cu ochiul liber faptul că UE a "îngheţat" politică de extindere, prin refuzul Franţei de a deschide negocierile de aderare, la pachet sau separat, cu Albania şi Macedonia de Nord, astfel încât Chişînăul rămâne în "zona gri" şi singurul aliat fidel rămâne Bucureştiul, care trebuie să aibă un "pact Snagov" 2.0 privind relaţia cu Republica Moldova.

Dodon a profitat pe deplin de fuga lui Plahotniuc şi a înţeles că orice vid trebuie umplut, astfel încât a reuşit să-şi crească puterea de facto prin mijloace mediatice, financiare şi politico-instituţionale, pentru a deveni noul Oligarh. După căderea Guvernului Sandu, el l-a propus pe Ion Chicu (fost ministru PD şi consilierul lui prezidenţial) ca PM, iar PSRM şi PDM au votat un “guvern tehnocrat” controlat direct de Dodon, îndeplinindu-şi visul şi dorinţa de a fi un nou Voronin (plus o răscumpărare a "păcatului" de coabitare/parteneriat cu Plahotniuc) si cu o aducere aminte a anului 1994, cand Agrarienii si Socialistii aveau toata puterea. Proaspăt numit şi votat în funcţie, Ion Chicu face prima vizită externă la Moscova, după ce s-a întâlnit cu ambasadorii din UE şi le-a transmis că implementarea Acordului de Asociere este primordială pentru noul Executiv. În acest sens, asistăm la “politica externă echilibrată” a lui Dodon şi ne putem aştepta la orice propunere în dosarul nistrean, mai ales după duminica împreună cu familiile Dodon şi Krasnoselski de la Tighina.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite