Aproape jumătate din această sumă urmează să fie scoasă din fondul rutier. Cu peste 200 de milioane de lei va fi redus fondul destinat proiectelor de eficienţă energetică. Şi alte capitole de cheltuieli ale statului vor fi reduse.

Un capitol aparte în acest proces de reducere a cheltuielilor statului îl reprezintă suspendarea lucrărilor la gazoductul Ungheni-Chişinău, continuarea conductei Iaşi-Ungheni, care ne-ar permite să importăm cea mai mare parte din consumul de gaz al Republicii Moldova din România, la un preţ cu peste 50% mai mic decât cel pe care-l impune compania monopolistă rusă Gazprom.

Să vedem dacă reuşim să înţelegem cum vine asta. Anumiţi foşti prim-miniştri (Vlad Filat), lideri de partide de guvernare (acelaşi Vlad Filat - PLDM), ”magnaţi” financiari şi afacerişti (Ilan Şor) dau tunuri de sute de milioane de euro împreună cu afacerişti dubioşi din Federaţia Rusă şi prejudiciază, în ultimă instanţă, sistemul financiar-bancar din Republica Moldova cu o sumă de aproape un miliard de euro, o optime din produsul intern brut şi aproape cât întreaga sumă a unui buget de stat anual. Această sumă este apoi inclusă în categoria datoriei publice, iar Banca Naţională este nevoită să refinanţeze cele trei bănci calamitate. Asta generează o imensă gaură în rezervele valutare ale statului, ceea ce duce la creşterea inflaţiei şi la scăderea veniturilor la buget.

În acelaşi timp, scandalul financiar cu iz criminal reverberează la nivel politic, ceea ce duce la sistarea relaţiilor cu creditorii internaţionali, fapt care înrăutăţeşte şi mai mult situaţia Republicii Moldova. România se angajează să ofere un credit de 150 de milioane de euro în trei tranşe pentru nevoile de finanţare a datoriei publice, pe de o parte, şi pentru îndeplinirea obligaţiilor financiare ale statului faţă de salariaţii şi pensionarii retribuiţi din bugetul de stat, pe de altă parte. Însă primirea creditului românesc în întregimea sa este condiţionată de ajungerea la o nouă înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional, prima tranşă putând ajunge la Chişinău numai după reînceperea discuţiilor între guvernarea din Republica Moldova şi această instituţie internaţională. În plus, preşedintele Iohannis retrimite parlamentului acordul cu privire la împrumutul destinat fraţilor de dincoace de Prut. Motivul este foarte simplu: Republica Moldova nu are un guvern. Iar Bucureştiul a informat deja că va acorda acest credit doar unui guvern pro-european. Însă nici asigurări privind un guvern pro-european, adică unul care să nu includă partide precum PCRM sau PSRM, nu se pot da, dar nici discuţiile cu FMI nu se pot relua. De peste o lună, Banca Naţională nu mai are un guvernator, după ce Dorin Drăguţanu şi-a dat demisia. Cum nici perspectiva unui guvern de tehnocraţi însă cu orientare pro-europeană nu se arată la orizont, niciun nou guvernator al BNM nu a fost încă ales, deşi s-a organizat deja un concurs, se pare că ne aflăm într-un impas fără precedent şi nu se ştie cum vom ieşi din el. Între timp, rezervele financiare se termină rapid şi chiar cu rectificările bugetare adoptate pe 20 noiembrie situaţia nu se va putea menţine pe linia de plutire până la alegerile prezidenţiale din primăvara lui 2016.

Republica Moldova mai are capacitatea să reziste încă maxim două luni, după care va intra în incapacitate de plată, cursul leului va exploda, iar bugetarii şi pensionarii nu-şi vor mai primi salariile şi pensiile.

Iar banii pentru a reuşi să rezistăm măcar încă două luni sunt luaţi tot de la cetăţeni, după ce deţinătorii puterii politice şi câţiva dintre cei care parazitează puterea politică i-au furat din sistemul financiar-bancar, aducându-ne acolo unde suntem acum.

Dominaţia energetică rusească continuă

Pe lângă toate acestea, şi ieşirea de sub dominaţia energetică rusească devine imposibilă în termeni rezonabili. „Economisirea” banilor destinaţi pentru construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău va menţine aceleaşi preţuri ridicate pentru gaz, în condiţiile în care dacă banii pentru conductă ar fi fost menţinuţi şi construcţia ar fi continuat, ar fi devenit posibil ca din 2017 să se reducă sumele pe care statul şi cetăţenii trebuie să le achite pentru gaz cu peste 50%. Astfel s-ar fi economisit, începând cu 2017 sau 2018, peste o sută de milioane de euro pe an, ceea ce ar fi permis folosirea acestor bani nu pentru plata gazului la ruşi, ci pentru lucruri precum finanţarea datoriei publice şi plata salariilor şi pensiilor. Probabil că asta nu convine demnitarilor din instituţiile care reglementează procurarea, distribuţia şi consumul gazelor – o reducere a preţurilor ar însemna şi o reducere a propriilor lor venituri, de multe ori obţinute pe căi ilicite. Însă cifrele invocate anterior demonstrează că pentru Republica Moldova, la etapa actuală, continuarea cu orice preţ a construcţiei gazoductului Ungheni-Chişinău este o necesitate indispensabilă, deoarece va permite salvarea situaţiei financiare precare începând cu anul 2017 sau, cel târziu, 2018.

Ar fi trebuit făcut efortul de a economisi bani din alte domenii. Poate, din alocaţiile bugetare destinate activităţii parlamentului, guvernului, ministerelor, altor instituţii – precum ”MoldATSA”, de exemplu, un cuib de beizadele PD-iste (plahotniuciste) care primesc câte 900.000 de lei pentru o singură zi de muncă. Dacă s-ar fi tăiat cheltuielile statului cu tot felul de prime, adaosuri, premii, ”ajutoare financiare” (pentru funcţionari cu salarii de zeci de mii de lei pe lună), s-ar fi acumulat cu siguranţă o sumă egală cu cea tăiată de la construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău şi nu ar fi fost nevoie să fie suspendate lucrările.

Dar avem la conducere o clică de oameni care, indiferent din ce partid ar fi făcut parte în ultimii 25 de ani (PDAM, PCRM, PDM, PLDM) s-au comportat ca nişte administratori de colonie, storcând şi ultimele resurse din această republică înfiinţată ca stat independent tocmai pentru a servi furturilor comise de ei. Această mare grupare este divizată în grupări mai mici care s-au războit între ele dar n-au trădat niciodată cauza care-i uneşte: nu cumva să fie întreprinse acţiuni reale, ireversibile, de eliberare de sub influenţa Rusiei, pentru că asta ar fi însemnat sfârşitul hoţiilor lor şi a lor înşişi, ca grup. În primul rând, acţiuni de ieşire din raza de acţiune a armei energetice folosite de Rusia împotriva noastră.

De aceea, suspendarea lucrărilor la conducta Ungheni-Chişinău este un act de sabotaj îndreptat împotriva intereselor locuitorilor Republicii Moldova, iar motivarea acestei suspendări prin necesitatea scăderii cheltuielilor dictată de rectificările la bugetul de stat este doar un pretext pentru justificarea acestui act de sabotaj.

Pentru care guvernanţii de la Chişinău vor plăti atunci când vor avea loc procesele de judecată ale tuturor celor care şi-au bătut joc de această parte a naţiunii române din 1991 încoace. În curând.