Separatiştii transnistreni îşi aleg „preşedintele“. Devyatkov: O campanie electorală murdară, plină de scandaluri, învinuiri reciproce şi ameninţări

În cursă pentru funcţia supremă, favoriţi sunt preşedintele Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselski, susţinul de holdingul Sheriff, şi actualul lider, Evgheni Şevciuk, care aspiră la al doilea mandat.

Locuitorii regiunii transnistrene sunt aşteptaţi urne, duminică, la urne pentru un nou scrutin nerecunoscut nici de Moldova, nici de comunitatea internaţională. În cursă pentru funcţia supremă la Tiraspol s-au înscris şapte candidaţi, dar favoriţi sunt preşedintele Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski, susţinul de holdingul Sheriff, şi actualul lider Evgheni Şevciuk.

Un sondaj realizat de un centru rus de cercetări îl dă favorit pe preşedintele Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselski, urmat la distanţă de actualul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, în timp ce o altă cercetare îl dă victorios pe Şevciuk. 

Rusia nu are un favorit

Presa rusă scrie că de data aceasta, faţă de alte alegeri similare, Moscova pare să nu aibă un candidat preferat. Gazeta.ru  notează că „bătălia prezidenţială din Transnistria a devenit o confruntare dură internă. Cei mai importanţi candidaţi la funcţia de preşedinte se învinuiesc reciproc de problemele interne. Totuşi, fiecare din ei evidenţiază prioritatea pentru „relaţii apropiate” cu Moscova” , susţine juristul Alexandru Zubco de la Asociaţia Promo-Lex, citat de europa liberă. Publicaţia mai scrie că oficialii de la Kremlin evită să-şi numească favoriţii, iar în regiune ar fi o regulă nescrisă prin care este interzisă să fie folosite simbolurile cu partidul condus de Putin „Rusia Unită” şi cu politicieni din Federaţia Rusă.

 „Argumentî i faktî” susţine că în 2017, Rusia va finanţa Transnistria cu 65 de miliarde de ruble, şi nu-i este indiferent cine va controla aceste fluxuri financiare. Publicaţia rusă susţine că că preşedintele Vladimir Putin nu şi-a ales un favorit, dar, partidul de guvernare, „Rusia Unită” îl susţine deschis pe Vadim Krasnoselski. Ambii au  contacte proprii în Federaţia Rusă. Krasnoselski are contacte pe linia Consiliului Suprem şi a Dumei de Stat, unde majoritatea e deţinută de Rusia Unită, preşedintele Şevciuk are contacte în guvernul rus. 

Cei doi favoriţi resping „federalizarea“

Într-un interviu pentru cotidianul „Komersant“, Vadim Krasnoselkski menţionează că „Transnistria este parte a lumii ruse”, iar principala cale de a se alătura Federaţiei Ruse este prin recunoaşterea independenţei. Întrebat despre faptul că autorităţile de la Kremlin evită să recunoască independenţa regiunii, deşi sunt precedente de recunoaştere a Abhaziei şi Osetiei, regiuni separatiste din Georgia, dar şi cazul Crimeii, acesta a răspuns: „recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei de Sud a avut loc prin război. Alipirea Crimeii a avut loc printr-o catastrofă geopolitică în Ucraina. Eu nu vreau ca recunoaşterea Transnistriei să aibă loc prin aşa metode. Noi evoluăm pe această cale, iar mai devreme, ori mai târziu asta se va întâmpla”.

Krasnoselski mai spune că nu împărtăşeşte speranţele de federalizare ale noului preşedinte ales al Moldovei, Igor Dodon.

Liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, nu este nici el de acord cu soluţia lui Dodon de soluţionare a conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova. „Viitorul Transnistriei este independenţa şi reunificarea ulterioară cu Federaţia Rusă", a subliniat Evgheni Şevciuk.

Devyatkov: Cuvântul „federalizare” are în Moldova conotaţii negative

Despre viitorul Transnistriei, precum şi despre relaţiile sale cu Rusia, pe de o parte, şi cu Republica Moldova, pe de altă parte, am stat de vorbă cu Andrey Devyatkov (foto dreapta), doctor în istorie, cercetător principal al Centrului de studii postsovietice de la Institutul economic al Academiei de Ştiinţe din Rusia, profesor asociat al catedrei Problemele regionale din politica mondială de la Universitatea de Stat din Moscova „Lomonosov”.

Adevărul: Cum vedeţi viitorul Transnistriei după alegerile prezidenţiale de duminică? 

Devyatkov: Cel mai probabil că până la sfârşitul anului va fi şi turul doi. Ambii candidaţi au un antirating înalt, de aceea sunt puţine şanse ca unul dintre ei să acumuleze majoritatea necesară de voturi. În ceea ce ţine de situaţia de după turul doi, există riscuri de destabilizare. Acum ambii candidaţi implică toate resursele pe care le au pentru mobilizarea electoratului. Are loc o campanie electorală murdară, plină de scandaluri, învinuiri reciproce şi ameninţări. Se observă creşterea antagoniei între cele două părţi, iar consecinţa acestui lucru va fi că cei care vor pierde se vor strădui să scoată lumea la proteste sau să implice chiar forţa. În momentul de faţă, mai multe şanse la victorie le are speaker-ul Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselskii, care este susţinut de cel mai mare partid, „Obnovlenie”, şi care are un potential financiar serios.

Pe Evghenii Şevciuk populaţia îl asociază cu nereuşitele economice din ultimii ani. În condiţiile în care în această luptă Rusia are o poziţie neutră (cel puţin pentru acest moment), solocitând ambilor candidaţi să rămână în câmpul legal, rezultatul luptei se va decide doar în interiorul Transnistriei. Dacă totuşi va câştiga Krasnoseliskii, asta ar pune capăt confruntării interne dintre elite. 

Adevărul: Cum credeţi că va evolua situaţia în Ucraina. Putin va continua pe calea „transnistrizării“ estului Ucrainei sau va intensifica politica de destabilizare a fostei republici sovietice până la alungarea de la putere a forţelor pro-occidentale de la Kiev?

Devyatkov: Pe de o parte, elitele aflate la guvernare în Ucraina sunt atât de corupte, încât este greu să le numeşti proeuropene. Pe de altă parte, foştii aliaţi ai lui Ianukovici cel mai probabil nu se vor putea întoarce la guvernare, cel puţin nu cu aceeaşi platformă.

În societatea ucraineană există un consens naţional pe direcţiile de bază ale politicii interne şi externe, iar schimbări în acest sens nu prea sunt posibile.

În Rusia nu prea se aşteaptă nimeni la o înfrângere a „proeuropenilor” şi victoria unor forte „proruse” sau radical-naţionaliste. Situaţia din estul Ucrainei în cel mai bun caz se va transforma într-un nou conflict îngheţat, fapt ce nu ar fi cea mai bună opţiune pentru Moscova, pe motiv că, din cauza situaţiei din Donbas, Rusia are pierderi colosale politico-diplomatice şi financiare. În opinia mea, principala aşteptare a constat în faptul că problema cu statutul special al Donbasului se putea rezolva prin presiunea externă asupra Ucrainei din partea Occidentului. Dar nici Occidentul nu este atât de consolidat cum şi-ar fi dorit Moscova, însă consolidarea societăţii ucrainene pe principiul antirusesc s-a dovedit a fi mult mai puternică decât se aştepta. Ca atare, situaţia a intrat în impas, în plus părţile mereu balansează la limitele unui conflict militar.

Adevărul: Din punctul dumneavoastră de vedere, cine este mai potrivit pentru Moscova, Şevciuk sau Krasnoselskii? De ce?

Devyatkov: Moscova de la bun început nu a susţinut în mod evident niciun candidat. Niciun candidat nu trezeşte Kremlinui nici mari antipatii, nici simpatii. Atât Şevciuk, cât şi Krasnoseliskii are pentru Moscova şi minusuri, şi plusuri. Să pariezi pe Şevciuk este riscant. Pe de altă parte, cu Şevciuk Moscova nu a avut probleme, deoarece el nu a avut o susţinere importantă economică sau politică din afara aparatului prezidenţial. El dezvolta relaţii apropiate cu Rusia şi era foarte atent faţă de doleanţele ei. În perioada lui Şevciuk, Rusia a realizat o serie de proiecte sociale în Transnistria. În ceea ce ţine de Krasnoseliskii, el are un sprijin semnificativ din partea business-ului mare şi a majorităţii absolute din Sovietul Suprem. Krasnoseliskii ar putea fi la fel de puternic precum a fost Igor Smirnov, iar cu Smirnov relaţiile cu Rusia nu erau mereu cele mai bune. În acelaşi timp, consolidarea puterii în mâinele unui singur partid ar putea pune capăt conflictelor interne dintre elite. Indiferent de cine va veni la putere în Tiraspol, sunt şanse minime ca să se schimbe ceva în politica externă a Transnistriei.

Adevărul: Cum vedeţi soluţionarea conflictului din Transnistria?

Devyatkov: Cel mai probabil, status quo-ul Transnistriei se vă păstra încă mult timp, din cauză relaţiilor internţionale tensionate, dar şi dinamica locală a conflictului.  În urma crizei de încredere a relaţiilor între Rusia şi NATO, Rusia şi UE, oricare cedări serioare, chiar şi pe problema Transnistriei, nu prea sunt posibile. La rândul său, Chişinăul astăzi nu este gata să propună Tiraspolului nimic în afară de integrarea în baza Constituţiei actuale. Moldova a luat o poziţie negativă chiar şi în relaţia politicii „micilor paşi”, care a fost propusă în anul 2016 de către toţi mediatorii internaţionali prin eforturile active ale Germaniei în OSCE. Datorită măsurilor de trecere sub jurisdicţia sa inclusiv a operaţiunilor de import a Transnistriei, Chişinăul încearcă astăzi în mod unilateral să-şi întărească poziţiile în cadrul reglementării conflictului. Pe acest fundal, la Tiraspol rămân actuale concepţiile despre faptul că, oricare ar fi reglementarea, ea va trebui să propună nu pur şi simplu un power sharing (transmiterea de atribuţii semnificative), dar şi un sistem de garanţii pentru malul stâng al Nistrului (politico-militare, de limbă, de proprietate, etc.) 

Adevărul: Ce părere aveţi de planul lui Igor Dodon de a crea o federaţie, iar Transnistriei să-i fie oferit un statut special în cadrul acesteia.

Devyatkov: Dodon mereu s-a poziţionat ca un adept al statalităţii moldoveneşti. Încă de pe timpurile lui Voronin, această poziţie avea o atenţie sporită în relaţiile cu România şi soluţionarea conflictului din Transnistria. După Memorandumul Kozak, cuvântul „federalizare” are în Moldova conotaţii negative. De aceea, oricare încercare de acest gen se va confrunta cu obstrucţionare din partea flancului drept al Nistrului. Din acest motiv, mie îmi pare că teza privind federalizarea nu a fost înaintată pentru a fi pusă în practică. Mai curând era vorba despre faptul că federalizarea este o componentă obligatorie a retoricii despre statalitatea Moldovei. Această retorică a fost folosită activ de către Dodon în campania electorală, pentru a cuceri electoratul. Astăzi, niciuna din forţele politice de la Chişinău nu are un plan concret de soluţionare a problemei transnistrene, aceasta este mai mult un obiectiv al luptelor politico-ideologice, nu vorbim despre calcule şi planuri concrete.

Adevărul: Ce perspective de dezvoltare are Transnistria ca ţară nerecunoscută?

Devyatkov: Transnistria se află într-o situaţie social-economică extrem de grea. Principalul obiectiv este să depăşească indicatorii negativi de creştere a PIB-ului. Economia din Transnistria şi-a epuizat rezursele de dezvoltare şi chiar cele de menţinere a status-quo-ului, în rezultat, statului îi este tot mai greu să finanţeze pe deplin cheltuielile sociale. În această privinţă se fac vinovaţi atât factorii externi, cât şi interni (impozite mari, modernizarea slabă a industriei, etc). Însă aceasta pe departe nu este prima perioadă grea din istoria postsovietică a Transnistriei. În plus, situaţia economică şi politică instabilă există în toată regiunea. În acest sens merită să mentionăm că Transnistria s-a învăţat să gândească nu doar strategic, dar şi tactic.