Sarcina dificilă a lui Andrei Galbur la Bruxelles. Chişinăul caută din nou sprijinul UE

Sarcina dificilă a lui Andrei Galbur la Bruxelles. Chişinăul caută din nou sprijinul UE

Andrei Galbur, ministrul Afacerilor Interne şi Integrării Europene de la Chişinău FOTO Alexandru Tarlev

Angajamentele Moldovei prevăzute în Acordul de Asociere cu UE au fost reconfirmate de către noul ministru de externe, Andrei Galbur, în cadrul vizitei sale de la Bruxelles, din 8 februarie 2016. Semnificaţia vizitei, dar şi mesajele transmise de Republica Moldova, pe de o parte, şi Republicii Moldova, pe de altă parte, au fost analizate de politologul Dionis Cenuşă, într-un articol de opinie pentru IPN.

Ştiri pe aceeaşi temă

Având în vedere lipsa unei atitudini clare a UE faţă de noul guvern de la Chişinău, vizita lui Galbur la Bruxelles are o semnificaţie politică majoră pentru actuala guvernare. Pe de o parte, Galbur trebuia să stabilească propriile contacte cu oficialii din cadrul Comisiei Europene, care pe parcursul ultimilor ani au dialogat cu Chişinăul, în mare parte, prin intermediul ex-ministrului de externe, Natalia Gherman. Pe altă parte, Galbur a avut o misiune deloc simplă de a produce o impresie pozitivă vizavi de guvernul lui Pavel Filip, a cărui legalitate şi legitimitate sunt contestate de către protestatarii din ţară.
 

Precauţia UE şi determinarea Chişinăului

Vizita de la Bruxelles reprezintă o primă deplasare în străinătate, efectuată de Andrei Galbur, de la preluarea mandatului de ministru de externe. Altfel nu putea fi, deoarece anume reanimarea agendei europene ar permite reimpulsionarea asistenţei externe către Moldova. Lucru fără care actuala guvernare, acuzată de legături strânse cu oligarhul Vladimir Plahotniuc, nu ar reuşi să supravieţuiască din punct de vedere politic. Din aceste considerente, Galbur a ţinut să se vadă cu unul din actorii-cheie de la Bruxelles şi anume Johannes Hahn, Comisarul European pentru Politica de Vecinătate şi Negocieri pentru Extindere. Sarcina oficialului moldovean a fost una dificilă, deoarece la finele anului trecut Hahn a fost unul dintre criticii majori ai situaţiei politice din Moldova. Astfel, în decembrie 2015, Hahn a sugerat că situaţia se poate schimba dacă trei condiţii sunt îndeplinite : apariţia unei generaţii noi de politicieni, relansarea politicii şi curăţarea sistemului.
 
Indiferent de motivaţia reală a lui Galbur, mesajele sale, destinate partenerilor europeni, vor fi tratate mai degrabă cu reticenţă. Precauţia UE rezultă din faptul că guvernul lui Filip, este privit ca parte a sistemului oligarhic. Dar doza de suspiciune se poate reduce odată ce vor exista progrese palpabile şi ireversibile pe agenda reformelor. Acest lucru explică angajamentele puternice pro-reformă făcute de Galbur, dar şi de către premierul Filip prin scrisoarea transmisă preşedintelui Comisiei Europene, prin intermediul lui Hahn.
 

UE vrea reforme în practică

Accelerarea reformelor, dar şi evaluarea îndeaproape a realizării acestora, sunt două aspecte esenţiale la care s-a referit Comisarul european Hahn. Acesta a nuanţat faptul că este necesară o „foaie de parcurs” care să urmărească realizarea celor mai stringente reforme (sectorul bancar,  justiţia, procurorul general, combaterea corupţiei). Potrivit lui Hahn, „foaia de parcurs” trebuie să conţină termene limită şi autorităţile responsabile de realizarea acestora. Mai mult ca atât, Hahn a solicitat ca acest document să fie publicat, astfel ca progresul acţiunilor guvernării să fie monitorizabil. Adiţional, aşteptările lui Hahn erau ca respectivul document să fie pregătit până pe 12 februarie curent. Aceste sugestii poartă carac terul unor cerinţe, pe care autorităţile moldoveneşti s-au angajat să le îndeplinească.
 
Miza guvernării de la Chişinău este de a recăpăta încrederea partenerilor externi, iar indirect - de a-şi spori legitimitatea în Moldova, fortificând astfel poziţia politică a PDM-ului şi a sateliţilor acestuia. La Bruxelles însă se contează pe faptul că prin „parcelarea” şi prioritizarea angajamentelor anumite obiective ale Acordului de Asociere pot fi atinse mai uşor. Cu toate acestea, obiectivul major rămâne implementarea Planului Naţional de Acţiuni privind implementarea Acordului de Asociere şi eliminarea restanţelor, acumulate pe parcursul lui 2015.
 
Pe lângă presiunile la care este expus guvernul din partea protestatarilor, mai puţin a organizaţiilor neguvernamenatale, zelul manifestat de către autorităţi este determinat, de asemenea, de reuniunea Consiliului de Asociere UE-RM, planificată pentru mijlocul lunii martie 2016. Succesul acesteia depinde de performanţa guvernării, dar şi de comportamentul protestatarilor. Or, cei din urmă ar putea să exploateze momentul pentru a spori presiunile asupra guvernului, chiar în prezenţa oficialilor europeni. La fel, reuniunea Consiliului de Asociere va avea loc în contextul expirării mandatului preşedintelui Nicolae Timofti, fapt ce poate deveni sursa viitoarei destabilizări politice în Moldova.
 

Mesajele UE, omise de către autorităţile de la Chişinău

Eventualele urmări ale vizitei FMI la Chişinău au figurat la fel pe agenda discuţiilor dintre Hahn şi Galbur, dar din motive necunoscute lipsesc în comunicatul de presă al părţii moldoveneşti. Aspectul dat este important, deoarece Comisarul European a subliniat că de rezultatele evaluării misiunii FMI va depinde dezgheţarea asistenţei europene. De asemenea, Hahn a promis că toată asistenţa destinată pentru Moldova nu va fi nicidecum anulată sau redusă, ci va fi alocată în aceeaşi proporţie, dar în dependenţă de îndeplinirea condiţiilor politice, financiare şi macrofinanciare.
 

Discuţii pe toate fronturile

Tot în cadrul vizitei de la Bruxelles, ministrul moldovean de externe a avut o întrevedere oficială cu Secretarul general adjunct al NATO, Alexander Vershbow. Spre deosebire de dialogul cu Comisarul european Hahn, discuţiile cu oficialul NATO s-au focusat pe reformele cuprinse în Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Moldova-NATO. Galbur a ţinut să reconfirme angajamentele părţii moldoveneşti legate de modernizarea sectorului militar şi de apărare naţional. Oficialul NATO a reiterat susţinerea organizaţiei pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei. La fel, a fost confirmată disponibilitatea NATO de a oferi expertiză, dar şi asistenţă, pentru reformele ce urmăresc fortificarea sistemului moldovenesc de securitate şi apărare.
 
Pe lângă deplasarea de la Bruxelles, Andrei Galbur a participat la Conferinţa anuală de Securitate de la Munchen, desfăşurată în perioada 12-14 februarie 2016. În contextul acestei conferinţe, Galbur a avut întrevederi cu vicepreşedintele Comisiei Europene şi şefa diplomaţiei europene Federica Moguerini, dar şi cu alţi lideri naţionali ai statelor UE, precum şi cu Asistenta Secretarului de Stat al SUA pentru afaceri europene şi eurasiatice, Victoria Nuland. Conferinţa de Securitate de la Munchen a reprezentat pentru oficialul moldovean o platformă potrivită de contacte şi dialog pentru a populariza acţiunile guvernului Filip, aflat în dizgraţia unei bune părţi a opiniei publice din Moldova.
 
Mai mult ca atât, la Munchen, Galbur a discutat şi cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Discuţia nu s-a purtat nicidecum despre agenda europeană, ci despre înviorarea relaţiilor dintre ministere şi relansarea negocierilor privind mai multe acorduri (privind migraţia forţei de muncă, combaterea migraţiei ilegale, readmisia etc.). Anterior, ex-ministrul moldovean de externe, Natalia Gherman, a sugerat că semnarea acordurilor depindea de bunăvoinţa politică a Moscovei. Cel mai degrabă, aceste dosare vor fi abordate în luna aprilie, în contextul reuniunii miniştrilor afacerilor externe ai CSI, găzduită de Moscova.
 

În loc de concluzii…

Vizita de la Bruxelles a lui Andrei Galbur a confirmat faptul că UE este pregătită să redeschidă „fereastra oportunităţilor” pentru autorităţile moldoveneşti, dar în schimbul unor reforme palpabile, adică măsurabile. Comisarul european Hahn a făcut referinţă la interesele cetăţenilor moldoveni şi s-a pronunţat în favoarea stabilităţii politice. Misiunea lui Galbur a fost de a convinge partea europeană că guvernarea este antrenată în reforme.
Aspectul problematic, lăsat aparent în umbră, ţine de realităţile locale din Moldova, unde protestatarii cer alegeri anticipate şi demontarea sistemului politic oligarhic. „Parcelarea” reformelor, prioritizarea acestora („foaia de parcurs”) şi implementarea lor sub lupa europenilor, reprezintă o modalitate de a împinge reforme dureroase pentru sistemul politic actual. Întrebarea este însă dacă reformele vor fi făcute până la capăt şi vor avea caracter ireversibil sau, totuşi, acestea vor fi ajustate conform intereselor actualei guvernări. E necesară o transparenţă totală a agendei reformelor, dar şi identificarea unor soluţii viabile, împreună cu societatea civilă şi partenerii europeni, ce ar favoriza interesele naţionale ale ţării, şi în niciun caz actuala guvernare sau alte grupuri politice care tind să preia puterea politică.  
 
Dionis Cenuşa este politolog, deţine MA în studii europene interdisciplinare, Colegiul Europei.
Domenii de interes: Integrare europeană, politici europene, politica externă a UE, migraţie şi securitate energetică.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările