Republica Moldova a rămas fără premier. De ce şi ce înseamnă asta?

Ar fi frumos să fie ca în filme: jurnaliştii au descoperit că prim-ministrul nu are diplomă de studii universitare, iar dezvăluirile din presă au provocat o anchetă şi demisia oficialului. Însă în Republica Moldova rulează un alt film, pe un alt scenariu.

Prim-ministrul Chiril Gaburici şi-a anunţat azi dimineaţă demisia invocând ca motiv necesitatea ca procurorii să îl poată ancheta liniştiţi pentru lipsa diplomei de studii universitare. Nu este clar care este infracţiunea în acest caz şi sunt sigur că Chiril Gaburici îşi va vedea liniştit de viaţă, lipsa sau prezenţa unei diploma nefiind esenţiale pentru el.
 

Ar trebui să ne uităm la efectele acestei demisii. La prima vedere, cele mai importante urmări ale plecării lui Gaburici de la conducerea Guvernului Republicii Moldova ar fi următoarele:
 

1. Misiunea FMI care era aşteptată luni la Chişinău nu va mai avea cu cine să discute. Bine, va discuta cu guvernul interimar, dar se va vorbi despre generalităţi pe un ton politicos. Discuţia serioasă despre un acord cu Fondul Monetar Internaţional va fi amânată pe un termen nedefinit până la momentul în care Republica Moldova va avea un nou guvern. Şi nici atunci nu va exista o discuţie serioasă în lipsa unui guvern cu o majoritate parlamentară clară şi asumată.

2. Declanşarea unei crize politice şi unei noi runde de negocieri între partidele parlamentare extrem de divizate. Niciunul dintre partidele de la Chişinău nu şi-a modificat poziţia astfel că vom avea parte de o repetare a discuţiilor sterile de la începutul anului. 
 

3. Posibilitatea revenirii instabilităţii valutare de la începutul anului când valoarea euro a crescut de la 17 lei moldoveneşti la 28 de lei moldoveneşti. Un astfel de uragan economic ar mătura economiile unei populaţii şi aşa sărăcite, ar arunca în aer preţurile – adăugând gaz pe focul care mocneşte în Republica Moldova.

La instalarea Guvernului condus de Chiril Gaburici, partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova au prezentat un amplu document, de 89 de pagini, care cuprindea o serie de recomandări de reforme. Documentul a fost pur şi simplu uitat în spaţiul mediatic – însă la 100 de zile de la instalarea Guvernului Gaburici niciuna din recomandări nu a fost pusă în practică. Instalat cu votul comuniştilor care nu şi-au asumat nici un fel de responsabilitate suplimentară, guvernul Gaburici era condamnat de la bun început, fiind lipsit de o majoritate parlamentară.
 

Însă problemele băncilor devalizate şi a lipsei de bani rămân. Republica Moldova îşi meţine un echilibru precar – însă o explozie a problemelor economice generate în primul rând de corupţie este de natură să aducă schimbări surprinzătoare.

Toată lumea ştie ”ce trebuie făcut” la Chişinău: să fie încheiată rapid o coaliţie între partidele pro-europene care să urmărească agenda de reforme şi să obţină sprijin financiar extern. Criza politică de la Chişinău vine înaintea alegerilor locale de duminică – iar rezultatul votului va avea o influenţă covârşitoare asupra felului în care vor evolua negocierile pentru un nou guvern. Vom vedea la începutul săptămânii viitoare care este diferenţa între ”ce trebuie făcut” şi ”ce se (mai) poate face” în Republica Moldova.