Republica Moldova, între parcurs european şi europenizare cu o justiţie nereformată

Politicienii de la Chişinău blochează reforma justiţiei la fel cum procedau şi politicienii de la Bucureşti în perioada 2000-2004 în România. Fără o reformă a justiţiei nu se poate avansa în direcţia europenizării Republicii Moldova. Oricât am critica parcursul european al României experienţa ei poate fi împărtăşită şi Republicii Moldova.

România poate exporta modelul său de succes care este reprezentat de justiţie şi, în special, de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA).

Radu Carp, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, a explicat că există o diferenţă între termenul de integrare europeană şi cel de europenizare. În opinia sa, europenizarea este mult mai profundă decât simpla aderare la structurile europene. „Paşii în direcţia europenizării se pot face mai greu în absenţa unui sistem funcţional, pentru că o justiţie coruptă nefuncţională face ca întregul ansamblu al economiei de piaţă să nu funcţioneze. Acest lucru ar trebui foarte bine înţeles la Chişinău, deoarece nu poate exista o dezvoltare economică pe termen lung fără să fie asigurate toate mecanismele pentru independenţa justiţiei”, a explicat Carp.

Reforma justiţiei, între ambiguitate şi lipsă de viziune

Carp a subliniat că, deocamdată nu există paşi concreţi în direcţia unei autentice reforme a justiţiei în Republica Moldova. „Reforma justiţiei trebuie să înceapă de la stabilirea unui set foarte clar de legi privind organizarea sistemului judecătoresc. În România, până când aceste legi au fost adoptate, practic nu s-a putut vorbi despre reforma justiţiei. Abia în 2005 când a apărut un pachet de legi complet s-a pus problema independenţei justiţiei, a respectării statului de drept. În Republica Moldova lipseşte şi această viziune: De unde ar trebui să înceapă reforma justiţiei?”, se întreabă expertul. În opinia sa, cei care cunosc situaţia şi ştiu care este modelul de urmat nu au suficientă putere politică. În acelaşi timp, expertul consideră că există o ambiguitate mare la Chişinău după semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere, deoarece Republica Moldova nu a beneficiat de o intenţie foarte fermă din partea politicienilor privind aderarea la UE, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ţărilor Baltice. „Fostul premier, Iurie Leancă, a anunţat primul aderarea, apoi şi ministrul de Externe, Natalia Gherman, a reiterat această intenţie. Ulterior, au apărut mesaje secundare care vorbeau despre răbdare, despre aşteptare. Mulţi afirmau că procesul european nu trebuie forţat. Aceste declaraţii au pus sub semnul îndoielii intenţia Republicii Moldova de a adera la UE. Dacă Republica Moldova nu-şi exprimă o astfel de intenţie, atunci nici UE nu poate lua prea în serios o candidatură”, a explicat Carp.

Experienţa României poate fi împărtăşită Republicii Moldova

Situaţia de tranziţie la Chişinău va mai dura, iar anul 2015 este cumva pierdut pentru Republica Moldova. „România trebuie să insiste pentru ca Republica Moldova să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin capitolele din Acordul de Asociere pentru că România are o experienţă pozitivă în aceste privinţe şi poate oferi ajutor. Oricât am critica parcursul european al României, experienţa ei poate fi împărtăşită şi Republicii Moldova. România poate exporta modelul său de succes care este reprezentat de justiţie şi, în special, de DNA. La rândul ei, din cauza lipsei unei justiţii eficiente, economia este afectată de cei care ajung să deţină monopol fără să se supună regulilor economice”, a subliniat expertul.

El crede că acţiunile recente de la Bucureşti (arestarea de către DNA a lui Sergiu Lucinshi, fiul fostului preşedinte moldovean Petru Lucinschi) nu au legătură cu ce se întâmplă în Republica Moldova, ci doar, întâmplător, este vorba despre o persoană care face parte dintr-un mecanism de corupţie mai mare. Carp a subliniat că episodul de la Bucureşti cu Sergiu Lucinschi ar trebui să dea de gândit populaţiei de la Chişinău.  „Vorbim despre fiul unui politician moldovean. Ar trebui să fie un semn de întrebare la Chişinău: cum anume o persoană din familia unui politician despre care nu existau acuzaţii de corupţie sau întrebări privind averea acestuia poate fi un prosper om de afaceri. Din păcate, la Chişinău nu este doar un exemplu singular. Băiatul lui Voronin este şi el un om de succes în afaceri. Sunt multe astfel de exemple care nu se explică decât prin mecanisme de corupţie”, a menţionat Carp.

Oamenii nu înţeleg actualul guvern

Dacă privim la democraţii mult mai consolidate decât Republica Moldova, observăm că guvernele minoritare sunt doar o soluţie de tranziţie şi niciodată nu au o durată de funcţionare foarte mare. „Evident că şi la Chişinău a fost un compromis pe moment. În niciun caz nu cred că guvernul acesta şi-a propus şi nici nu cred ca poate să reziste un mandat întreg până la următoarele alegeri parlamentare. Nu am întrezărit acest optimism în rândul celor care se află la guvernare”, a precizat Carp.

Partidul Comuniştilor se află simultan la putere şi în opoziţie. În opinia expertului, comuniştii au avut cerinţe explicite care au fost deja satisfăcute, dar fără îndoială vor urma şi alte cerinţe până când se va ajunge la stadiul în care actualul guvern nu va reuşi să satisfacă toate dorinţele acestora. „Există o presiune din partea populaţiei, deoarece nu acesta a fost sensul votului din 30 noiembrie. Unii au dorit un guvern de stânga, mai apropiat de Federaţia Rusă, alţii - un guvern care să continue calea reformelor europene. Actualul guvern nu este înţeles nici de cei care au votat stânga şi vor o distanţare de UE şi nici de cei care au votat unul dintre cele trei partide care au candidat la alegeri cu un proiect asumat european. Practic, în momentul de faţă nu există suficientă legitimitate pentru a agrea o soluţie de tranziţie pe termen lung”, crede Radu Carp.

Radu Carp este profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti; doctor în drept la Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2002). A publicat 13 cărţi, în calitate de autor şi coauator; ultima carte publicată: Religie, politică & statul de drept. Secvenţele unei acomodări (2013); capitole de cărţi şi articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Republica Moldova, Olanda, SUA.