Republica Moldova îşi păstrează opţiunea proeuropeană. Pântecele moale al Europei

A fost amânat dezastrul electoral din Republica Moldova, anunţat de unii cu bucurie răutăcioasă, de alţii cu răutate febrilă. Partidele proeuropene au mai primit o şansă, în ciuda eşecurilor majore înregistrate după ultimii ani de guvernare.

Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal (la care se adaugă şi construcţia politică a fostului premier Iurie Leancă) au câştigat alegerile generale şi alegerile locale. Pesajul politic din Republica Moldova a înregistrat în acelaşi ciclu electoral o modificare importantă: accentuarea pantei descendente a Partidului Comuniştilor şi ascensiunea unor noi structuri apropiate de Moscova: Partidul Socialiştilor şi milionarul Renato Usatîi, proaspăt primar al oraşului Bălţi.

Victoria partidelor proeuropene din Republica Moldova este cu atât mai spectaculoasă cu cât acestea au mers separat în alegeri şi în multe situaţii au intrat în clinciuri dure, cu lovituri sub centură. Şi chiar şi aşa, vechii şi noii clienţi ai Moscovei nu au reuşit să îşi asigure majoritatea. Au pierdut la limită, dar au pierdut. Asta spune multe despre dorinţa cetăţenilor Republicii Moldova de a reteza cordonul ombilical cu trecutul sovietic.

În acelaşi timp, Republica Moldova se găseşte pe marginea prăpastiei urmând să se confrunte cu urmările devalizării a trei bănci şi lipsa unui sprijin financiar occidental provocat de lipsa reformelor. Partidele proeuropene au primit o ultimă şansă şi trebuie să se folosească rapid şi eficient de ea.

Dorin Chirtoacă rămâne primarul Chişinăului. Dodon: „Nu recunoaştem rezultatul acestor alegeri!“

Igor Dodon deja a anunţat că nu recunoaşte rezultatele alegerilor şi le va contesta. Ameninţarea lui Dodon poate fi o încercare de justificare în faţa fratelui mai mare: a pierdut alegerile din vina altuia. Dar în acelaşi timp poate fi vorba şi de un plan B cu implicaţii mult mai ameninţătoare. Partidele proeuropene riscă să intre în coliziune şi cu Platforma Demnitate şi Adevăr, o structură a societăţii civile care şi-a dovedit deja capacitatea de mobilizare şi influenţă - şi care nu este deloc mulţumită de performanţele partidelor tradiţionale. Nu în ultimul rând, trebuie luaţi în considerare comuniştii lui Voronin, care pot înclina balanţa într-o direcţie sau alta, prin acţiune sau inacţiune. Şansa oferită partidelor proeuropene chiar este ultima.

În ceea ce priveşte cadrul general european, lucrurile sunt şi mai complicate. Winston Churchill ar fi dorit ca principala lovitură împotriva Germaniei naziste să fie dată în Balcani, zonă numită de el „pântecele moale al crocodilului“.

Raţionamentul premierului britanic era unul logic: în zona Mediteranei, marina britanică exercita un control al căilor de aprovizionare, iar Germania nazistă nu era pregătită să facă faţă unei debarcări masive în zonă. În plus, o pătrundere anglo-americană dinspre Balcani spre Europa centrală ar fi blocat avansul sovietic şi, probabi, ar fi scutit Europa centrală şi de est de binefacerile regimurilor comuniste. Ideea lui Churchill a fost respinsă până la urmă – însă „pântecele moale al Europei“ a rămas.

Exact în acest pântece moale se fac simţite acum o serie de lovituri zdravene. Criza din Grecia pare să se îndrepte spre un deznodământ catastrofic. Bulgaria pare să îşi găsească cu greu o guvernare stabilă. În Ungaria premierul Viktor Orban imită cu succes stilul autoritarist al Moscovei. În Macedonia apar semne că butoiul cu pulbere al insurgenţei albaneze nu a fost dezamorsat. Italia şi-a găsit cu greu linia de plutire economică şi se confruntă cu un val de refugiaţi din nordul Africii care seamănă mai degrabă cu o invazie.

Şi toate aceste lovituri par a se desfăşura sub coordonarea unei mâini nevăzute. Un soi de război hibrid, care combină diplomaţia, presiunile şi momelile financiare, grupuscule armate care apar din neant ori grupări teroriste din nordul Africii care asaltează Mediterana cu convoaie de nave încărcate până la refuz cu refugiaţi, cresc partide extremiste care cu doar câţiva ani în urmă obţineau procente de eroare sociologică, partide cu vechime se radicalizează punând condiţii imposibil de îndeplinit. Întregul mecanism european pare gripat, incapabil să răspundă unui val de lovituri care se concentrează în zona pântecelui moale.

Cine este Dorin Chirtoacă, câştigătorul fotoliului de primar al Chişinăului

Prima tentaţie este de a respinge aceste state cu argumentele favorite ale nordicilor prosperi: europeni mediteraneeni, balcanici, sudişti incapabili şi tot aşa. Dar dacă am pune loviturile în pântecele Europei faţă în faţă cu spulberarea Parteneriatului Estic, cu izbucnirea războiului separatist din Ucraina? Greu de crezut ca Politica de Vecinătate a Uniunii Europene, din Africa de Nord până în zona fostelor state sovietice, să se facă una cu pământul de la sine într-un termen record.

Parcă nu-mi vine a crede că obiectivele Uniunii Europene sunt atât de scârbavnice încât au eşuat brusc şi dintr-o dată, după ce au funcţionat ani întregi fără probleme. Prea sunt coordonate loviturile: sunt prelungite sancţiunile UE faţă de Rusia şi brusc nimeni nu se mai poate înţelege cu grecii, care aruncă în aer negocierile, ameninţând că distrug zona euro.