Referendum pentru alegerea preşedintelui? Decizie controversată

Decizie controversată luată de alianţa de guvernare: referendum pentru alegerea preşedintelui

Partidele aflate la putere şi declarat pro-europene au luat decizia ca în această toamnă să organizeze un referendum naţional al cărui scop este modificarea constituţiei. Cetăţenii Republicii Moldova vor fi chemaţi să decidă cum va fi ales preşedintele: prin vot direct sau prin intermediul parlamentului.

În momentul de faţă în Republica Moldova preşedintele este ales de către o majoritate semnificativă găsită în interiorul parlamentului.

Nu o singură dată după 2009 al doilea stat românesc s-a aflat în situaţia de a nu-şi putea alege preşedintele, lucru care generează în mod automat alegeri anticipate şi o criză politică continuă.

Preşedintele Republicii Moldova are un rol mai mult formal şi reprezentativ. Puterea reală stă în primul-ministru, în guvern şi în parlament.

Pentru că se prefigurează o nouă criză politică atunci când va trebui înoit mandatul de preşedinte, partidele aflate la putere încearcă să evite acest lucru printr-o modificare importantă a constituţiei.

Această modificare poate să ducă însă la probleme chiar mai complicate decât cele cu care ne confruntăm acum.

Alegerea directă a preşedintelui într-o societate insuficient democratizată poate duce la aducerea în fruntea statului a unor persoane total nepregătite, doar pe baza carismei de care dispun şi nu pe criterii de competenţă. Acest lucru se poate evita atunci când preşedintele este ales de parlament, deoarece apare un filtru suplimentar care poate evita astfel de situaţii. Spre exemplu actualul preşedinte, o persoane foarte bine pregătită, nu ar fi avut niciodată şanse reale într-o bătălie directă pentru votul alegătorilor deoarece nu dispune de carisma necesară.

Aliaţii pro-europeni nu dispun în acest moment de o persoană cu suficientă carismă pentru a putea impune un preşedinte în Republica Moldova. Este foarte probabil ca decizia să vizeze promovarea unuia dintre liderii de partide, spre exemplu Vlad Filat, ce nu mai poate avea funcţia de prim-ministru, iar o alta nu este suficient de importantă pentru el. O altă persoană ce ar putea viza această poziţie este Dorin Chirtoacă, dar votul din Chişinău a fost unul la limită, iar o extindere la nivelul întregului stat ar duce la o diluţie a alegătorilor şi o scădere a procentului. O soluţia ar fi şi Iurie Leancă, dar acesta nu pare a fi capabil a convinge decât pătura intelectuală de dreapta şi o parte din tinerii educaţi, dar aceste categorii sunt minoritare în orice stat.

Experienţa alegerilor locale arată însă că un pericol mare apare din decepţia cetăţenilor faţă de modul corupt de guvernare al ultimilor ani. De aici apare şi înclinaţia spre persoane excentrice, ce nu vin cu soluţii, dar care fără morală apelează la un discurs populist în care se spune şi se oferă alegătorilor exact ceea ce îşi doresc. A se vedea şi cazul Greciei şi a partidului de extremă stângă venit la putere pe un discurs nerealist populist.

Aşa au ajuns mari politicieni în ultimii ani personaje precum Igor Dodon sau Renato Usatâi. Este adevărat că ei îşi pierd repede din putere, dar problema este că nu se nevoie de un val prea mare pentru a putea ajunge preşedinte al unei ţări cu un stat de drept insuficient consolidat.

Apoi mai apare o problemă. Bătălia în Republica Moldova este una geopolitică, iar Rusia nu menajează deloc suveranitatea şi independenţa celui de al doilea stat românesc. Folosindu-se de bani, de televiziunile ce domină piaţa Republicii Moldova, dar şi de influenţa serviciilor de securitate sovietice, pot susţine cu uşurinţă un candidat care să ajungă în fruntea statului.

Cum serviciile secrete moldoveneşti se dovedesc şi acum incapabile de a opri astfel de demersuri, ba mai mult, unele sunt subordonate Moscovei, putem cu uşurinţă să ne imaginăm cum va aduce Rusia un preşedinte anti-european, pro-rus, chiar dacă el nu va reprezenta opţiunea parlamentară.

Votul pentru un om impune mai puţină responsabilitate civică-socială-naţională şi are mai mult o tentă emoţională. Dacă atunci când alegi un partid carisma este mai puţin importantă şi te uiţi mai mult pe realizări sau decepţii la modul general, atunci când votezi un individ uiţi de doctrine, orientări politice sau economice.

Părea mea personală este aceea că Rusia, prin nerespectarea regulilor jocului, poate impune un preşedinte. Din interior nu există puterea de a contracare un astfel de demers, iar singurul ajutor extern ce poate veni, dinspre România, nu poate fi aşteptat deoarece vorbim de un partener care respectă regulile şi refuză a se implica deschis în lupta politică din interiorul celui de al doilea stat.

Între timp acţiunile unioniste continuă. În acest moment sute de tineri se află în România în cadrul unor şcoli de vară unioniste. Se discută istorie, se fac strategii, se propun soluţii. Ne aflăm în plin proces de reunificare iar rolul societăţii civile este extrem de important.

Clasa politică de la Bucureşti a conştientizat importanţa realizării acestui demers ce ţine de proiectul naţional românesc, mai rămâne ca prin presiunea cetăţenilor Republicii Moldova să se aducă pe un făgaş normal şi o parte semnificativă a politicienilor moldoveni.

În acest moment pare mult mai necesar un referendum privind destinul Republicii Moldova ca şi stat distinct de România. Un astfel de demers ar închide o pagină de istorie şi ar putea argumenta politici corecte şi suverane.

Reunirea este inevitabilă şi opoziţia clasei politice de la Chişinău pare singura care  mai împiedică acest proces. Printr-o informare corectă numărul celor care vor opta pentru unire va reprezenta o majoritate consistentă, contrară  sondajelor manipulatorii lansate de agenţii Rusiei de la Chişinău. Acest lucru este dovedit de aderinţă civică la manifestaţiilor unioniste, singurele din Republica Moldova care reuşesc să adune zeci de mii de oameni în mod constant, precum şi de alegerile locale ce au adus zeci de primari unionişti în fruntea urbelor, printre care şi cea mai importantă, Chişinău.

Oricine poate face istorie dacă îşi asumă acest lucru. Fiecare poate ajuta cu puţin la Reunire, implicarea fiind o obligaţie a fiecărui membru al naţiunii. Unii sunt tineri şi au energia de a merge în stradă, alţii au experienţa vieţii şi o pot împărţăşi, alţii sunt buni profesionişti în ceea ce fac şi pot contribui astfel financiar la promovarea mesajului şi susţinerea acţiunilor unioniste.

Majoritatea schimbărilor importante din istoria României s-au produs sub presiunea maselor, însă după informarea corectă a acestora. Iniţiativa susţinerii românilor din Ardeal sau Basarabia a venit din mediul civic şi mai puţin la nivel de stat. Unirea din 1918 a fost meritul boierilor patrioţi de neam, ce au investit în educarea spiritului naţional din teritoriile aflate sub dominaţie străină. Şi tu poţi fi unul din cei care susţin Mişcarea Unionistă, totul este să îţi doreşti acest lucru. Mai multe despre acţiunile unioniste puteţi afla de pe www.actiunea2012.ro şi www.tinerii.md.