Reacția Cotroceniului la numirea lui Rogozin: „România trebuie să ridice mănușa aruncată“
0Consilierul prezidenţial de la București Iulian Chifu consideră că, după desemnarea belicosului Dmitri Rogozin ca „trimis special al Federaţiei Ruse pentru Transnistria", România trebuie să revină la „agenda de securitate" în zonă.
„Adevărul" vă prezintă, în exclusivitate, o analiză explozivă ce-l
are ca autor pe Iulian Chifu, consilier prezidenţial pentru afaceri
strategice, securitate şi politică externă. Tema analizei este
raportarea României la noua situaţie de la Răsărit, în condiţiile în
care Federaţia Rusă l-a desemnat „trimis special pentru Transnistria",
numindu-l şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare interministerială
Federaţia Rusă - Republica Moldova, pe Dmitri Rogozin, un diplomat
belicos, care s-a remarcat prin numeroase declaraţii agresive la adresa
României.
În acest context, Iulian Chifu - care este şi profesor
de analiză de conflict şi decizie în criză la SNSPA Bucureşti (Şcoala
Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative) - consideră că
securitatea în Estul Europei, incluzând spaţiul ex-sovietic, trebuie să
redevină o prioritate a politicii externe a României, ca şi a Uniunii
Europene.Publicăm integral analiza semnată de consilierul prezidenţial
Iulian Chifu.
Revenirea la agenda fundamentală de securitate
În
1992, odată cu alegerea ca preşedinte a lui Bill Clinton, la nivel
global se demonstra că problematica economică reprezintă o temă mult mai
importantă pentru populaţia americană decât agenda de securitate,
sfârşitul Războiului Rece sau Războiul din Golf. Clinton câştiga în faţa
lui George Bush cu o tiradă specifică şi celebră, creată de strategul
de campanie James Carville, „It's economy, stupid!".
Cred că numirea lui Dmitri Rogozin în postura de „trimis special
pentru Transnistria" şi şef al părţii ruse în Comitetul de cooperare
interministerială Federaţia Rusă - Republica Moldova, păstrându-şi
poziţia de vicepremier pentru industria militară şi agenda critică în
privinţa scutului antirachetă, este un semnal opus, un „hard landing"-
ca să păstrăm conceptele economice - în securitate, o trezire bruscă şi
revenire la realitatea strategică şi agenda fundamentală de securitate.
Practic,
prin această numire, Europa şi America deopotrivă primesc un semnal
solid că miza regiunii transnistrene, cu tot ce înseamnă ea geopolitic,
în termeni de securitate şi relevanţă simbolică, s-a schimbat dramatic,
că greutatea Moscovei s-a aşezat solid şi pe un termen de durată pe
problematica regiunii separatiste nistrene a Republicii Moldova. Iar
dimensiunea unui asemenea semnal nu poate să treacă neobservată, în
niciun caz nu poate să nu primească un răspuns adecvat.
România
este în situaţia în care trebuie să dea tonul şi să asume că a înţeles
acest mesaj şi că ridică de jos mănuşa aruncată, că nu trimite în
derizoriu şi nici nu desconsideră acest gest de început de nou mandat al
lui Vladimir Putin - deşi numirea a făcut-o formal preşedintele încă în
funcţie, Medvedev.
Pentru a arăta seriozitatea unei asemenea
numiri simbolice, precum şi nevoia unei susţineri mai puternice cu
resurse diplomatice, simbolice şi politice a situaţiei de lângă
graniţele UE şi ale NATO, România trebuie să dea un semnal foarte clar
printr-o numire adecvată şi o asumare a problematicii securitare la
frontiera estică la un nivel politic de prim rang. Acestea sunt necesare
pentru ca aliaţii din NATO, partenerii din Uniunea Europeană şi
Partenerul Strategic american să reacţioneze în consecinţă şi să-şi
amplifice şi reprezentarea, şi interesul, şi greutatea strategică în
acest punct nodal al globului în care am primit şah.
Statele
Unite ale Europei şi Tratatul Fiscal, alături de întreaga preocupare
pentru finanţele lumii libere şi sănătatea dezvoltării economice
viitoare, sunt probleme de prim-plan care au acaparat atenţia
politicienilor şi a publicului ca reacţie la criza economică şi criza
datoriilor suverane. Însă nu trebuie să uităm componenta esenţială pe
care o abordează numirea lui Rogozin: cea securitară.
Revenirea
la agenda de securitate e absolut necesară, pentru că deja s-a pierdut
prea mult timp, iar cultura impusă de soluţia germană la criză,
austeritatea şi controlul cheltuielilor publice au transformat politica
în contabilitate şi au scos de pe agendă componente importante ale
acţiunii conducătorilor naţiunilor europene, în special. Numirea lui
Rogozin readuce securitatea în prim-plan.
În acest context,
credem că problematica securitară trebuie reabordată în cheie
prioritară. Asumarea de către Bucureşti a unei noi prioritizări în
agendă devine obligatorie: trebuie să revenim la legăturile
euroatlantice şi la agenda de securitate, ce presupune identificarea de
resurse comune suplimentare gestionate eficient - se apropie doar
Summitul NATO de la Chicago; trebuie să amplificăm o formulă diplomatică
de reafirmare a intereselor strategice ale României în context aliat,
al reuniunilor europene şi al parteneriatelor strategice, pentru a
antrena şi coagula resursele pe tema redesenatei mize de pe Nistru;
trebuie să catalizăm propriile resurse pentru capabilităţile de apărare
şi pentru a prelua semnalul nevoii ridicării subiectului nistrean, al
evoluţiilor la vecinătatea estică, la un nivel politic şi simbolic mult
superior, cu resurse aferente, în format bi-partizan sau non-partizan,
pentru că subiectul se află sub imperiul interesului naţional.
Revenirea
la agenda de securitate nu poate evita discuţia privind resursele
pentru capabilităţile care se epuizează şi de care Armata română are
nevoie: avioane multirol pentru poliţia aeriană, sistemul antiaerian,
elemente şi capabilităţi pentru apărarea teritoriului naţional şi
resurse pentru cunoaşterea situaţiei la graniţa răsăriteană a României, a
UE şi a NATO.
Urmează o şedinţă CSAT care ar trebui să operaţionalizeze
preocuparea şi să răspundă la întrebările şedinţei precedente în
legătură cu soluţia preconizată pentru înzestrarea Armatei. Dar şi alte
subiecte complementare se impun pe agenda de securitate a României.
Fireşte
că noul Mr. Securitate trebuie să fie un diplomat, un personaj
echilibrat şi bun profesionist, cu susţinere politică solidă şi dincolo
de majoritate. Scopul nu e de a da replica preconizatelor tirade ale lui
Rogozin, ci, din contră, de a proba mult mai mult echilibru şi
cunoaştere în problematică, activitate diplomatică susţinută, ieşiri
publice mai bine ţintite şi relevante pentru efectul de antrenare şi
coagulare al sprijinului aliat.
Mai mult, problematica
securitară relansată ar trebui să exceadă politica partinică şi să evite
antrenarea în agenda electorală a anului curent. În plus, agenda
securitară trebuie să privească, în mod specific, la Republica Moldova
şi regiunea separatistă nistreană.
E momentul să depăşim
rezervele şi poziţia defensivă în care ne-am aşezat singuri şi cu
ajutorul altora şi să ne afirmăm clar şi răspicat şi interesele, şi
legitimitatea abordării temelor securitare la Răsărit. Astfel vom putea
evita debalansarea situaţiei în care dorinţa unei soluţii la nivel
geopolitic global sau european să genereze presiune exclusivă pe
Chişinău, odată ce, la Tiraspol, Rusia a aşezat toată greutatea unui
viceprim-ministru pentru structurile de forţă inflexibil şi vocal,
agresiv în afirmaţii şi poltron, al cărui rol de intimidare a fost
probat în repetate rânduri, ca şi conţinutul naţionalist velicorus al
discursului său.
"Decizia României de a găzdui elemente ale sistemului american de apărare antirachetă la Deveselu este un cal traian.''
"Poate
că românii cred că sunt administratori ai interceptorilor de rachete,
dar nu sunt altceva decât nişte miei de sacrificiu. ''
"În unele ţări europene există politicieni, ce ocupă un loc important, care vorbesc în mod deschis despre ideile naziste.''
Naţionalistul Dmitri Rogozin
Rogozin, un politician de orientare naţionalistă, a fost ambasador al Rusiei la NATO în perioada 2008-2011. La finalul anului trecut, el a fost numit în funcţia de vicepremier însărcinat cu complexul militaro-industrial rus. În februarie, preşedintele Medvedev i-a mai încredinţat o sarcină, aceea de a conduce negocierile Moscovei cu NATO privind scutul antirachetă.
Înainte de a fi ambasador la NATO, Rogozin a avut o misiune similară celei din Transnistria - negocierea chestiunilor legate de enclava Kaliningrad, înainte de aderarea ţărilor baltice la NATO. Rogozin a fost numit în aceeaşi zi în două funcţii care vizează Republica Moldova: reprezentant special al Kremlinului pentru conflictul transnistrean şi preşedinte al Comisiei interguvernamentale pentru cooperare economică cu Republica Moldova.