Pumnul, „arma ideologică“ a ştabilor comunişti

Pumnul, „arma ideologică“ a ştabilor comunişti

Ivan Bodiul, prim-secretar al CC al PCM,(ultimul din dreapta), protejatul lui Leonid Brejnev (al doilea din dreapta)

În anii 1960-1970, în plină perioadă de „înflorire a socialismului", reprezentanţii nomenclaturii de partid şi şefii de întreprinderi şi colhozuri recurgeau la violenţă verbală şi fizică faţă de muncitori şi ţărani şi îi terorizau cu amenzi enorme. Numeroase cazuri de acest fel au fost discutate la şedinţele de partid, dar bătăuşii comunişti se alegeau cel mult cu mustrări. Şi actualul şef al PCRM, Vladimir Voroni

Ştiri pe aceeaşi temă

Imaginea regimului comunist rămâne a fi una idilică pentru multă lume care a trăit în perioada respectivă.

Unii îşi aduc aminte însă că nu rareori membri ai nomenclaturii comuniste se comportau brutal cu subalternii, iar uneori chiar foloseau violenţa fizică împotriva oamenilor muncii. Se întâmpla în anii 1960-1970, când se părea că vremurile staliniste apuseră demult şi că regimul sovietic renunţase la metode violente în relaţia cu cetăţenii de rând. De multe ori astfel de comportamente nu erau pedepsite, partidul comunist funcţionând ca o structură de tip clientelar şi mafiot care îşi proteja membrii, chiar şi atunci când aceştia foloseau violenţa fizică faţă de muncitori.

Există numeroase cazuri când elita de partid comunistă din RSS Moldovenească avea un comportament departe de cel pe care îl pretindea la nivel de discurs. Unul dintre aceste cazuri a fost discutat la şedinţa Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova din 28 februarie 1967.

Pe agendă au figurat mai multe chestiuni, printre care numirea unor persoane în funcţii de răspundere importante, inclusiv desemnarea lui Petru Lucinschi în funcţia de prim-secretar al CC al Comsomolului din Moldova, precum şi a lui Piotr Civertko în cea de preşedinte al KGB-ului din RSSM. La aceeaşi şedinţă au fost puse în discuţie şi subiecte legate de starea educaţiei politice în masă. În anul în care se împlineau 50 de ani de la „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie", problemele educaţiei politice aveau o însemnătate aparte. În această categorie numită eufemistic „educaţie politică" intrau şi subiecte mai delicate, precum încălcările comise de către membri ai nomenclaturii de partid, inclusiv furturi, delapidări de fonduri, dar şi relaţiile acestora cu subalternii.

COMPORTAMENT DE PATRON CAPITALIST

La şedinţa din 28 februarie 1967 s-a discutat despre mai mulţi conducători de întreprinderi sau colhozuri din raionul Floreşti care încalcă „legalitatea revoluţionară", un eufemism folosit pentru cazuri de fapte la limita codului penal pasibile de pedepse dure. Cel mai mult a fost criticat A. A. Borisovici, directorul uzinei de zahăr din satul Ghindeşti (din 1998 are statut de oraş) din raionul Floreşti. Acesta se purta brutal cu muncitorii de la întreprindere: vorbea urât cu ei, îi amenda la orice pas şi, în general, aşa cum spune Petru Pascari, secretar al CC al PCM şi membru al Biroului CC al PCM, „acţionează în mod arhaic ca şi cum ar fi proprietar la întreprinderea lui".

Aflăm din stenogramă că problema cu Borisovici era mai veche, din 1965, dar conducerea raională de partid din Floreşti nu a luat măsurile necesare. Gutorov, primul secretar al organizaţiei raionale de partid, este învinuit de majoritatea celor prezenţi la şedinţă de iresponsabilitate şi chiar de faptul că îl protejează pe Borisovici. Este evident că Ivan Bodiul, prim-secretar al CC al PCM, şi alţi membri ai Biroului CC, deşi exprimă critici aspre, încearcă totuşi să muşamalizeze cazul.

Numai Dumitru Cornovan, primul basarabean etnic român ales în Biroul CC al PCM (în 1961), este mai hotărât şi direct. El spune că decizia comitetului raional de partid la care face referinţă Gutorov, unde s-ar fi discutat comportamentul lui Borisovici, nu a avut în realitate loc. Afirmaţia este una gravă, care vine să constate existenţa unor patroni sus-puşi care îl protejează pe Borisovici, atât la nivel raional, cât şi la cel republican. Altfel este greu de imaginat că Gutorov ar fi îndrăznit să mintă în aşa hal la şedinţa Biroului CC al PCM. Totodată, însuşi Gutorov este protejat, se pare, de Ivan Bodiul, care nu susţine aplicarea unei mustrări aspre în decizia finală a Biroului CC, ci numai „semnalarea unor probleme ce trebuie rezolvate". Cornovan este şi unicul participant la şedinţă care sugerează la un moment dat că este şi o problemă legată de chestiunea naţională, aluzie la faptul că administraţia uzinei de zahăr era adusă de peste Nistru, fiind formată din evrei, ruşi şi ucraineni, iar majoritatea muncitorilor erau localnici.

CONDUCĂTORII COMUNIŞTI BĂTEAU MUNCITORII

La şedinţa Biroului CC al PCM din 28.02.1967 au fost discutate şi alte cazuri de comportament neadecvat şi chiar criminal al unor conducători de colhozuri sau întreprinderi. Astfel de situaţii fuseseră înregistrate în colhozul „Lenin", de care se făcea vinovat preşedintele gospodăriei colective N.C. Ciofu, care printr-o singură decizie a amendat 15 ţărani cu sume de până la 500-600 de ruble, ceea ce constituia salariul anual mediu al unui colhoznic. Au fost menţionaţi şi conducători ai gospodăriilor agricole din colhozurile „Miciurin" şi „Pobeda", care procedau la fel de brutal, încălcând legislaţia.

Au fost înregistrate şi cazuri când şefi ai unor întreprinderi din raionul Floreşti foloseau frecvent violenţa fizică faţă de angajaţi. Astfel, era menţionat numele lui L. P. Grigorovski, director al colhozului „Moldova", dar şi maistrul-şef al fabricii de unt din Floreşti, N. Şapovalova. După nume, putem presupune că victimele erau localnici, etnici români, iar agresori erau cadre aduse de peste Nistru, ruşi sau ucraineni. Nu este exclus că şi Borisovici folosea agresiunea fizică faţă de subalterni, dar în cazul lui, dat fiind faptul că era protejat la cel mai înalt nivel, se foloseau eufemisme precum „comportament brutal, bădărănesc" şi „bagă în sperieţi subalternii".

La şedinţă se discuta şi despre acte de huliganism, beţie şi furturi din averea publică care au avut loc în colhozurile „Lenin", „Miciurin" şi „Jdanov", la uzina de zahăr şi la fabrica de unt şi care au fost săvârşite - nota bene! - numai „de membri de partid sau candidaţi în membru de partid". Acest detaliu ne sugerează că anumite conflicte dintre angajaţi şi administraţia acestor colhozuri şi întreprinderi izbucneau din cauza că muncitorii erau nemulţumiţi de delapidările efectuate de şefi. Aceştia nu erau pedepsiţi întrucât aveau acoperire de membri de partid, respectiv, erau protejaţi şi evitau să fie traşi la răspundere, conform legii. În schimb, ei trebuiau să muncească asemeni robilor pentru un salariu de 40-45 de ruble pe lună, care le asigura un mod de viaţă mai mult decât modest.

Cea mai importantă concluzie din acest document este că CC al PCM nu considera atât de gravă aplicarea de către conducătorii comunişti din teritoriu a violenţei fizice faţă de „oamenii muncii", cât amendarea colhoznicilor şi muncitorilor... Ceea ce sugerează că, cel puţin acum, în anii 1960, prioritatea era îndeplinirea planului economic cu orice preţ, ca în perioada stalinistă - păstrând proporţiile -, inclusiv prin brutalitate şi violenţă fizică faţă de angajaţi.

VLADIMIR VORONIN, ÎNVINUIT DE AGRESIUNE FIZICĂ

În anii următori mai mulţi lideri comunişti au fost învinuiţi de folosirea violenţei fizice împotriva subalternilor. De obicei, aceste informaţii ajungeau la CC al PCM prin scrisori de la pătimiţi. În 1972, conducerea PCM a primit un denunţ potrivit căruia Vladimir Nicolaevici Voronin, pe atunci şeful secţiei pentru problemele industriei la comitetul executiv Dubăsari, ar fi fost violent cu oamenii din subordinea sa. S-a ordonat efectuarea unei anchete, la care a participat şi Petru Lucinschi, care ocupa atunci funcţia de secretar pe ideologie la CC al PCM. Despre rezultatele anchetei respective vom vorbi într-un material viitor. ;
Din decizia Biroului CC al PCM din 28 februarie 1967 „Despre starea educaţiei politice în masă printre oamenii muncii din raionul Floreşti"

„Unii membri sau candidaţi în membru de partid săvârşesc fapte [reprobabile legate] de beţie, huliganism, furturi din averea poporului (organizaţiile de partid din colhozurile „Lenin", „Miciurin", „Jdanov", de la fabrica de zahăr şi de la fabrica de vin). Unii [conducători de colhozuri şi întreprinderi] se comportă ca nişte bădărani, brute, băgând în sperieţi subalternii. Directorul fabricii de zahăr din Ghindeşti, t. A. A. Borisovici, în loc să lucreze asiduu cu oamenii, preferă să administreze treburile în mod brutal. Numai prin ordinul nr. 95 au fost aplicate 62 de mustrări muncitorilor, iar alţi 80 au fost lipsiţi de premii.

Biroul comitetului raional de partid nu a atras atenţia asupra acestor încălcări... Au loc şi cazuri revoltătoare de agresiune fizică (preşedintele colhozului „Moldova", tov. Grigorovski; maistrul-şef al fabricii de unt N. I. Şapovalova). Cârmuirea colhozului „Lenin" (preşedinte N. C. Ciofu) printr-o singură decizie a amendat 15 colhoznici cu o sumă totală de 3.020 de ruble, pe unii - cu câte 500-600 de ruble, în condiţiile în care salariul mediu lunar e de 40-45 de ruble. Asemenea fapte au fost înregistrate şi în colhozurile „Miciurin", „Pobeda" şi în altele.

Din stenograma şedinţei Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei din 28 februarie 1967

„Prezenţi: membrii Biroului CC al Partidului Comunist din Moldova, tovarăşii [Grigore] Antoseak [vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al RSSM], [Ivan] Bodiul [prim-secretar al CC al PCM], [Piotr] Voronin [secretar CC al PCM], Kiril Iliaşcenko, [preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM], Iuri Melkov [al doilea secretar al CC al PCM], [Dumitru] Cornovan, [secretar al CC al PCM pe ideologie], [Petru] Pascari [secretar al CC al PCM pe agricultură]; candidaţii în membri ai Biroului CC al PCM, tovarăşii [Gheorghe] Lavranciuc [vicepreşedinte al KGB al RSSM], [Mihail] Dieur [prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Chişinău] ş.a. [La subiectul respectiv au fost invitate următoarele persoane]: V. Gutorov, prim-secretar al Comitetului raional de partid Floreşti; Naniev, instructor de secţie la CC al PCM şi Nikolaev, inspector de secţie la CC al PCM.

Tov. Melkov: Aveţi acolo fapte referitoare la fărădelegi, fapte cu privire la agresiuni fizice [рукоприкладство, în original, în rusă]... Ce se întâmplă cu Borisovici [?]. Acest lucru a devenit posibil deoarece dumneavoastră nu reacţionaţi la aceste contravenţii.

Tov. Gutorov: Noi l-am discutat pe Borisovici la biroul [comitetului raional de partid Floreşti ].

Tov. Melkov: Iar ulterior îl înaintaţi să-i fie acordat ordin. Dumneavoastră credeţi că el nu înţelege că a impus amenzi în masă [?].

Tov. Bodiul: ...După concluziile făcute de persoanele noastre responsabile [din cadrul CC al PCM], activitatea dumneavoastră e apreciată pozitiv, dar se constată exigenţă redusă faţă de cadre. Este un neajuns explicit al dumneavoastră. De ce aveţi aceste metode de lucru, de unde vine această lipsă de principii?

Tov. Gutorov: Acest lucru se face pentru ca oamenii să lucreze conştient.

Tov. Melkov: El [Gutorov] este blând, în schimb la uzine şi în colhozuri [sunt conducători] agresivi [держиморды - în rusă]. Ei bat oamenii [избивают людей - în rusă], îşi fac de cap [администрируют - în rusă]. Faţă de aceste persoane e nevoie de exigenţă şi [aplicarea] pedepselor. Sunteţi lucrător de partid şi ştiţi ce metode să folosiţi.

Tov. Antoseak: Aici s-a vorbit deja şi eu cred că aceste chestiuni merită atenţia [noastră]: e vorba de încălcarea legalităţii revoluţionare... Cazul de la uzina de zahăr [din s. Ghindeşti, unde director este Borisovici] trebuie să ne îngrijoreze. Mustrările administrative în masă, apoi anularea în masă a premiilor arată că directorul încalcă în mod flagrant legea. Acest lucru are o importanţă deosebită nu numai pentru raionul Floreşti, dar şi pentru politica de cadre [în ansamblu]. Borisovici este o persoană cu puţină cultură şi educaţie. În raion există multe persoane care au studii superioare. Şi la una dintre cele mai mari uzine din republică lucrează Borisovici care nu are studii inginereşti sau economice. Este o persoană care se comportă brutal cu muncitorii. Puterea lui constă în faptul că el caută o persoană căreia să i se închine, o persoană care lucrează în instanţele superioare. Şi e gata să cadă în genunchi în faţa comitetului raional de partid. De ce să menţinem în funcţii de răspundere asemenea persoane? Despre metodele de conducere ale lui Borisovici se ştie demult. Nu este o chestiune nouă şi dacă comitetul raional de partid ar fi mai decis şi mai insistent, ar trebui să o rezolve până la capăt... Sau [să vorbim] despre preşedintele de colhoz t. Coifu, care aplică amenzi de 500-600 de ruble. Acesta e venitul anual [al unui colhoznic]. Până acolo a ajuns preşedintele de colhoz care şi-a dat frâu liber [şi face ce vrea]...

Tov. Voronin: Tovarăşul Antoseak a indicat corect asupra încălcării legalităţii revoluţionare. Eu aş vrea să subliniez că ceea ce este cel mai periculos este că organizaţia de partid şi comitetul raional de partid nu dau o apreciere politică activităţii lui Borisovici şi a altor tovarăşi. Aceasta e cel mai rău. Aceasta nu poate să nu ne neliniştească... [în decizia Biroului CC] trebuie să menţionăm şi despre pregătirea către aniversarea a 50-a [a Marii Revoluţii din Octombrie].

Tov. Cornovan: ... El [Gutorov] trebuie să-şi asume responsabilitatea, [să vadă] ce trebuie de făcut. Eu nu cred că Borisovici a fost condamnat la biroul comitetului raional de partid. Nu puteţi să ne spuneţi nici data la care s-a întâmplat acest lucru, nici ce decizie aţi adoptat... Trebuie ca şi primul secretar [al comitetului raional de partid] să se preocupe de problemele activităţii politice în masă şi să fie exigent faţă de asemenea persoane ca Borisovici. Lipseşte 80 de muncitori de premii. Scrie directive secretarului organizaţiei de partid şi indică cine trebuie să fie discutat la birou... Eu cred că tov. Gutorov trebuie să i se aplice o mustrare...pentru ca el să-şi ridice tonusul, ca el să fie mai exigent faţă de oameni.

Tov. Pascari: ... Această chestiune nu este nouă. S-a discutat în regim special la plenara comitetului raional [încă] în 1965. După aceasta, la Biroul CC... Dacă comitetul raional de partid nu e în stare să dea o apreciere potrivită tovarăşului Borisovici, preşedintelui de colhoz Coifu, preşedintelui colhozului „Pravda" care are relaţii sexuale cu mulgătoarele. Trebuie să dăm cadrelor o apreciere principială şi să hotărâm soarta lui Borisovici care acţionează în mod arhaic ca şi cum ar fi proprietar la întreprinderea lui, dar şi altor cadre, care nu au tras concluziile [cuvenite]...

Tov. Bodiul: Luările de cuvânt ale tovarăşilor au arătat slăbiciunile din activitatea dvs., precum şi a biroului [comitetului raional], a secretarilor şi cadrelor de conducere [în ansamblu]... Îl protejaţi pe Borisovici, cel care încalcă legislaţia. Neglijează interesele a 80 de persoane. Aţi procedat ca şi Borisovici dacă nu aţi luat apărarea celor 80 de oameni obijduiţi şi umiliţi. Cum poţi să numeşti asemenea fapte umane, acestea pot fi ca atare numai dacă susţin interesele oamenilor muncii. Pe lângă asta, Borisovici dă ordine organizaţiei de partid. De asemenea, nu vă lămuriţi cu preşedinţii de colhoz care aplică amenzi colhoznicilor. Gândiţi-vă şi trageţi concluzii, altfel vă va fi greu să lucraţi ca secretar. În caz contrar, acelaşi Borisovici vă va învinui [că nu sunteţi decis]... Tovarăşul Borisovici trebuie pedepsit".


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: