Preşedintele Republicii Moldova Igor Dodon - puterea şi limitele voinţei sale în numirea unui Premier

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Igor Dodon FOTO presedinte.md
Igor Dodon FOTO presedinte.md

Preşedintele Igor Dodon se află la punctul său de maximum în exercitarea puterii. Este întotdeauna cazul pentru un preşedinte, după alegeri generale, când fostul Parlament - şi Preşedintele Parlamentului aferent, numărul doi în stat – a dispărut, şi când revine constituţional Preşedintelui sarcina de a desemna prim-ministrul.

Mai ales când nu există un partid majoritar şi când o majoritate nu s-a degajat încă, Preşedintele este suveran în deciziile sale. Însă acest tip de suveranitate nu este absolut.

Puterea fără presiunea numărului doi în stat, Preşedintele Parlamentului

Într-adevăr, marele câştig a lui Dodon, în acest interval, este absenţa numărului doi în stat, Preşedintele Parlamentului. Această situaţie creează un avantaj comparativ, pentru o perioadă scurtă de timp, Preşedintelui. Odată validate mandatele de parlamentari, odată convocată prima şedinţă a Parlamentului, alegerea preşedintelui Parlamentului intră în linie dreaptă şi înţelegerile parlamentare vor duce, în final, la desemnarea Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova.

Doar că în acest an s-ar putea ca acest rol să revină unui reprezentant al Partidului Socialist din Republica Moldova, partidul lui Dodon, de unde şi dificultăţile acţiunilor cu care Preşedintele ne-a obişnuit, acelea în care refuză să-şi îndeplinească atribuţiile, refuzând numirea de două ori consecutiv sau semnarea unei legi de două ori consecutiv, contrar Constituţiei. Cu un Preşedinte al Parlamentului socialist, fie şi pentru un interval de timp, perspectiva blocajelor prezidenţiale creşte dramatic.

În al doilea rând, pentru că avem trei forţe politice mari complet nemiscibile, varianta unei majorităţi poate fi una îndepărtată ca moment. Însă în Parlament, vocile care vorbesc despre o majoritate de conjunctură, de acorduri tehnice pentru demiterea tuturor şefilor de instituţii ce ţin de Parlament şi, respectiv, pot fi înlocuiţi sunt tot mai prezente, şi cred că o asemenea acţiune nu va fi ratată. E un alt interval psihologic complicat pentru stabilitatea instituţională, dar care nu cred că va fi ratat de forţele politice pro-ruse. Cu largul concurs al unor forţe parlamentare sau deputaţi individuali, declaraţi pro-europeni.

Limitele alegerii Prezidenţiale pentru desemnarea Premierului

În fine, numirea persoanei desemnate să formeze guvernul e tot la dispoziţia Preşedintelui în prima fază. Cât timp cu există o majoritate asumată, Igor Dodon poate oferi mandatul cui vrea el, cu precădere unui socialist în primă fază. E un alt interval critic de discutat. Până la urmă care sunt limitele preşedintelui?

Deşi a declarat rituos că el va refuza oferirea mandatului unei majorităţi de strânsură, „nelegitimă”, alcătuită din parlamentari individuali adunaţi în jurul unui partid, Preşedintele Igor Dodon nu poate să facă aşa ceva. O majoritate constituită obligă preşedintele Republicii Moldova, că-i place sau nu, să desemneze candidatul de premier al acestei majorităţi formate.

Nu că ne-am afla în această situaţie, doar că trebuie menţionat că, înainte de noua vizită de relaxare cu familia la Moscova (pentru indicaţii???) declaraţia şi scenariile făcute de Igor Dodon sunt corecte în afara celui pe care l-a exclus, ca un partid să poate capacita o majoritate cu candidaţi preponderent din circumscripţii uninominale, formând ulterior un guvern. Până la proba reală a actelor de corupţie prezumate, care ar fi dus la această alcătuire, Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, e obligat să ofere mandatul acestei majorităţi.

Negocierea la Pachet: Parlament-Guvern

E adevărat că marea dilemă este una critică: formăm organele de conducere ale Parlamentului, alegem Preşedintele Parlamentului, sau negociem la pachet cu Guvernul? O dilemă interesantă, mai ales când vorbim despre negocierile între două partide. Ar accepta ACUM (PPDA plus PAS) să preia postul de premier şi formarea Guvernului pro-european lăsând preşedinţia Parlamentului la PDM, de exemplu? Sau ar prefera să o facă invers? Ştiu, ACUM a declarat că nu se va alia nici cu PDM, mai nou nici cu PSRM. Totuşi Republica Moldova are nevoie de o guvernare.

Eu aş recomanda ca organismele Parlamentului Republicii Moldova să fie stabilite imediat. Asta ar da funcţionalitate organismului reprezentativ, Legislativului, cu presiunea asupra preşedintelui dată de o altă instituţie legitimă şi în activitate, indiferent de formatul de echilibru în trei sau blocaj în trei pe care-l reprezintă. În cazul negocierilor reale a unei majorităţi, se poate reveni şi se pot schimba cei ce deţin aceste funcţii. Schimbările pot interveni oricând o majoritate este realizată. Dar funcţionalitatea e necesară cât mai repede, imediat după validarea alegerilor generale.

Negocierile se anunţă lungi şi frustrante. PDM a lansat invitaţiile – şi presiunile aferente – către PAS şi PPDA. Aici va fi cheia jocului. Refuzul de a se întâlni şi negocia împinge spre varianta Binomului PDM-PSRM, care ar valida naraţiunea din campania electorală a blocului ACUM. Însă nu cred că PDM va muşca o asemenea nadă, aşa cum nu cred că, după lovitura de vineri, 22 februarie, o apropiere cu Rusia mai e posibilă, ca să nu vorbesc de un dialog constructiv pe linia formulei PDM.

Răbdare şi tutun, că nu dau turcii!

Însă negocierile pas cu pas, cu grupuri de parlamentari sau parlamentari individuali, vor costa şi vor dura. Şi cred că este hazardată şi ideea preşedintelui de onoare al PDM, Dumitru Diacov, potrivit căreia PDM nu va fi de acord cu alegerile anticipate. Asta pentru că, dacă nu se poate forma o majoritate de nici un fel şi două încercări de formare a Guvernului cad, se va trece automat la alegeri anticipate, potrivit Constituţiei.

Mai rămâne într-adevăr problema continuităţii constituţionale a Guvernului. Sesizarea Curţii Constituţionale o fi ea judicioasă, dar vine foarte târziu. Era un subiect ce ar fi trebuit tranşat înainte de alegeri. Chiar dacă înţeleg rezerva de a crea o nouă suspiciune şi a da un nou subiect de campanie şi divergenţă cu blocul ACUM. Însă Guvernarea trebuie să continue, indiferent de negocierile dintre timp, până la consumarea deplină a procedurilor ce dau un nou guvern votat în Parlament şi care depune jurământul în faţa Preşedintelui. În caz contrar, avem cu adevărat o neclaritate, un vid de putere şi o instabilitate inacceptabile pentru Republica Moldova.

Răbdare şi tutun, spunea conu’ Iancu – Ioan Luca Caragiale. Cred că la Chişinău va fi nevoie de multă răbdare şi mult tutun până la o majoritate coerentă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite