PLDM după cinci ani: provocările unui partid al puterii

Anul 2007, când apare PLDM, era perioada în care se prefigurau primele semne că PCRM pierde din electorat: la alegerile locale din iunie, Dorin Chirtoacă a câştigat Primăria Chişinăului.

Anume în acest context postelectoral, în decembrie, ia fiinţă PLDM, condus de Vlad Filat, proaspăt desprins din Partidul Democrat a lui Dumitru Diacov. Filat fiind, de altfel, el însuşi unul dintre contracandidaţii lui Chirtoacă, adunând 8,3% din sufragii.

În campaniile electorale din 2009-2010, Filat nu era decât unul dintre liderii PLDM, afişele electorale sugerând că partidul este o echipă. Aceasta a fost una dintre cheile succesului acestui partid în campaniile electorale – accentul pus pe o conducere colectivă, formată din oameni noi, dintre care mulţi erau tineri şcoliţi în România sau în Occident.

Odată cu venirea la putere, s-au produs anumite schimbări în conducerea partidului. Mai întâi a plecat Alexandru Tănase (aprilie 2011), care deţinea şi funcţia de prim-vicepreşedinte al formaţiunii. La scurt timp – în mai 2011 – avea să plece şi Mihai Godea, al doilea prim-vicepreşedinte al partidului. Anterior – în august 2010 – plecase Vitalie Nagacevschi, iar Iulian Fruntaşu a devenit ambasador în Marea Britanie în februarie 2012, dacă e să amintim de alte două persoane marcante din nucleul iniţial al PLDM.

PLDM a devenit în scurt timp principalul partid al noii puteri, Vlad Filat acceptând funcţia de prim-ministru, deşi iniţial ar fi preferat-o pe cea de preşedinte al Legislativului. Apoi, PLDM a absorbit în componenţa sa AMN-ul lui Serafim Urechean, care nu a depăşit pragul electoral la alegerile din 28 noiembrie 2010. Când PLDM s-a transformat în partid al puterii, la el au aderat de asemenea o serie de foşti membri ai PCRM, mai ales din teritoriu.

Problemele cu care se confruntă astăzi PLDM ţin de imaginea sa şifonată, legată de corupţie, gestionarea „dosarului 7 aprilie 2009“, dar şi de acceptarea aderenţilor, adeseori lipsită de discernământ, inclusiv de la comunişti, ceea ce pentru unii, pe drept, contravine agendei sale preelectorale - „Moldovă fără comunişti“, care figurează încă pe site-ul oficial al partidului. Lozinca dorea să sugereze o ţară în care comuniştii să nu mai fie la guvernare, ceea ce s-a şi întâmplat.

Cei care au aşteptat ca PCRM să fie lichidat s-au dezamăgit, dar acest lucru nici nu era prevăzut explicit. Pe de altă parte, PLDM a trebuit să-şi tempereze programul său anticomunist şi, din cauza problemelor pe care le-a întâmpinat cu partenerii săi de coaliţie, mai ales cu PD, dar şi cu PL.

Nu încape îndoială că situaţia de astăzi a Moldovei, în relaţii foarte bune cu România, UE şi SUA, dar nici foarte rele cu Rusia, este meritul în primul rând al PLDM şi a lui Filat personal. Cu toate acestea, PLDM se confruntă pe moment cu o criză care, dacă nu va fi luată în serios, va avea consecinţe nefaste nu numai asupra formaţiunii, dar şi a Republicii Moldova în ansamblu. PLDM are nevoie să compenseze decepţiile provocate între timp.

Prima chestiune e legată de corupţie. Dacă vrea într-adevăr să conducă lupta împotriva corupţiei, asupra căreia insistă în ultimul timp mai apăsat SUA şi UE (oferind recent şi un grant de 60 de milioane de euro în acest scop), PLDM are nevoie să convingă cetăţenii că e un partid credibil şi luptă inclusiv cu corupţia din propriile rânduri. Întrucât cea mai coruptă instituţie controlată de PLDM este Serviciul Vamal, una dintre cele mai reuşite mişcări ar fi invitarea unor vameşi occidentali, după modelul georgian.

Numai aşa partidul va câştiga în imagine şi va avea dreptul moral să ceară acelaşi lucru partenerilor săi de coaliţie, care controlează alte structuri importante şi cunoscute ca extrem de corupte, precum Procuratura, dar şi Centrul Naţional Anticorupţie (revenite PD). Mai ales dacă vrea să reuşească şi să obţină susţinerea Occidentului în recenta campanie împotriva companiilor offshore, care ţinteşte oligarhi din alte partide din AIE 2, Vlad Filat nu prea are de ales. Asta, evident, în condiţiile în care chiar vrea să devină lider naţional şi preşedinte după 2015.