Anul 2021 a început prost în Republica Moldova. Nu pentru că nu există un Guvern decât interimar şi ciopârţit, după ce guvernul de consilieri a lui Dodon a ales să îşi ia tălpăşiţa, chiar dacă era interimar – nicăieri în lume un ministru nu pleacă nicăieri ca la piaţă, până nu-i vine un înlocuitor legal şi nu predă treburile domeniului său.

2020 rămâne în memoria colectivă drept anul unui bombardament informaţional menit şi să descurajeze încrederea în potenţialul comunităţii cercetătorilor ştiinţifici de pe mapamond, de a găsi un leac pentru pandemia generată de coronavirus. În 2021 vaccinările au început, dar generatorii negativismului subtil au obţinut o victorie vizibilă, respectiv reticenţa celor care nu au suficiente informaţii credibile pentru a se vaccina contra COVID-19.

Vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Chişinău - prima de la preluarea mandatului în Republica Moldova şi prima vizită oficială după preluarea mandatului de preşedinte de către doamna Maia Sandu – a avut în program exclusiv întâlnirea, felicitarea şi discuţiile tete a tete şi în cadrul delegaţilor plus declaraţiile de presă.

Republica Moldova a trecut prin două şedinţe de coşmar ale Parlamentului prin care, la 3 şi 16 decembrie 2020, ultima un vot de tâlhari derulat noaptea ca hoţii, atunci când majoritatea parlamentară improvizată ad hoc, culeasă la bucată cu avantaje oneroase pe bani de la buget, a votat trei categorii de legi:

PSRM se îndreaptă cu capul în zid. O face zi de zi, minuţios şi fără nici un fel de gândire pragmatică, raţională, fără ştiinţa necesară gesturilor politice sau măcar fără cel mai simplu reflex de auto-conservare care ar trebui să anime fiecare om politic, darămite un partid, cel mai mare ca număr de voturi în urmă cu aproape doi ani.

Republica Moldova a trecut joi, 3 decembrie, printr-un coşmar al subminării democraţiei printr-o formulă de dictatură a unui fost preşedinte, Igor Dodon, personaj care pleacă din funcţie în stradă.

În mediul online se vede o bucurie imensă a unei părţi a cetăţenilor Republicii Moldova după victoria Maiei Sandu. Şi la Bucureşti se bucură mulţi de înfrângerea lui Igor Dodon – şi pe bună dreptate.

Republica Moldova a revenit la normalitate. Alegerea Maiei Sandu ca Preşedinte la Chişinău este un pas spre revenirea Republicii Moldova la normalitate şi în matca firească a drumului de apropiere de Uniunea Europeană, SUA, România şi, îndeobşte Occident – inclusiv Ucraina lui Zelenski intră aici.

În euforia firească a celor ce au decis, cu voturile lor, schimbarea direcţiei de orientare geopolitică de la Chişinău, prin semnalarea dorinţei de apropiere de Uniunea Europeană, ar trebui să nu se uite că reacţia Kremlinului nu se va lăsa aşteptată. Asta va reaminti societăţii animate de proiectul Maia Sandu, că doar România, Patria Mamă, rămâne în situaţii de crize viitoare, reazemul necondiţionat al democraţiei din judeţele de peste Prut.

A rămas celebru răspunsul lui Stalin la dorinţa papei Pius al XII-lea ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace: „Dar câte divizii are papa?”...

Falsul, minciuna, mijloace reprobabile, lipsă de etică şi subminare a legitimităţii alegerilor, toate sunt caracteristicile campaniei electorale a încă preşedintelui în funcţie al Republicii Moldova, pro-rusul ostentativ Igor Dodon.

Turul al doilea de scrutin pare aparent lipsit de vlagă şi relevanţă. Nu am văzut încă nici o dezbatere şi nu e sigur că vom vedea vreuna. În schimb, candidaţii acţionează în teritoriu şi-şi pregătesc electoratul pentru turul al doilea.

Viitorul Preşedinte al Republicii Moldova are obligaţia să readucă ţara la masa dialogului european. Acest lucru poate fi făcut doar de un Preşedinte integru, care lucrează pentru popor, şi NU în apărarea unor interese obscure, de grup.

Victoria Maiei Sandu în primul tur al alegerilor prezidenţiale din R. Moldova nu a fost o surpriză atât de mare. Rezultatele primului tur au plasat-o, însă, în postura de favorit al turului al doilea al alegerilor prezidenţiale de peste Prut, în pofida scepticismelor de serviciu sau a tuturor predicţiilor catastrofice şi ridicole care s-au lansat (inclusiv că Igor Dodon va câştiga din primul tur!).

Maia Sandu a repurtat o victorie nescontată în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova. Toate sondajele de opinie arătau avansuri de 6-10% pentru Igor Dodon, chiar şi sondajul de după vot prezentat ieri arăta 5% pentru Dodon. Finalul, 3,5% peste Dodon pentru Maia Sandu e un salt încurajator. Totuşi... Atenţie la Dodon!

În primul rând, toate acţiunile lui se desfăşoară sub controlul strict al specialiştilor de la Moscova. Ce se mai poate spune despre Igor Dodon? Tot ce era de spus s-a spus deja de multă vreme, toată istoria lui este răspândită pe tot internetul.

Ne apropiem de primul tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova de duminică, 1 noiembrie. Cum toate sondajele de opinie şi comentatorii apreciază certitudinea relativă a turului doi de scrutin – va avea loc pe 15 noiembrie între Maia Sandu şi Igor Dodon – se ridică întrebarea de ce să se ducă votanţii la urne în primul tur?

În aceste zile agitate, se stabileşte soarta politică a Republicii Moldova din următorii ani. Afectaţi de problemele din economie, sănătate şi societate, moldovenii se pregătesc să meargă la urne şi să-şi aleagă preşedintele: pro rus sau pro-european!

Nu vor fi proteste. Nu va fi destabilizare. Cetăţenii Republicii Moldova sunt cuminţi şi nu protestează. Opoziţia nu-i poate scoate la proteste, nu are capacitate de mobilizare. UE, SUA, NATO nu vor instabilitate la frontiere. O fântână de aberaţii şi vise utopice ale lui Igor Dodon care a uitat că UE nu face compromisuri cu principiile şi valorile sale şi că SUA urăsc cel mai mult furtul la alegeri şi alunecările nedemocratice.

Am văzut programul de politică externă al Preşedintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, în calitate de candidat la un al doilea mandat. Aveau dreptate atât Nicu Popescu, fostul ministru de Externe al Maiei Sandu, cât şi Asociaţia de politică Externă în comunicatul său recent în care priveau oripilaţi aberaţiile de acolo.