Revenit din Basarabia, să vă povestesc, aşa, o situaţie tipic Basa şi specifică Estului postcomunist. Între mine –  simplu cetăţean – şi foştii bandiţi ajunşi oligarhi şi deveniţi mari oameni de afacere şi/sau politicieni există o mulţime de legături. Avem aceeaşi şcoală, istorii şi cunoştinţe comune, pături sociale destul de apropiate sau care se intersectau, rădăcini comune etc.

Revin la decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău, prin care alegerea preşedintelui Republicii Moldova se va face, din nou, prin votul direct al cetăţenilor.

Ţepele date fraţilor de dincolo de Prut sunt la ordinea zilei. Preşedintele tocmai a anunţat o nouă modalitate de sărăcire şi îndatorare a moldovenilor: vor trebui să returneze un credit fictiv de 500 de milioane de euro.

Ne-am dumirit de ce avea nevoie Igor Dodon de un nou premier. “Tehnocrat”. Din propria curte. De guvernul consilierilor săi. De Guvernul Dodon. Care să întărească Regimul Dodon.

Guvernul Maiei Sandu a căzut prin moţiunea cenzură votată de 63 deputaţi PSRM - PDM, astfel încât a fost încheiată “tragedia antică”, făcută printr-un joc abil al măştilor şi cu multe negocieri de culise, şi fiind inceputul unei piese de “teatru rusesc”, unde “păpuşarul” se află la Moscova.

A trecut şi ziua de luni în care, după asumarea răspunderii pe legea prin care premierul numea Procurorul General, guvernul Maia Sandu a căzut. Potrivit propriilor susţineri, Guvernul a fost dărâmat pentru că a declanşat reforma justiţiei, de partenerii din mezalianţă, socialiştii pro-ruşi ai lui Dodon.

Lupta se va duce până la capăt, pentru ca ambii îşi doresc cu ardoare funcţia de Procuror General, deoarece reprezintă “bijuteria Coroanei” din întregul sistem.

Andrei Năstase a pierdut Primăria Chişinău. Pentru prima dată după 1989, Chişinăul a intrat în mâna pro-ruşilor declaraţi, a stângii şi a zonei depăşită, a trecutului. O arată şi structura pe vârste a votanţilor săi, unde viitorul rămâne la dreapta, iar cei peste 55 de ani aleg pro-ruşii în Chişinău.

Am văzut rezultatele alegerilor locale şi generale parţiale pe cele 4 mandate uninominale vacante din Parlamentul Republicii Moldova. În majoritatea cazurilor, aşteptările au fost încununate cu rezultate potrivit prognozelor.

Federalizarea Republicii Moldova, unde Tiraspolul şi Comratul vor fi “pionii” Moscovei, reprezintă un risc de securitate pentru România, implicit pentru NATO şi UE, inclusiv distrugerea caracterului romanesc din Basarabia.

În 2008, scriam împreună cu Oleksandr Sushko şi Oazu Nantoi, The Breakthrough – a quick solution on Transnistria – despre percepţia rezolvării peste noapte a problemei nistrene, aşa cum a fost anunţată de către Vladimir Voronin. O analiză făcută în varianta grupurilor de lucru trilaterale de experţi din România, Republica Moldova şi Ucraina care merită revizitată astăzi, când se încearcă o reluare a temei, 11 ani mai târziu.

„Nu vom putea ieşi nicicând dintr-un impas politic şi economic fără să rezolvăm problemele stringent naţionale.“ (Grigore Vieru, 27 August, 1989)

“Pactul cu diavolul” însemnă că treci “puntea”, dar implică şi costuri/consecinţe, iar rezultatele de pe 20 octombrie ne vor da acest răspuns.

E un lucru bine cunoscut cum arată geometria relaţiilor de putere: când e unul la putere, unul singur puternic, necontestat, se merge către autoritarism şi dictatură – e cazul Coreei de Nord, Iranului, Turkmenistanului sau Rusiei lui Putin;

Asistăm în această perioadă la o schimbare majoră de paradigmă în Republica Moldova. Nu, nu e vorba nici de dez-oligarhizare – asta e doar eticheta afirmată public - , nici de profesionalizarea administraţiei, nici de creşterea atractivităţii funcţiei publice pentru cei mai bine pregătiţi, nici măcar de pregătirea temeinică şi perfecţionarea celor aflaţi în asemenea funcţii. Nu.

Republica Moldova a adoptat un acord de guvernare după model german, Stânga-Dreapta, în toată puterea cuvântului.

Nimic nu este mai important în structura propagandei ruse decât narativul privind „marea victorie“ în „marele război pentru apărararea Patriei“. Doar el le permite ruşilor să se simtă mai mult decât sclavi ai unei succesiuni de regimuri totalitare şi autoritare.

E un lucru cunoscut: greşelile se răzbună, nerespectarea principiilor şi regulilor se întoarce împotriva ta, iar dacă sapi groapa altuia, e foarte posibil să cazi tu singur în ea.

Nu există ţară fără politică externă. Nu există vid de politici faţă de un stat terţ, dacă există legături clare cu acela, relaţii de parteneriat strategic sau vecinătate. Aşa cum nici România nu are pauze de aceeaşi factură faţă de Republica Moldova.

Republica Moldova îşi forţează norocul în formule greu acceptabile chiar şi de către cei mai echilibraţi jucători ai pieţei politice din România. Reacţiile venite din stânga Prutului forţează puternic şi depăşeşte tot mai des şi mai flagrant liniile roşii acceptabile la Bucureşti şi ameninţă să arunce în aer relaţiile bilaterale.

Pe 30 iulie 2019, premierul R. Moldova Maia Sandu a acordat un interviu Agenţiei de presă ruse TASS. Interviul este important din două puncte de vedere. Primul: prefaţează vizita premierului Maia Sandu la Moscova, care va avea loc în toamnă.

Republica Moldova a intrat în zodia scopului care scuză mijloacele. Orice lovitură e bună în război sau în dragoste. Dar e bună şi în reformă zicerea de mai sus? Într-o epocă a căderii din multilateralism în politică de putere, în epoca contestării deschise a liberal democraţiei din unghiul populismelor şi naţionalismelor, de ce ar mai conta regulile democratice la Est de Prut?