Şefa Misiunii OSCE în Moldova: „Având un conflict nerezolvat, e puţin probabil să ajungi candidat la aderare“
0
La un an de mandat în fruntea reprezentanţei Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) din ţara noastră, Jennifer Brush face un bilanţ al negocierilor pe marginea problemei transnistrene
„Adevărul“: Ce schimbări s-au produs de când aţi venit în Republica Moldova?
Jennifer Brush: După criza politică, alegerea preşedintelui şi schimbrea administraţiei de la Tiraspol, Moldova părea să înregistreze progrese mari în procesul de aderare la UE. Era o perioadă de optimism relativ. Prin septembrie-octombrie, am început să fiu întrebată de ce lucrurile nu mergeau mai bine. Fiind o persoană cu experienţă, nu credeam că vom soluţiona foarte rapid problemele care nu au fost rezolvate timp de 20 ani. Chiar dacă aşteptările au fost poate prea mari, după un an pot să spun că vom continua să depunem eforturi pentru ca acest conflict să fie soluţionat. Nu văd o alternativă ce ar putea oferi locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului un viitor mai bun. Înregistrăm progrese mici, dar sigure.
Ce rezultate au fost atinse în cadrul negocierilor în formatul 5+2?
Am identificat modalitatea ca transportatorii comerciali din Transnistria să poată merge cu afaceri în Europa de Vest. Este vorba de acele plăcuţe de înmatriculare neutre. Sperăm să găsim o cale şi ca deţinătorii de paşapoarte ucraineşti şi ruseşti să poată circula mai liber din Transnistria spre Vest. Lucrăm, de asemenea, la o prevedere ce ar garanta faptul că podul de la Gura Bâcului nu poate fi folosit în scopuri militare. Nimeni nu doreşte conflicte armate pe Nistru.
Cum apreciaţi Preşedinţia în exerciţiu a Ucrainei în cadrul OSCE?
Trebuie să recunoaştem meritul Preşedinţiei irlandeze, care a oferit negocierilor o perspectivă nouă. Ucrainenii au moştenit un proces care fusese deja reluat. În acelaşi timp, Preşedinţia Ucrainei este o oportunitate unică. Nu ştiu alt stat-membru al OSCE care ar avea interese atât de apropiate legate de soluţionarea conflictului transnistrean. Desigur, ar fi bine ca Ucraina, în numele aspiraţiilor şi a stabilităţii sale interne, să nu deţină o graniţă necontrolată cu o structură nerecunoscută.
Negocierile au fost divizate în câteva pachete, însă, de fapt, totul se limitează la aspectul politic…
Tot ce se petrece în cadrul negocierilor în formatul 5+2 este de natură politică. În ultimii 20 de ani, încrederea între părţi s-a deteriorat, de aceea atunci când am reluat negocierile am pus accent pe măsurile de consolidare a încrederii. Depunem foarte multă energie ca să consolidăm încrederea între maluri şi consider că acesta este pasul esenţial pe care trebuie să-l facem înainte de a începe discuţiile despre statutul special al Transnistriei. E un proces complicat, care necesită concesii reciproce, însă, după părerea noastră, nu ameninţă în niciun fel integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova. Primul lucru care va oferi beneficii directe locuitorilor de pe ambele maluri este deschiderea podului de la Gura Bâcului.
FOTO: Reprezentantul Special al OSCE pentru Conflicte Prelungite, ambasadorul Andrii Deşiţa şi Ambasadoarea Jennifer Brush
Cel puţin la nivel de declaraţii, ambele părţi susţin că vor să deschidă podul.
Este un pod modern peste Nistru care ar putea şi trebuie să fie folosit pentru circulaţia bunurilor, oamenilor şi serviciilor, nu doar între Chişinău şi Tiraspol, ci şi între Europa de Est şi cea de Vest. Acest drum poate deveni o arteră internaţională majoră, o regiune de tranzit pentru transportatorii din întreaga Europă. Partea ucraineană este, de asemenea, interesată ca acest coridor să funcţioneze, pentru că el face legătura cu magistralele ucrainene, inclusiv spre portul Odesa şi Kiev. Este regretabil să vezi cum oamenii duc genţi cu bicicletele de la o piaţă la alta, din cauza că nu li se permite să treacă podul cu maşina. Acest pod închis este un simbol al lucrurilor care trebuie de făcut pentru a consolida încrederea între cele două maluri. Continuăm să activăm în această direcţie. Încă există rezistenţă politică din ambele părţi, dar sarcina mea, ca negociator, este să iau act de toate divergenţele şi să încerc să găsesc o soluţie.
Recent, OSCE a publicat un raport cu privire la şcolile cu predare în grafie latină din Transnistria, care a fost criticat de directorii acelor licee. Ce s-a întâmplat cu recomandările pe care le-aţi făcut?
Încercăm să găsim o procedură ce ar satisface ambele părţi, astfel încât aceste şcoli să funcţioneze în conformitate cu programa de studiu din Republica Moldova, iar autorităţile locale din Transnistria să aibă asigurări că şcolile urmăresc cu stricteţe această programă. Un statut special pentru Transnistria înseamnă prin definiţie că va exista o decentralizare a competenţelor faţă de autorităţile de la Chişinău şi atunci nu cred că e lipsit de sens să spunem că autorităţile locale trebuie să cunoască modul de funcţionare a instituţiilor din comunităţile lor. Nimeni nu vorbeşte despre negocierea programei şcolare. Raportul doar recomandă ca cealaltă parte să fie informată cu privire la curriculum.
Credeţi că federalizarea ar putea fi o soluţie pentru conflictul transnistrean, aşa cum a sugerat ambasadorul SUA, William Moser?
Ştiu că federalizarea a căpătat o conotaţie negativă în Moldova şi anumite partide folosesc această noţiune ca un cuvânt de ocară. Nu este aşa. De fapt, există multe ţări în lume care sunt mândre de sistemul lor federal, inclusiv Statele Unite ale Americii. Am crescut într-un astfel de sistem şi nu pot spune nimic rău despre acesta. Germania funcţionează, de asemenea, într-un sistem federal de guvernare şi de aceea a susţinut cu câteva ocazii această metodă. Totodată, respect faptul că în situaţia politică actuală din Republica Moldova noţiunea de federalism nu este acceptată la nivel public. Va exista, totuşi, un sistem descentralizat deoarece discutăm despre un statut special pentru Transnistria în componenţa Republicii Moldova.
Următoarea rundă de negocieri va avea loc la Odesa, la 23-24 mai. Care este agenda acestei întruniri?
Sperăm să înregistrăm progrese în privinţa podului. De fapt, reprezentantul Transnistriei, Nina Ştanski, a spus că podul ar putea fi deschis până la runda de negocieri din Odesa. Deci, avem doar o lună pentru a face ca acest lucru să fie posibil. De asemenea, sperăm că va fi găsită o soluţie în privinţa şcolilor cu predare în grafie latină şi că va fi reluată transmisiunea posturilor de televiziune pe ambele maluri ale Nistrului. Pe lângă aceasta, părţile au cerut o analiză a situaţiei economice şi acest subiect a fost pe agenda ultimelor runde de discuţii. Problema este că grupurile de lucru vin la negocieri cu două filozofii care concurează între ele. Partea moldovenească insistă pe un spaţiu economic unic, în timp ce transnistrenii vor un spaţiu economic propriu. Câteva luni în urmă am oferit o agendă cu măsuri concrete pentru consolidarea încrederii, care pot fi discutate înainte de a trece la discuţiile despre cum va arăta spaţiul economic.
„Având un conflict nerezolvat, e puţin probabil să ajungi candidat la aderare“
Cum putem încheia Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Comprehensiv (ALSAC) dacă transnistrenii n-au participat la negocieri?
Nici pe malul drept atitudinea faţă de acest acord nu este omogenă, există păreri diferite. În Moldova sunt mulţi susţinători ai ideii de aderare la Uniunea Euroasiatică. În ceea ce priveşte negocierile, autorităţilor de la Tiraspol mereu li s-a propus să desemneze un reprezentant în cadrul delegaţiei Republicii Moldova la Bruxelles şi, de multe ori, au făcut-o. Există mulţi oameni de afaceri în Transnistria care înţeleg ce beneficii le-ar putea oferi ALSAC. Ei ştiu că ar avea de pierdut după intrarea în vigoare a documentului, dacă regiunea nu va fi parte a acestuia. Şi asta pentru că vor fi modificate sistemele tarifare, regulile de export etc. Sperăm ca transnistrenii să abordeze constructiv subiectul, să opteze pentru colaborare, ca să poată fi incluşi în prevederile ALSAC. Ei sunt în faţa unei alegeri foarte dificile. Nu văd cum ar putea adera Transnistria la Uniunea Euroasiatică, nu există niciun mecanism ce le-ar permite să facă acest lucru.
Există opinii precum că în legătură cu liberalizarea regimului de vize şi a comerţului cu UE ar putea fi instalate puncte de control mobile la Nistru pentru a monitoriza mişcarea peste râu.
Să fim sinceri: deja există o zonă de securitate, în care o mulţime de oameni monitorizează mişcările peste râul Nistru. Acest lucru niciodată nu a contribuit la stimularea comerţului, la consolidarea încrederii, la facilitarea liberei circulaţii a oamenilor, bunurilor şi serviciilor. Pentru ca Moldova să se califice pentru ALSAC, trebuie să existe o metodă sigură prin care autorităţile să poată controla mişcările pe tot teritoriul ţării. Aş fi dorit să fiu inclusă în procesul de luare a deciziilor privind instalarea acestor posturi mobile de monitorizare. Poate ar fi util să se desfăşoare mai multe consultări cu partea transnistreană pe acest subiect. De fapt, reprezentanţii Tiraspolului au fost înştiinţaţi, printr-o scrisoare, că ar putea fi lansate astfel de posturi şi au decis să facă publică intenţia.
Ar putea conflictul transnistrean să împiedice întregul proces de apropiere a Moldovei de UE?
Acest lucru deja se întâmplă. Dacă conflictul transnistrean ar fi fost soluţionat mai devreme, Moldova ar fi înaintat mult mai mult pe calea integrării europene. Aceasta nu înseamnă că Moldova a făcut totul ce este necesar pe interior, pentru a se conforma cerinţelor de aderare. Mai este foarte mult de lucru. Trebuie continuată reformarea profundă a sistemului judecătoresc. Sunt şi alte domenii ce trebuie reformate fundamental pentru a corespunde rigorilor UE, e un volum enorm de lucru pe interior. Dar, chiar dacă Moldova s-ar conforma tuturor standardelor comunitare, este puţin probabil să fie acceptată în calitate de stat candidat la aderare având un conflict nesoluţionat.
Jennifer Leigh Brush
Funcţie: şefa Misiunii OSCE în Republica Moldova, din 11 aprilie 2012.
Anterior a făcut carieră în cadrul Serviciului Diplomatic al Statelor Unite ale Americii. A lucrat în calitate de director al Biroului pentru Europa Centrală şi de Sud din cadrul OSCE, cu sediul la Washington. A mai activat în misiunile SUA pe lângă organizaţiile internaţionale cu sediul la Viena, ambasadele SUA în Sarajevo, Ankara, Varşovia şi Belgrad.
Jennifer Brush ne-a mărturisit că a reuşit să îndrăgească Moldova şi că are locuri preferate în Chişinău. „Se ştie că sunt pasionată de gătit. Merg în fiecare duminică la Piaţa Centrală. E o plăcere să vezi ce este disponibil pe piaţă şi să ştii că totul este proaspăt şi sănătos“, spune Jennifer Brush.
Despre colaborarea presei
Jennifer Brush este dezamăgită că nu există canale trasnistrene ce ar emite şi la Chişinău. Potrivit ei, subiectul ce ţine de posibilităţile de retransmitere a posturilor TV pe ambele maluri ale Nistrului este abordat în cadrul negocierilor.
„În aprilie anul trecut, Tiraspolul a permis ca două canale de la Chişinău să emită şi în regiunea transnistreană. De atunci, colaborăm cu Guvernul Moldovei pentru a permite postului TV public de la Tiraspol să retransmită pe malul drept. Îmi pare rău că acest lucru nu s-a întâmplat“, spune Jennifer Brush. Şefa misiunii OSCE îndeamnă Chişinăul să-şi revadă poziţia.
Se încarcă comentariile...
