Interviu cu Oleg Efrim, ministrul Justiţiei: „Procuratura nereformată ne ţine sub monitorizarea Consiliului Europei“

Interviu cu Oleg Efrim, ministrul Justiţiei: „Procuratura nereformată ne ţine sub monitorizarea Consiliului Europei“

Oleg Efrim, ministrul Justiţiei FOTO Tudor Iovu

La un an de la aprobarea Strategiei de reformare a sectorului Justiţiei, Oleg Efrim spune că lucrurile în sistem evoluează spre bine, dar că se impun măsuri anticorupţie mai radicale şi intercorelarea transformărilor din diferite instituţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

„Adevărul“: Domnule ministru, reforma Justiţiei ar trebui realizată până în 2016. Reuşim?

Oleg Efrim: Suntem sortiţi să reuşim. Urmăm exact agenda pe care ne-am propus-o. Majoritatea iniţiativelor legislative au fost deja elaborate şi adoptate. Asupra unora se lucrează în prezent. Întârzie puţin realizarea unor studii finanţate de Guvernul SUA, din cauza că a durat ceva timp procedura de selectare a companiilor şi ONG-urilor care urmează să se ocupe de asta. Sunt sigur că până în 2016, toate instituţiile responsabile de implementare, circa 20, vor finaliza ceea ce au de făcut.

Reforma costă. Avem suficiente resurse financiare?

Am evaluat aceste costuri la circa 124 de milioane de euro. Comparativ cu 2012, pentru anul 2013 avem o creştere cu 53% a bugetului pentru Justiţie. Începând cu 2009, s-a majorat constant, acum avem cea mai spectaculoasă creştere. Pentru 2014 şi 2015 vom avea bugete şi mai mari, pentru că vom demara şi proiecte de infrastructură.

Anunţaţi în octombrie despre majorarea salariilor pentru judecători. Atunci nu eraţi sigur că avem banii necesari. Îi avem acum?

Bugetul pentru 2013 nu prevede creşterea salariilor. Există totuşi o înţelegere perfectă la nivel politic între conducătorii tuturor ramurilor puterii despre necesitatea de a majora lefurile judecătorilor, în paralel cu acele măsuri de responsabilizare a magistraţilor pe care le-am adoptat şi le implementăm. Astfel vor fi identificate şi sursele necesare pentru salarii mai mari. Cu siguranţă, va fi o creştere graduală. Ne propunem ca aceasta să aibă loc de trei ori până în 2016.

Ce şanse are să treacă de Parlament pachetul anticorupţie, care prevede şi confiscarea averilor ilicite, în condiţiile în care aţi avut divergenţe la acest subiect cu şeful Curţii Supreme de Justiţie, Mihai Poalelungi, dar şi cu alţi jurişti?

Nu fac premoniţii. Elaborarea acestor iniţiative, prevăzute în strategie, e în sarcina ministerului. Sunt convins că sunt constituţionale şi, mai mult, absolut necesare. Vom face totul ca proiectele noastre să fie cât mai bune pentru a fi susţinute de  Guvern şi Parlament. Am solicitat şi expertiza Consiliului Europei pentru ca toată lumea să se convingă că iniţiativele pe care le promovăm nu sunt inventate de moldoveni, ci sunt norme utilizate pe larg în UE.

S-a scris mult despre judecătorii care nu şi-au declarat averile. Recent procuratura a anunţat că nu va începe urmărirea penală în cazul Ninei Cernat. Pe ce contaţi atunci când sesizaţi oamenii legii?

Contez că va începe să funcţioneze Comisia Naţională de Integritate şi că împreună cu Centrul Anticorupţie şi Procuratura Anticorupţie vor face anchete efective pe astfel de cazuri. Doar atunci când aceste autorităţi vor fi suficient de incisive, alături de un Consiliu Superior al Magistraturii care nu tolerează astfel de chestii, vom avea rezultate în lupta cu acest fenomen.

Să fie asta soluţia pentru a scăpa de principiul „o mână spală pe alta“?

Este complicat să vorbeşti de rezultate plauzibile în acest domeniu, atâta timp cât oamenii nu-şi amintesc să fi existat, de la 1995 încoace, judecători cercetaţi pentru fapte de corupţie şi ca măcar un caz să ajungă în instanţă. Chiar dacă de trei luni este în vigoare legea cu privire la ridicarea imunităţii judecătorilor pentru fapte de corupţie, nu am avut nicio acţiune din partea Procuraturii Anticorupţie sau a procurorului general în acest sens. Nu urmărim să băgăm judecătorii după gratii, ci să stârpim acest flagel din Justiţie.

Aş fi bucuros să pot constata că lipsa unor anchete dovedeşte lipsa corupţiei, dar, deocamdată sunt departe de acest gând. În acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm schimbările care se produc, poate nu cu viteza pe care şi-o doreşte societatea şi eu în calitate de ministru. Dar totuşi se văd anumite rezultate şi reacţii. Repet. Dacă am avea un CSM incisiv, autocurăţarea sistemului ar începe din interior. Astăzi putem vorbi despre câţiva judecători cercetaţi a căror dosare au fost trimise în instanţă, avem şi un judecător demis de la Curtea Supremă de Justiţie pentru că nu şi-a declarat averile.

Colaborează suficient CSM-ul cu SIS-ul şi Procuratura?

Intervenţia oricărei alte autorităţi în ceea ce fac judecătorii poate fi tratată ca imixtiune. Dacă CSM va lua atitudine de fiecare dată, va solicita rapoarte de compatibilitate a judecătorilor de la celelalte autorităţi şi va reacţiona aşa cum spune legea, lucrurile vor merge mai bine.

Ion Muruianu, fost preşedinte al CSJ, a declarat totuşi că CSM, din care a făcut parte, ia hotărâri arbitrare şi neconstituţionale şi că ştie valoarea fiecărui fost coleg de-al său...

Înţeleg supărarea lui Ion Muruianu. I-aş recomanda să facă uz de prevederile legale care îi permit să conteste decizia CSM prin care a fost transferat la Curtea de Apel şi să fie judecat de colegii săi. De fiecare când un magistrat se judecă apar întrebări cât de obiectivă va fi instanţa. În astfel de situaţii, acest magistrat nu este decât o parte în proces şi ar trebui să fie tratat de către colegii săi ca atare. Ca membru al CSM, pot spune că n-au fost abateri de procedură care i-ar oferi domnului Muruianu posibilitatea de a obţine câştig de cauză.

Câtă imunitate ar trebui să aibă judecătorii? Se ştie că şi la acest capitol aveţi poziţii diferite cu Mihai Poalelungi. Aşteptăm şi răspunsul Comisiei de la Veneţia la acest subiect...

Suntem absolut siguri că legea care a intrat în vigoare este constituţională, conformă cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi avizele date în câteva rânduri de Comisia de la Veneţia în ceea ce priveşte legislaţia altor state, ultimul vizând Bulgaria. Ne-au susţinut şi experţii Consiliului Europei.

În general, pornind de la principiul că toţi sunt egali în faţa legii, judecătorii trebuie să dispună doar de imunitate funcţională. Ei nu trebuie urmăriţi penal pentru deciziile luate, cu excepţia cazurilor când hotărârile adoptate sunt vădit ilegale. Comisia de la Veneţia vorbeşte expres despre acest lucru în avizul solicitat de Bulgaria. În fond, în lupta cu corupţia nu trebuie să existe niciun fel de bariere. În mare parte, astfel de infracţiuni sunt demonstrate doar atunci când are loc un flagrant. Dacă se cer tot felul de aprobări prealabile, riscăm să nu avem rezultate în combaterea acestui fenomen.

Majorarea salariului va contribui cumva la reducerea acestui flagel?

Sunt departe de gândul să accept că unii judecători ar fi corupţi pentru că nu sunt plătiţi aşa cum îşi doresc. Dacă acesta este argumentul, atunci oricât de mare ar fi salariul, nu-i va opri să ia mită. Totuşi, dacă judecătorul va avea condiţii de muncă bune şi în acelaşi timp va şti că pentru fiecare abatere intenţionată va fi sancţionat până la răspundere penală, credeţi-mă, va fi mai  responsabil.

Ca ministru al Justiţiei, cum vă explicaţi faptul că domeniul pe care îl administraţi este perceput drept cel mai corupt?  

Pentru că în ultimă instanţă ajungem în Justiţie, problema corupţiei în acest domeniu capătă o altă valenţă. Dacă e să admitem că unele structuri din Executiv sunt corupte, dar ai o Justiţie corectă, poţi cel puţin să-ţi aperi drepturile. Pe de altă parte, cred că în această problemă s-au expus şi oameni care n-au fost niciodată în sălile de judecată. E uşor să pierzi încrederea şi e greu să o redobândeşti. Chiar dacă Justiţia ar începe să funcţioneze aşa cum ar trebui, ar mai dura o perioadă până când oamenii ar începe să aibă deplină încredere în acest sistem.

Fiind în fruntea ministerului, cum vedeţi corelaţia dintre reformele din diferite structuri?

În mare parte, ministerul se ocupă de elaborarea politicilor şi de implementarea acestora. Acum suntem într-un punct în care greutatea transformărilor trece de la Ministerul Justiţiei la alte autorităţi din domeniul Justiţiei. Ca să fiu mai explicit, am elaborat un amplu pachet de legi şi le-am asigurat trecerea prin toată procedura legislativă.

Acum mingea este pe terenul CSM, care are de implementat Legea cu privire la selecţie, carieră şi evaluarea performanţelor judecătorilor şi cea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Pe de o parte, Comisia Naţională de Integritate trebuie să verifice averile judecătorilor şi să constate dacă există abateri, iar Centrul Naţional Anticorupţie şi procuratura să investigheze aceste încălcări.

Aş vrea schimbări mai dinamice în procuratură şi mi-aş dori să văd CNA şi CNI funcţionale. Justiţia a ajuns în starea în care este astăzi mai ales din cauza că s-au încercat transformări separate în instituţiile din domeniu, reforma nefiind privită ca un tot întreg.

Se pare că unii diplomaţi UE sunt sceptici referitor la schimbările din procuratură...

Nereformarea procuraturii este unul din principalele motive pentru care rămânem a fi monitorizaţi de Consiliul Europei. Recent am avut o întâlnire cu monitorii şi, din nou, discuţiile s-au axat pe nereformarea acestei instituţii. Sunt sigur că în următorul raport de monitorizare acest lucru va fi iarăşi în capul listei pretenţiilor faţă de Republica Moldova.

Se aşteaptă o transformare radicală, nu schimbări de faţadă, cum au fost până acum. Procurorii au nevoie de independenţă reală, încât să ia decizii exclusiv în baza legii, nu la indicaţiile superiorilor. Doar în aceste condiţii vom putea discuta despre o reformare a procuraturii. Modelul pe care îl avem în Moldova este minoritar în UE, unde, în multe ţări, procuratura face parte din Executiv, iar procurorii au independenţa necesară, având statut de magistrat.

Când vom avea cele patru case de arest, proiect rămas pe hârtie timp de mai mulţi ani?

Este, probabil, cel mai costisitor proiect. Acum eforturile noastre sunt concentrate pe construcţia unei noi închisori în locul Penitenciarului nr. 13 din Capitală. Acolo sunt cele mai complicate condiţii de detenţie, clădirea are peste o sută de ani şi nu este posibil de a face reamenajări. Noul penitenciar va include şi o casă de arest. În acest fel vom rezolva o problemă.

De mai bine de un an negociem cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei care urmează să ne ofere un împrumut fără dobândă pentru construcţia noii instituţii. Sper că decizia va fi luată la începutul anului 2013. În planurile apropiate este şi edificarea unei case de arest la Bălţi.

Vom încerca să identificăm resurse financiare pentru a construi până în 2016 toate cele patru case de arest. Şi asta pentru a putea prelua detenţia preventivă de la Ministerul de Interne. Acum are loc reconstrucţia Penitenciarului de la Goieni, lucrări pe care le vom finaliza până la sfârşitul iernii. Astfel vom putea asigura transferul minorilor deţinuţi la Lipcani într-o clădire renovată, cu condiţii adecvate.

De ce măsuri este nevoie pentru ca unii interlopi să nu se simtă la închisoare ca la santoriu?

Problema ţine nu de interlopi, ci de anumiţi angajaţi ai sistemului. Din păcate, nici Departamentul Instituţii Penitenciare n-a fost ocolit de corupţie. Săptămânal semnez ordine de sancţionare. Vorbim de un sistem închis. Nu poţi să vezi ceea ce se întâmplă în orice moment. Atâta timp cât nu este bine pus la punct un sistem de monitorizare a fiecărui colaborator, se întâmplă ca aceştia să încalce legea. Apreciez totuşi faptul că şefii departamentului reacţionează prompt. Persoanele sunt fie sancţionate, fie suspendate din funcţie, iar materialele sunt transmise la procuratură.

S-a scris în presă că aţi fi cumătru cu Veaceslav Ceban, şeful departamentului...

Nu sunt cumătru. Este adevărat că-l cunosc de mai mult timp, am încredere în el, de aceea l-am numit director interimar. Ştiu că presa a scris despre asta, dar nu e adevărat. Nu i-am botezat copiii şi nici el mie.

Dar în ce relaţii sunteţi cu Mihai Poalelungi, preşedintele CSJ, cu care v-aţi contrat public de mai multe ori?

Relaţiile noastre nu au fost afectate în niciun fel. Îi respect profesionalismul. Până la urmă, are o viziune diferită asupra anumitor lucruri. Este dreptul dumnealui, dar consider că, de pe poziţia pe care o ocupă, ar trebui să dea semnale pozitive, şi nu invers.

Palatul justiţiei

În 2013, oficialii vor trebui să decidă unde vor ridica Palatul Justiţiei. Pentru proiectarea clădirii sunt prevăzute 3,5 milioane de lei, lucrările urmând să demareze în urma unui concurs public. „Când am prevăzut construcţia acestui edificiu, actualul preşedinte al ţării, pe atunci şef al CSM, m-a numit romantic. Este o construcţie de amploare, care necesită eforturi financiare. Dacă e să calculăm câţi bani s-au cheltuit din 1995 încoace pentru reparaţii, suma ar fi fost suficientă pentru mai mult decât un palat“, susţine Oleg Efrim.


Funcţie: ministrul Justiţiei
Vârstă: 37 de ani
2009 – 2011: viceministru al Justiţiei
2008 – 2009: avocat parlamentar
Din 1997 până în prezent, Oleg Efrim este lector universitar superior la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat. Timp de şase ani, din 2002 până în 2008, a fost avocat la biroul asociat de avocaţi „Avornic şi Partenerii“.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările