Peste 60% din PIB-ul Republicii Moldova se bazează în mod direct sau indirect pe redevenţele trimise de milionul de moldoveni plecaţi în afara ţării, în marea lor majoritate în Uniunea Europeană. 

Criza sanitară a blocat sistemul economic pe tot mapamondul. În fiecare lună moldovenii trimiteau bani acasă pentru copii, părinţi sau sperând că într-o zi se vor întoarce. Însă de vreo două luni acest lucru nu se mai întâmplă. Republica Moldova nu produce absolut nimic. Cu mere ieftine şi nuci pentru cozonaci nu poţi susţine o economie modernă, ori altceva nu există. Ba există, banii mulţi trimişi de moldoveni, dar care au dispărut.

O parte din cei plecaţi din ţară au dobândit cetăţenia română şi muncesc legal în spaţiul european. Cea mai mare parte a moldovenilor plecaţi dincolo de graniţe muncesc ilegal.  Restricţiile de circulaţie din Europa au prăbuşit munca la negru, iar cei care munceau legal au mari probleme de susţinere proprie, ce să mai vorbim de trimis bani acasă.

În acest context în Republica Moldova totul s-a blocat, iar disperarea clasei politice este mare. Uniunea Europeană are propriile probleme şi nu dă bani decât puţini şi punând condiţii. Federaţia Rusă oferă bani şi mai puţini, economia fiind prăbuşită după ce tariful petrolului a ajuns la un minim negativ.

Ca să ofer un singur exemplu. În Republica Moldova sunt angajaţi la stat sau pensionari aproximativ 1 milion de cetăţeni. Uniunea Europeană oferă 100 de milioane de euro, dar dacă din ei şi câte 100 de euro ar reveni fiecărui moldovean, banii s-ar duce într-o singură lună.

Dar Rusia în fapt oferă un măr otrăvit. Igor Dodon caută cu disperare bani ca să hrănească oligarhia politică, declarat pro-rusă, în fapt moldovenistă. Pentru asta are el nevoie de bani, nu ca să plătească pensiile şi salariile. Tocmai de aceea există un risc major ca o nouă ţeapă să fie luată de moldoveni: banii să reprezinte în fapt doar tranzacţii fictive, o parte rămânând sub formă de comisioane la politicienii moldoveni. 

Igor Dodon caută susţinere publică pentru împrumut, dar banii nu sunt pentru cetăţeni. Este o formă de şantaj.

Dar cine va returna creditul? Cetăţeanul cinstit.

Perioada care urmează este cea mai grea din istoria statului vecin. Niciodată în ultimii 30 de ani nu s-a aflat într-o situaţie atât de gravă şi e probabil să asistăm la colapsarea lui. România trebuie să vegheze dacă nu cumva va apărea o fereastră de oportunitate cum a fost cea din 1918 sau 1991. De această dată nu avem dreptul să o mai ratăm.