Nicolae Dragoş, disident: „Comunismul înseamnă dictatură sângeroasă“
0
Comuniştii moldoveni trebuie să se lepede de trecutul ruşinos şi să renunţe la seceră şi ciocan, crede disidentul Nicolae Dragoş. Fost deţinut politic şi autor al unor monografii, el susţine că în Republica Moldova nu există încă democraţie.
Profesor de matematică în Sudul Basarabiei, Nicolae Dragoş a vrut să fondeze în anii '60 un partid de alternativă celui comunist - Uniunea Democratică a Socialiştilor. La 80 de ani ai săi, disidentul îşi aminteşte în detalii cum a încercat să aducă pluralismul politic în URSS.
A format un grup clandestin de circa 20 de persoane, a amenajat o tipografie în apartamentul său din Serpnevo şi a difuzat peste 1.000 de exemplare a manifestului viitorului partid. Proclamaţia intitulată „Adevăr pentru popor" a ajuns prin poştă la sute de adrese din 20 de oraşe ale URSS, de la Odesa până la Ural. Potrivit anchetatorilor, declaraţia chema la luptă împotriva PCUS şi a statului sovietic, defăima orânduirea socialistă, cerea instaurarea democraţiei şi alegeri libere.
„ADEVĂR PENTRU POPOR"
„Scriam acolo că în URSS nu este puterea proletariatului, ci dictatura PCUS, care duce la cultul personalităţii lui Stalin, de aceea trebuie înlăturată. Comunismul ca ideologie este o iluzie, nu are nimic ştiinţific. Am citit opera lui Marx şi, ca matematician, n-am găsit logică acolo. E plină de contradicţii. Atunci m-am dezis de marxism-leninism, deşi am fost nevoit să-l învăţ la facultate", povesteşte bărbatul.
La scurt timp, în mai 1964, este arestat şi trimis pe şapte ani într-un gulag din Mordovia pentru activitate antisovietică.
PROBE LA DOSAR, PIESE DE MUZEU
Timp de 20 de ani după destrămarea URSS, Nicolae Dragoş s-a zbătut să-şi vadă dosarul de la KGB. Pentru ca exemplul grupului pe care-l conducea să nu fie urmat şi de alţii, cazul a fost declarat strict secret pentru 75 de ani şi a rămas necunoscut până în 2010, când Securitatea de la Chişinău şi-a deschis depozitele speciale.
Printre primele mape predate Arhivei Naţionale au fost şi cele şase volume din dosarul său penal, intentat în baza articolului „Agitaţie şi propagandă antisovietică". Pentru a asista la ceremonie, fostul deţinut politic a venit special din Germania, unde a emigrat în 1974. Nu a ajuns, totuşi, să ţină în mâini rechizitoriul pentru că a primit doar o copie scanată a documentelor.
Dezamăgit, bătrânul şi-ar dori să recupereze tehnica de tipar şi cele vreo 300 de ziare, care se păstrează încă la SIS ca probe la dosar, pentru a le transforma în piese de muzeu. De fapt, un exemplar al proclamaţiei poate fi văzut la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, în sala dedicată victimelor deportărilor şi represiunilor politice, deschisă în această vară.
URSS, PUTREDĂ DIN INTERIOR
Şi departe de casă, în Germania de Vest, Nicolae Dragoş a rămas un anticomunist convins, fiind unul dintre fondatorii Uniunii Democratice a Emigranţilor Politici din URSS. Prin 1980, a prezis că uniunea nu are de trăit mai mult de 10-15 ani, dacă nu va fi restructurată.
„URSS deja se dezintegra, ţara nu mai era controlabilă. Practic, fiecare încerca să fraierească autorităţile ca să iasă în câştig. Şi asta se întâmpla la toate nivelurile. Oamenii primeau comenzi, luau bani, dar nu făceau nimic. În proiecte construiau case, care, de fapt, nu existau, uzinele aveau producţie mare pe hârtie, planurile anuale şi cincinale erau trucate ca să ia premii. Am înţeles că acest sistem se va prăbuşi mai devreme sau mai târziu, pentru că era putred dinăutru", explică disidentul.
I-a scris chiar lui Mihail Gorbaciov că Perestroika lui este „un plan prostesc, irealizabil" şi i-a sugerat cum să reformeze corect economia şi societatea sovietică. În loc de URSS, propunea să fie creată URS, adică uniunea republicilor suverane pe bază democratică, un fel de UE din zilele noastre.
„NICI NU MIROASE A DEMOCRAŢIE"
După emigrare, Nicolae Dragoş a predat matematica la un gimnaziu din Frankfurt pe Main, s-a căsătorit cu o nemţoaică şi are doi copii. Acum este pensionar, dar e la fel de activ. Se implică în politică, scrie cărţi şi se declară „un teoretician al democraţiei". Vine des la fraţii rămaşi în Moldova şi observă că ţara se schimbă spre bine. Totuşi, remarcă el, aici „nici nu miroase a democraţie".
„Moldova este, de fapt, o republică liberală. Aveţi dreptul la exprimare, însă nu puteţi participa la luarea deciziilor. Moldovenii pot influenţa puterea doar boicotând alegerile", menţionează profesorul şi adaugă: „Trebuie să adoptaţi o nouă Constituţie pentru că cea actuală este greşită în esenţă. Nu corespunde noţiunii de democraţie ca putere a poporului".
Nici în ţara care l-a găzduit nu există democraţie, ne linişteşte într-un fel. „În Germania auzi la tot pasul de cancelar. În Elveţia, în schimb, politicienii nu sunt atât de importanţi, nici nu ştii cum îl cheamă pe preşedinte. Acolo societatea e structurată altfel, în comunităţi, care decid totul. Chiar şi ca să devii cetăţean, trebuie să fii mai întâi primit de comunitate. Actele sunt doar o formalitate", precizează Dragoş, autor al câtorva monografii despre democraţie şi economia de piaţă.
„SĂ TE ŢII DE SECERĂ ŞI CIOCAN E O PROSTIE"
El are o explicaţie şi pentru faptul că, după mai bine de 20 de ani, mulţi moldoveni sunt încă nostalgici după imperiul sovietic şi nu s-au lecuit de comunism: „În anii '90, când a început construcţia democraţiei în spaţiul ex-sovietic, s-a produs aşa un haos, încât oamenii s-au speriat. Şi asta pentru că haosul în multe cazuri e mai rău decât dictatura".
Comuniştii moldoveni nu sunt însă comunişti adevăraţi, crede disidentul octogenar. „Nici nu pot fi, pentru că vremurile s-au schimbat, iar ei sunt nevoiţi să se adapteze şi ies azi cu lozinci liberale, democratice. Ce înseamnă, de fapt, comunism? E dictatură, o dictatură sângeroasă. La rândul său, democraţia are principii şi instrumente. Şi dacă instrumentele pot fi folosite chiar şi de dictatori, principiile - nu", afirmă fostul deţinut politic.
Nu înţelege de ce opoziţia de la Chişinău nu vrea să renunţe la seceră şi ciocan. „E pur şi simplu o prostie. Probabil, se ţin de trecut pentru că nu găsesc nimic altceva în loc. E bine că simbolurile comuniste au fost interzise în Republica Moldova. La tine acasă ori în birou, poţi să-ţi pui ce steaguri vrei, nu însă în locuri publice. Aici demult nu mai e comunism", punctează Nicolae Dragoş.
Nicolae Dragoş, date biografice
Potrivit dosarului descoperit în arhiva SIS de istoricul Mihai Taşcă, Nicolae Dragoş s-a născut în comuna Leipzig, plasa Tarutino, jud. Ismail, România (azi Serpnevo, Ucraina). A făcut patru clase româneşti în satul natal, apoi şcoala feroviară din Basarabeasca.
Şi-a început studiile superioare în 1952 la Chişinău, dar a absolvit Facultatea de Mecanică şi Matematică a Universităţii din Odesa. A fost director al şcolii serale din Serpnevo. Condamnat la şapte ani de închisoare în 1964, reabilitat în 1989. Din 1971 locuieşte în Germania. Are trei fraţi, unul dintre care e solist la Opera Naţională.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
