Andrei Andrievski, redactorul ava.md: „Moldova trebuie să-şi construiască propria doctrină a propagandei”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andrei Andrievski, în dialog cu reporterul Adevărul Moldova FOTO Alexandru Tarlev
Andrei Andrievski, în dialog cu reporterul Adevărul Moldova FOTO Alexandru Tarlev

Redactorul portalului rus de analiză politică ava.md, expert în domeniul tehologiilor politice şi electorale, Andrei Andrievski, a declarat pentru Adevărul că Republica Moldova are nevoie de propria doctrină a propagandei pentru a face faţă războiului informaţional contra Federaţiei Ruse.

Domnule Andrievski, Republica Moldova pierde astăzi în războiul informaţional cu Rusia?

A spune că pierdem este ca şi cum am recunoaşte că suntem implicaţi în război ca parte beligerantă. De fapt, situaţia e mult mai tristă: în noi se trage din artileria grea a canalelor TV ruseşti, iar noi stăm şi încercăm să ghicim unde va ajunge următorul proiectil.

Din păcate, în Moldova există o situaţie foarte neplăcută cu divizarea spaţiului informaţional după criterii lingvistice. Drept rezultat, e tot mai vizibilă divizarea dintre mentalitatea cetăţenilor românofoni şi rusofoni. Se pare că Moldova a cedat vorbitorii de limbă rusă unui stat străin şi a declarat: Sunt ai voştri, educaţi-i, ocupaţi-vă de ei, cultivaţi-le atitudinile politice.

Acea parte a populaţiei care trăieşte în spaţiul mediatic al Federaţiei Ruse se opune tot mai evident opţiunii europene a ţării noastre. Aceşti oameni nu au ajuns de sine stătător la ura faţă de Uniunea Europeană, la ostilitatea faţă de modul de viaţă european. Este rezultatul războiului informaţional, în care noi avem rolul de ţintă, care nu este în stare să răspundă la lovitură, nici măcar să se ferească de aceasta.

Astăzi simţim mereu, că acea parte a populaţiei care trăieşte în spaţiul mediatic al Federaţiei Ruse şi a mass-media de limbă rusă care operează în Republica Moldova, se opune tot mai evident alegerii europene a ţării noastre. Nu se întâmplă pur şi smiplu. Aceşti oameni nu au ajuns de sine stătător la ura faţă de Uniunea Europeană, la ostilitatea faţă de modul de viaţă european, la atitudinea negativă faţă de NATO, la ideea că cel mai apropiat vecin, România e un stat neprietenos, iar în Ucraina la putere au ajuns Bandera şi fasciştii. Acestea sunt rezultatul războiului informaţional, în care noi avem rolul de ţintă, care nu este în stare să răspundă la lovitură, nici măcar să se ferească de aceasta.   

Poate Guvernul nostru ar trebui să se gândească la crearea unui Minister al Securităţii Informaţionale, urmând exemplul Ucrainei?

O structură după modelul celei din Ucraina trebuie să avem şi noi. Această chestiune trebuie să o tratăm ca pe o problemă de securitate naţională. În sec. XXI, asupritorii capturează în primul rând minţile oamenilor, dar nu proprietatea acestora. Aşa s-a întâmplat în Ucraina, când unii patrioţi, acum câţiva ani, vorbeau despre necesitatea de a construi propria doctrină a propagandei şi contra-propagandei. Aceştia au fost luaţi în derâdere şi li s-a spus că au citit prea multă literatură SF. Ca urmare, Ucraina a plătit şi continuă să plătească un preţ prea mare pentru această omisiune.

Din alt punct de vedere, este important să nu exagerăm, pentru că în războaiele informaţionale apare tentaţia de a rezolva problema în mod radical, introducând cenzura. Pur şi simplu, cenzura e stupidă şi deloc eficientă, pentru că în lipsa unor surse alternative de informare, oamenii oricum vor găsi acces la acea informaţie, cu care s-au obişnuit. 

Putem să închidem toate canalele ruseşti în Republica Moldova, dar ce vom obţine? Nu avem nimic să oferim în schimb. Nu avem aproape deloc mass-media rusă de calitate, care ar fi de orientare pro-Moldova. 

Desigur, propaganda frenetică împotriva intereselor de stat ale Republicii Moldova trebuie interzisă, nu neapărat un canal întreg, dar anumite programe. 

Avem, deci, nevoie de o contra-propagandă?

Cea mai bună contra-propagandă sunt faptele. Oricât de mult am fi convinşi că a fi un stat independent este rău, că drumul spre UE este unul fără perspectivă, dacă oamenii vor vedea contrariul, orice propagandă este lipsită de putere. Noi însă nu avem mairi realizări la nivel naţional, de aceea e foarte greu să ne opunem celor care vorbesc despre calea greşită aleasă de statul nostru.  

Ava.md este o contra-propagandă?

Poate că uneori la noi apar unele articole care au elemente ale contra-propagandei, dar acestea sunt mai curând o întâmplare decât un sistem. Dar faptul că facem propagandă, e adevărat. Încercăm să facem propaganda patriotismului sănătos faţă de statul nostru, vrem să aducem cititorul la înţelegerea ideii că nu putem să ne întoarcem înapoi, că trecutul a devenit istorie şi că acum Moldova are doar o singură cale în viitor.

De fapt, cuvântul propagandă, cel puţin în limba rusă, a căpătat o conotaţie negativă, de parcă ar fi vorba despre impunerea violentă a opiniei. Noi pe o altă cale, nu prin impunerea opiniei noastre, dar încercăm să aducem cititorul la propria înţelegere, prin cugetare, ca omul să ajungă la numite concluzii, chiar dacă acestea nu coincid cu intenţiile autorului.  

andrei andrievski

Ce concluzie ar trebui să tragă societatea noastră, dar şi politicienii, de pe urma alegerilor din UTA Găgăuzia? Care a fost greşeala autorităţilor, dar şi a societăţii, în general?

Sunt câteva erori grave. Erori în sistemul de lucru cu minorităţile naţionale. Una dintre greşeli constă în faptul că găgăuzii au fost lăsaţi complet sub influenţa mass-media de limbă rusă.

Cum s-a întâmplat că găgăuzii, care trăiesc de sute de ani alături de moldoveni şi care se aseamănă cu aceştia, din punct de vedere al culturii, portului, tradiţiilor, inclusiv prin crearea familiilor mixte moldo-găgăuze, vor doar politicieni pro-ruşi, să înveţe în şcoli limba rusă şi îşi amintesc mereu de Putin? Pentru ei, influenţa Rusiei a devenit atât de dominantă, încât a marginalizat propriile lor cerinţe naţionale. Ei deja nu mai vor limba găgăuză în şcoli, dar limba rusă! E un nonsens!

Dar la ce să ne aşteptăm, dacă în Moldova sunt foarte puţine mass-media de limbă găgăuză şi limbă rusă, televiziune, ziare, site-uri care ar lucra pentru apropierea popoarelor din Moldova, care să spună că suntem un stat european, că nu avem o altă cale? Nu există un program normal şi funcţional de predare a limbii de stat populaţiei.

Apropo, vorbind despre limbă, vreau să menţionez că moldovenii au o trăsătură, care în sine este foarte bună, însă a jucat un rol foarte negativ. Este voba despre toleranţa excesivă. De exemplu, în Ţările Baltice, imediat după prăbuşirea URSS, încă la începutul anilor 1990 comunicarea în altă limbă decât cea oficială a devenit inacceptabilă în viaţa publică şi, ca rezultat, acum majoritatea cetăţenilor din aceste ţări au învăţat limbile oficiale. La noi însă, moldovenii nu doar răspund în limba rusă, dar şi se adresează rusofonilor în limba comodă acestora.

Chiar şi în Ucraina, de cincisprezece ani este introdus bilingvismul - la teşeviziune o parte din oameni vorbesc limba ucraineană, iar o parte limba rusă. Iar la noi, chiar dacă în studiou se află un singur vorbitor de limbă rusă, toţi invitaţii vorbesc limba rusă.

Un exemplu recent, în ciuda faptului că înţeleg foarte bine limba română, dar o vorbesc prost, chiar şi redacţia voastră, când mi-a cerut interviu, a scris în limba rusă, chiar s-a scuzat pentru posibile greşeli. Băieţi, desigur, asta e foarte frumos şi politicos, însă aşa dispare orice sens de a învăţa limba oficială, dacă toţi moldovenii se vor adresa de fiecare dată în limba rusă. 

Ce cunoaşteţi despre lupta cu panglicile Sf. Gheorghe dusă în Kazahstan şi Belarus?

Lupta cu panglicile Sfântului Gheorghe în Kazahstan şi Belarus are loc chiar la nivel de stat. Acest lucru poate fi înţeles, pentru că liderii lor duc această luptă pentru apărarea intereselor statelor lor.

Panglica Sfântului Gheorghe a devenit simbolul principal al victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial abia în 2005, când un grup de consultanţi politici din Kremlin a decis înlocuirea treptată a steagurilor roşii cu altceva.

Ei nu au vrut să facă PR gratis pentru partidele şi mişcările de stânga, care folosesc în mod tradiţional steagurile roşii, steaua şi secera cu ciocanul - adevăratul simbol al victoriei din 1945. De aceea, a fost ales simbolul panglicii Sfântului Gheorghe.

Acest lucru le este cunoscut liderilor Kazahstanului şi Belarusului şi ei ştiu perfect în cu ce scop Kremlinul acordă o atenţie atât de mare acestei simbolici. Ambii liberi - Lukaşenko şi Nazarbaev - recomandă cetăţenilor să evite utilizarea panglicii Sf. Gheorghe drept simbol al celebrării Zilei victoriei.

Avem nevoie de o lege, în acest sens, pentru că nu putem şterge panglica din creierii oamenilor?

Legea privind interzicerea panglicii Sf. Gheorghe, ca şi alte legi de rezonanţă, nu a avut o acoperire informaţională adecvată în societate. Dacă noi am permis crearea unei situaţii în care o parte mare a cetăţenilor consideră că autorităţile vor să interzică panglica, deoarece sunt fascişti, atunci poate e mai bine ca în această situaţie să mai aşteptăm cu aprobarea legii şi să realizăm o campanie de informare în rândul populaţiei. Să le aminitim că, deasupra Riechstagului a fost arborat steagul roşu, că în toate fotografiile făcute pe 9 mai, până în anii 2000, la Memorial, nu vor găsi nicio panglică a Sf. Gheorghe.

Nu trebuie doar să interzicem, să amendăm. Aceste metode vor aduce la o mai mare opunere şi divizare. Dacă propui cuiva să renunţe, trebuie să oferi ceva în schimb. În acest sens, trebuie făcută o propagandă unei alte panglici - tricolorului.

Cum trebuie să arate un proiect proeuropean, pentru care ar vota populaţia rusofonă a Republicii Moldova?

Cred că orice proiect politic european va întâmpina rezistenţă din partea segmentului rusofon. Din păcate, o mare parte din aceştia sunt zombaţi şi se percep doar ca parte a „lumii ruse”. Atât timp cât cetăţenii noştri de limbă rusă, dar şi o parte importantă a moldovenilor, vor trăi în spaţiul informaţional rus, ei vor vota pentru Putin, indifernent de chipul şi numele acestuia. În situaţia mediatică de astăzi, noi vom avea minim 40% din populaţie care va avea o atitudine negativă faţă de orice proiect proeuropean.

Însă acest fapt nu înseamnă că nu trebuie să lucrăm în această direcţie. Când cetăţenii rusofoni vor vedea că proiectul european înseamnă implementarea valorilor europene, lupta reală contra corupţiei, mişcarea spre un stat de drept, atunci atitudinea lor va începe să se schimbe. Acest lucru nu trebuie doar făcut, dar şi povestit cetăţenilor, că schimbările nu sunt doar posibile, ci acestea chiar au loc. Mass-media joacă un rol important în acest rol, inclusiv cea de limba rusă. 

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite