Dintr-o asemenea perspectivă, discuţia, la ceas de seară, a jurnaliştilor care l-au însoţit pe Doru Dinu Glăvan, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti, din România, cu Înalt Prea Sfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, nu a fost una de complezenţă, ci concretă, cu întrebări incomode şi răspunsuri lucide, pentru clarificarea adevăratelor motive ale stagnării unor proiecte altfel fireşti, în comunitatea europeană, căreia îi aparţine, de facto, populaţia dintre Prut şi Nistru. 

Prima concluzie - evident personală - ţine de necesitatea ca Patriarhul României să acorde Mitropoliei Basarabiei un sprijin comparabil cu cel de care beneficiază episcopia Bisericii Romano-Catolice, din Republica Moldova, din partea Papei de la Roma. 

Asta pentru că, aşa cum afirma şi Înalt Prea Sfinţitul Petru, de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, în anul 1992, clericii şi mirenii acestei comunităţi religioase, au activat "în condiţii speciale, nu tot timpul binevoitoare din partea autorităţilor, dar Bunul Dumnezeu S-a milostivit şi ne-a ajutat. Şi noi ne-am continuat mersul, încercând să facem faţă situaţiilor prin care ne-a fost dat să trecem. Nu le amintim acum, pentru că ele sunt cunoscute. Zece ani de activitate, ţinuţi forţat în afara legii, au însemnat ceva pentru cei care au fost implicaţi, în acest proces zi de zi. Că unii, care sunt departe de aceste momente, mai formulează critici, să o facă, din neştiinţă se poate greşi mult. Greutăţile şi piedicile doar ne-au întărit în convingerea că trebuie să depunem mai mult efort, pentru a merge înainte. Şi preoţii şi credincioşii, trecând peste obstacole, şi-au făcut datoria, de fii ai Bisericii Ortodoxe Române."

am9

Înalt Prea Sfinţitul Petru a răspuns direct, concret, la întrebările jurnaliştilor veniţi de la Bucureşti, chiar dacă umbrele unor tristeţi trecute şi prezente i se perindau pe chipul marcat de încercările complexe, ale condiţiei asumate la conducerea Mitropoliei Basarabiei. 

A doua concluzie este că raportul numeric, între bisericile revenite la matca Mitropoliei Basarabiei şi cele care încă sunt sub umbrela Mitropoliei Moldovei şi Chişinăului, supusă Patriarhiei Ruse, este acum cam de 1 la 3. 

Explicaţiile sunt multiple, cea mai importantă fiind realitatea unei moşteniri sovietice, care a favorizat pe cei supuşi imperialilor răsăriteni. 

Alt adevăr dureros este faptul că nu puţini oficiali de la Chişinău, din obişnuinţă, sau invocând inflexibilitatea mitropolitului Basarabiei - a se citi reţinerea sa faţă de acte sau ceremonii în care iniţiatorii lor vor o simplă figuraţie, a unor înalţi clerici locali - se îndreaptă spre întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei. Acesta fiind, din anul 1989, Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove. 

Sigur că ultimul nominalizat este mai dinamic, pentru că are sprijin financiar substanţial, în flux continuu, de la Moscova, sigur că răspunde prompt unor invitaţii venite de la clerici ortodocşi ce ţin de Mitropolia Basarabiei, pentru că visează la o singură mitropolie, a sa, între Prut şi Nistru, dar asta nu înseamnă că poate schimba cursul istoriei, Uniunea Sovietică fiind azi oale şi ulcele. 

Unul dintre liderii tineri, de referinţă, de la Chişinău, ministrul armatei de peste Prut, Vitalie Marinuţa,  care are relaţii profesionale cu ambii mitropoliţi, ceea ce denotă capacitate diplomatică şi abilităţi de mediere, are o idee ce ar putea netezi calea unui dialog creştin de o factură europeană.

El susţine că Armata Naţională a Republicii Moldova poate garanta - de la Prut la şi în  Chişinău - paza şi securitatea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, aduse din Iaşi. 

Şi cum Mitropolia Basarabiei nu are o Catedrală Mitropolitană, în curtea Ministerului Apărării din Chişinău s-ar putea construi rapid, ca în incinta Statului Major al Forţelor Terestre Române, din Bucureşti, o bisericuţă din lemn, unde ar fi depusă racla preluată cu gardă militară de la Prut, până în noul lăcaş religios. 

La o întrebare directă, pe care i-am adresat-o, Vitalie Marinuţa a răspuns că dacă un asemenea demers al său ar genera şi prezenţa Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, ar fi o bucurie pentru toţi creştinii dintre Prut şi Nistru.

am7

Iată de ce afirm că Mitropolitul Basarabiei şi liderul armatei de peste Prut sunt garanţii dezirabili ai aducerii moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva, din Iaşi la Chişinău. 

Chiar dacă nu sunt consilierul Patriarhului Daniel, cel mai puternic lider al Bisericii Ortodoxe Române, după decembrie 1989, cred că ar putea accepta sugestia de a invita la o discuţie, la Bucureşti, sau la Iaşi, pe Înalt Prea Sfinţitul Petru şi pe ministrul Vitalie Marinuţa. 

Ar fi un gest înţelept şi un semn dumnezeiesc, dacă moaştele Sfintei Parascheva ar sosi în Chişinău pe 27 martie 2014. La 96 de ani distanţă, de la Unirea Basarabiei cu România. 

Cunosc că există prejudecata unor prelaţi că o asemenea acţiune ar putea fi percepută de o anumită manieră, la Patriarhia Rusiei. 

Dar, într-o Europă care tinde a cultiva complementarităţile diverselor comunităţi naţionale şi religioase, ceremonialul din Chişinău ar putea fi onorat şi de înalţi emisari ai Sfântului Scaun, de la Roma şi ai Patriarhului Rusiei, inclusiv mitropolitul Moldovei, Vladimir. 

Întrebam un interlocutor, de peste Prut, ce ar fi dacă delegaţia UZPR ar fi mers şi la mitropolitul Vladimir. A răspuns sincer:

"Nici cald, nici rece." 

Dar demersuri adecvate, pe multiple planuri, ar genera un semnal de concordie religioasă, comparabil cu cel al Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti. 

Chit că el venea la o minoritate religioasă, în România, iar Patriarhul Daniel se duce la europenii ortodocşi, dintre Prut şi Nistru, un spaţiu de complementaritate între două lumi, la fel de avide de înţelegere a diferenţelor specifice, de respect real, reciproc. Şi de pace. 

am11

Mitropolitul Basarabiei a acceptat, cu bucurie, să se fotografieze cu jurnaliştii veniţi din Bucureşti, în incinta Paraclisului Mitropolitan "Sfântul Ioan Teologul", din Chişinău. 

Am încrederea că atunci când Patriarhul Tuturor Românilor ne va primi pentru un dialog detaliat, va găsi cuvintele şi calea unui răspuns care să electrizeze credincioşii din Republica Moldova. 

Dumnezeu să ne ajute.