Imaginaţi-vă că fiecare dintre noi a fost furat de câte 343,25 euro. Aceasta este suma ce rezultă din împărţirea unui miliard la 2 milioane 913 mii şi 281 de persoane, câte locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, conform rezultatelor preliminare ale recensământului populaţiei din 2014. Că aceşti bani pentru cineva sunt nişte banale cheltuieli de buzunar, iar pentru altcineva înseamnă pensia pe un an întreg, reprezintă o chestiune relativă, demnă de luat în considerare, dar nu definitorie. Ideea este că am fost nu doar trădaţi, prin constituirea monstruoasei coaliţii, ci şi prădaţi masiv şi colectiv de către creatorii acesteia.

A devenit din ce în ce mai limpede că în schema de delapidare a banilor publici au fost implicate mai multe instituţii ale statului. Unele prin acţiuni, altele prin inacţiuni, dar fiecare dintre acestea având partea sa de vină. Şi este cât se poate de clar că nici comisia parlamentară specială care, chipurile, investighează acest caz, şi nici auditul internaţional nu sunt în măsură să recupereze prejudiciul. Iar într-o atare situaţie, culpabil va fi găsit atât fostul prim-ministru, cât şi actualul guvernator al Băncii Naţionale. Contează mai puţin dacă aceşti oficiali au pus mâna sau măcar au văzut miliardul. Dânşii ne vor fi prezentaţi în calitate de ţapi ispăşitori. Băieţii şmecheri sunt suficient de bine consiliaţi ca să înţeleagă că societatea se va mulţumi şi cu iluzia elucidării furtului de proporţii. Se mizează pe faptul că omul simplu nu are timp şi răbdare să detalieze, să pună lucrurile cap la cap, dar are nevoie să creadă că vinovaţii vor fi măcar găsiţi, dacă nu pedepsiţi. Or, totul o să se rezume la a vrea „capul politic” al lui Moţoc (alias Iurie Leancă). De parcă unui paznic îi poţi incrimina faptele unei bande de infractori...

Nu, nu încerc să justific acţiunile Guvernului Leancă. Îl consider parţial responsabil de acutizarea situaţiei din sistemul financiar-bancar. Îndeosebi dacă se demonstrează că la 13 noiembrie 2014 a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 938-11ss (strict secretă), în baza căreia BNM a acordat, din Fondul de Rezervă, credite de urgenţă în valoare de aproape 10 miliarde de lei celor trei bănci comerciale. Această intervenţie tardivă şi riscantă a Executivului, prin care s-au oferit împrumuturi colosale, sub garanţia şi mai ales din banii statului (adică ai noştri, ai tuturor), unor societăţi pe acţiuni incapabile să-şi gestioneze resursele financiare, reprezintă nu doar o sfidare a principiilor liberale (care proclamă neamestecul statului în economie), dar şi o impardonabilă gafă a autorităţilor. Argumentul protejării depozitelor nu rezistă criticii, din moment ce există precedentul InvestPrivatBank, care tot a avut deponenţi şi a fost adus într-o situaţie falimentară, acum fiind în fază de lichidare.

În cadrul unei emisiuni televizate, moderatorii au încercat să-l pună la zid pe Mihai Ghimpu pentru faptul că l-a nominalizat la funcţia de guvernator pe domnul Drăguţanu. De aici şi până a-i pune în cârcă liderului PL miliardul furat nu e decât un pas. Indubitabil, maşinăria propagandistică a monstruoasei coaliţii lucrează la turaţii maxime. E de-a dreptul perfid şi josnic să insinuezi că liberalii, care nu mai sunt la guvernare din februarie 2013, ar purta vreo răspundere pentru matrapazlâcurile foştilor colegi.

Hoţul are obiceiul să strige „prindeţi hoţul”, dar să nu creadă băieţii şmecheri că dacă şi-au cumpărat nişte partide, nişte televiziuni şi nişte bănci pot să închidă gurile (flămânde ale) sutelor de mii de oameni. O fi Chirtoacă „de jină” pentru tot ce se întâmplă în capitală, pentru fiecare muc de ţigară aruncat pe stradă, o fi şi Leancă vinovat pentru că s-a subordonat şi s-a lăsat influenţat, dar dacă aşa înţeleg unii asumarea răspunderii pentru actul guvernării, presimt că miliardul de euro furat o să-i bântuie până ei înşişi vor fi scoşi la mezat.