În realitate lucrurile sunt foarte simple: partidele proeuropene de la Chişinău vor avea mai mult de 50 de deputaţi în Parlament. Din punctual de vedere al Constituţiei acest lucru se traduce foarte simplu: partidele pro-europene pot să aleagă un nou Guvern.

Mulţi analişti susţin că pro-europenii nu vor putea guverna. Că nu au destule mandate de deputaţi pentru a asigura o guvernare stabilă. Că peste un an şi ceva va trebui ales un nou preşedinte al Republicii Moldova şi va fi nevoie de 61 de voturi în Parlament. Toate acestea, plus multe alte motive şi motivaţii.

Cea mai ridicolă argumentaţie este cea care susţine că liderul liberal Mihai Ghimpu este un extremist cu care nu se poate negocia şi că ar fi mai bine să se facă o coaliţie cu socialiştii lui Dodon sau comuniştii lui Voronin, o coaliţie ţapănă, solidă, cu un picior înfipt în vest şi celălalt în est. Practic ar fi destul de greu de realizat o astfel de coaliţie: Dodon şi Voronin se vor lăsa foarte greu captaţi într-o astfel de combinaţie. Cei doi au anunţat déjà cu surle şi trâmbiţe că nu vor să se alăture partidelor europene. Ce argument i-ar putea convinge să îşi schimbe părerea? Cum vor explica susţinătorilor o astfel de răsucire bruscă? Negocierile cu Dodon sau Voronin vor conţine o serie de cedări importante faţă de parcursul apropierii europene - şi o guvernare alături de oricare din cei doi va putea purta orice denumire, mai puţin pe cea de guvernare pro-europeană.

Însă argumentul ”Ghimpu este extremist” chiar e unul amuzant. Partidul Liberal din Republica Moldova este membru cu drepturi depline în familia liberalilor europeni (care poate fi acuzată de orice, mai puţin de extremism). PLDM-ul lui Vlad Filat şi PDM-ul lui Marian Lupu au deocamdată statut de observatori pe lângă popularii, respective socialiştii europeni. Când Dorin Chirtoacă a vorbit în rusă cu alegătorii rusofoni din Chişinău a dovedit cât de extremist rusofob poate fi. De fapt, eticheta de ”extremist” lipită pe sigla Partidului Liberal este în folosul planului de includere a lui Voronin sau Dodon în noua guvernare de la Chişinău. Mecanismul este simplu: noi am încercat să discutăm cu el, dare este extremist, nu ne putem înţelege… Aşa că vom vorbi cu Voronin, băiat echilibrat, care nici nu a stat ani de zile pe lângă Mark Tkaciuc şi Igor Petrenco, nici nu are nimic împotriva Acordului de asociere cu UE, doar vrea să îl renegocieze puţin, vorba lui Caragiale ”pe ici, pe colo şi anume în punctele estenţiale”. Nici nu are sens să compare ”extremismul” lui Mihai Ghimpu cu nişte citate din arta retorică exhibată de Voronin ori Dodon.

Pe de altă parte un lucru este cât se poate de cert: partidele pro-europene din Republica Moldova au primit un vot de disperare. Cetăţenii Republicii Moldova şi-au călcat pe inimă şi le-au maid at un cec în alb. Oamenii sunt dezamăgiţi de ultimii ani de guvernare, vor o schimbare reală şi s-au săturat de promisiuni goale. Combaterea corupţiei şi reformarea statului trebuie să devină realităţi palpabile la Chişinău şi asta cât mai repede. Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată cu un guvern făcut împreună cu Dodon sau Voronin.