DUMINICĂ, 8 NOIEMBRIE. Nu sunt borne de kilometraj, pe drumurile vălurite ale Moldovei dintre Prut şi Nistru, un ţinut unde mai trăiesc, aşa cum îi spuneam unui diplomat răsăritean, în jur de două milioane de locuitori, pentru că 400.000 sunt sub ocupaţie militară străină, în Transnistria, 700.000 lucrează în foste state sovietice, 800.000 în Occident.

Dar până la Chişinău natura mângîie amintirile celor pentru care România răsăriteană, parte a statului român interbelic, nu este nicidecum un pretext de polemică geopolitică, ci doar orizontul unei alte stări de spirit, deloc nostalgică, ci ofensivă, pe măsura momentului actual, în care formaţiuni cu capul plecat la Est au şanse de a prelua guvernarea de la cei ce orientau comunitatea Republicii Moldova spre Vest.

În Chişinău, corturile diferiţilor protestatari se întind de-a lungul unui centru marcat de o încremenire în veacul trecut, lozincile afişate incluzând exigenţe diferite, uneori complementare, alteori opuse, începând cu dorinţa returnării miliardului furat de necunoscuţi...bine ştiuţi, pedepsirea celor corupţi şi terminând cu voinţa de a avea acest land românesc un preşedinte puternic, probabil comparabil cu Putin, dacă luăm în considerare afişarea acestui enunţ în zona unui partid pro-rus.

Dincolo de suita de vitrine, magazine, locuri moderne de socializare, rămân dominante clădirile marcate de arhitectura tipică epocii sovietice, precum reşedinţa de stat, dar mai sunt în picioare şi edificii din perioada apartenenţei României răsăritene la Patria Mamă, după cum, ici colo au fost înălţate şi construcţii care reflectă o aliniere a acestui areal la lumea modernă în care aspiră să trăiască locuitorii săi.

Dacă este să dau crezare unei voci credibile, din această parte înstrăinată a ţării tuturor românilor, majoritatea moldovenilor scăpaţi, de un sfert de veac, de regimul sovietic, au credinţa că reunificarea va veni într-o toamnă. Enunţ mai degrabă poetic, contrazis de evenimente recente şi previzibile în viitorul imediat, pentru că, înainte de reîntregire, când va fi aceasta, mulţi cetăţeni europeni, dintre Nistru şi Prut vor pedepsirea exemplară a celor corupţi, cei dovediţi ca atare, de către justiţie, iar cei ce au îngăduit asemenea conduite să fie îndepărtaţi de la putere, noul guvern fiind marea necunoscută a zilelor următoare.

Până la noul executiv, Preşedinţia de la Chişinău dă semne de prudenţă excesivă şi interlocutori avizaţi susţin că după întemniţarea lui Vlad Filat, au rămas în cursa pentru fotoliul suprem, doi politicieni. Marian Lupu şi Vladimir Voronin. Primul avantajat de forţa partidului său democrat, al doilea conştient că adepţii săi, câţi au mai rămas, ar putea fi absorbiţi de formaţiunea politică a lui Lupu, sprijinită financiar, substanţial, de cel care, probabil, este cel mai puternic om dintre Prut şi Nistru, nimeni altul decât Vladimir Plahotniuc.

Dar nimic nu este bătut în cuie şi ce negociază, între ei, seniorii politichiei din Chişinău rămâne un pariu cu viitorul simplilor lor alegători. Alegători atenţi, în bună măsură, la deciziile imprevizibile ale preşedintelui rus Vladimir Putin, care se bucură de o semnalabilă apreciere, la est de Prut, pentru că este perceput a fi un lider care ştie ce vrea şi acţionează în acest sens.

În schimb, la Chişinău, omologul său, Nicolae Timofti, pare a fi într-o defensivă permanentă. Iar la Bucureşti, şeful statului român se pripeşte să taie ajutorul financiar pentru Republica Moldova, generând întrebarea dacă această decizie i-a aparţinut, sau a fost consiliat în acest sens – epitetul adecvat rămâne opţiunea dumneavoastră -, sau a primit un telefon din centrul Europei, de acolo de unde România este preferată a rămâne divizată.

Apropo de un anumit interes al unor occidentali, pentru menţinerea stării actuale de divizare a naţiunii române, diplomatul finlandez Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova, ar fi afirmat la o recepţie recentă, de la Chişinău, conform unei surse demne de încredere, că în cazul unirii României cu Republica Moldova, ţara noastră reîntregită, pe cale democratică, ar fi exclusă din UE.

Serios, gospodin Tapiola?

Este adevărat că votca finlandeză are efecte stranii şi că unii cetăţeni ai Finlandei nu mai speră să îşi recapete teritoriul pierdut, circa 10% fiind ocupat de trupele sovietice pe timpul războiului de iarnă - talvisota în limba finlandeză -, dar de aici, până la emiterea, în spaţiul diplomatic, de la Chişinău, a unei asemenea inepţii, este o mare distanţă, pentru care nu există nicio scuză, fie aceasta exprimată şi pe căi neoficiale.

Oricât de focalizat ar fi actualul preşedinte al României pe soluţionarea crizei guvernamentale de la Bucureşti, pe reflectarea, pe cale democratică, strict constituţională, a exigenţelor celor care au manifestat seară de seară, în favoarea unei transformări corespunzătoare dorinţei de a trăi mai bine, nu doar a tinerei generaţii, dosarul reîntregirii naţionale nu poate fi nici amânat, nici ascuns prin vreun sertar, nici clasificat până la apariţia unor...vremuri mai bune.

Marile cancelarii europene nu au fost încântate nici la Unirea Principatelor Române, din 1859, nici la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Şi soluţia democratică, pragmatică, este generarea unor dialoguri, în jurul mesei principial rotunde fiind dezirabilă prezenţa liderilor tuturor formaţiunilor politice din Parlamentul de la Chişinău, care vor înţelege că o soluţie de tip win-win este benefică pentru un viitor în care nu doar vocile lor vor conta, ci şi rolurile lor în buna administrare spre prosperitate a României răsăritene.

Sigur, la Bucureşti există şi mari sceptici, personalităţi care susţin, chiar pe plan mediatic, că Republica Moldova, ca şi alte state foste sovietice, reintră încet sub sceptrul de la Kremlin. Desigur, la Chişinău, ca şi în Capitala unde răsare soarele pentru toţi românii se afirmă că altele sunt priorităţile momentului, că Federaţia Rusă nu va admite reîntregirea şi că SUA se abţin de la o pronunţare oficială în această privinţă.

Kremlinul ştie că trupele sale, de la Mariupol, pot ajunge în şapte ore, la graniţa cu România de la nordul Deltei Dunării, dar nu cunoaşte reacţia Casei Albe, care are o bază militară aeriană la Mihail Kogălniceanu şi peste o mie de profesionişti militari prezenţi în România.

Şi la Moscova şi la Washington D.C. se va prefera evitarea escaladării tensiunii actuale. După cum diplomaţi americani avizaţi întreabă, pe bună dreptate:

Dacă reîntregirea naţională este o prioritate a României, de ce niciun preşedinte postdecembrist, niciun ministru român al afacerilor externe, din ultimii 25 de ani, nu a pledat, la Congresul SUA şi la Casa Albă, pentru reunificarea naţiunii române?

Dacă preşedintele de azi al României, din câte se vede adept al consultărilor prelungite şi al ascultării doleanţelor conaţionalilor săi, ar da atenţia cuvenită DECLARAŢIEI UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIVIND REUNIFICAREA CU ROMÂNIA, inserată, pe prima pagină, de prestigioasa publicaţie LITERATURA ŞI ARTA ar înţelege că s-a scurs nisipul din clepsidra răbdării patrioţilor dintre Prut şi Nistru.

L.A.

„Acum nu este momentul!” se afirma înainte de 1989, ori de câte ori se sugera conducerii de atunci discutarea, cu liderii de la Moscova, a situaţiei năpăstuiţilor, dintre Prut şi Nistru, sovietizaţi, adică violaţi de ideologia sovietică, cu efecte negative până în ziua de azi.

„Acum nu este momentul!” afirma şi primul preşedinte postdecembrist al României ultimului sfert de veac, ratând Primul Pod de Flori peste Prut, când peste 1.000.000 de români au trecut paşnic, bucuroşi, de pe malul drept, pe malul stâng al Milcovului de azi, spre groaza grănicerilor sovietici, palizi şi cu degetul pe trăgaciul armei automate de la piept.

„Acum nu este momentul!” au repetat şi alţi demnitari politici de la Bucureşti, din anii următori, dovedindu-se a fi pitici, nu bărbaţi de stat.

Mai sunt şi voci, isterice, bine stipendiate de secţiile anti-româneşti ale unor servicii autohtone de ecarisaj politic, care ţipă instantaneu, ori de câte ori vine vorba de reîntregirea naţională. Motivul fiind că europenii dintre Prut şi Nistru nu vor unirea cu Ţara.

Păi cum să vrea, cu un preşedinte care le taie ajutorul financiar promis? Păi cum să vrea, cu un guvern, la Bucureşti, cu nimic mai breaz decât cel de la Chişinău? Păi cum să vrea cu un Parlament Mamut al României, la fel de manipulat ca şi acela de la Chişinău?

Dacă şefului actual al statului român îi este teamă de Cancelarul Germaniei este bine să ne-o spună, deşi parcă fundamental, pentru România, este Parteneriatul Strategic cu SUA, iar recent, peste Ocean, Klaus Werner Iohannis a avut o întrevedere cu Joe Biden, vicepreşedintele SUA.

Dacă vreun oficial apropiat preşedintelui român i-a promis acestuia pace veşnică, evident cu Rusia, negociată pe filiera servicilor secrete, cu preţul trădării latinităţii dintre Prut şi Nistru nu ar fi rău să fie informată şi opinia publică, nu doar serviciile de intelligence.

Dacă vreun general activ, din armata ţării, nu a vreunui politician, are altă misie, afirmând că totul este bine, americanii sunt aici, iar între noi şi ruşi este doar o chestiune minoră, precum Basarabia, ar fi bine să treacă singur în rezervă şi să îşi pună stelele de imbecil la naftalină.

Românii, de bun simţ, din stânga Prutului, nu ştiu cum şi când va veni reîntregirea naţională, dar simt apropierea acestui moment istoric. În pofida tuturor oponenţilor ştiuţi şi neştiuţi.

Iar românii lucizi, din dreapta Prutului, nu au încă răspunsul la întrebarea dacă alesul Klaus Werner Iohannis va fi pe măsura provocărilor acestor vremuri sau cu voinţa tipică prezidentului unui singur mandat. Insignifiant.

LUNI, 9 NOIEMBRIE.

Din comunicatul Ministerului Apărării al Republicii Moldova:

Dorin Botezat, fiul unui militar al Armatei Naţionale (despre care am scris anterior), are şanse reale să fie operat în Turcia. Astăzi familia a primit o donaţie de $16.000 din partea bucureştenilor, inclusiv militari. Campania a fost organizată de Platforma Unionistă Acţiunea 2012, prin intermediul Asociaţiei „Tighina”. Potrivit lui Alexei Paluţă, preşedintele Asociaţiei Tighina: ,,Unirea face puterea. Dacă nu am fi fost uniţi în Bucureşti, nu am fi reuşit să strângem această sumă pentru tratamentul lui Dorin.” Reamintim că copilul este grav bolnav şi necesită intervenţie urgentă în străinătate. Părinţii au primit acordul de a fi operat din partea medicilor de la Clinica Acibadem Kozyatagi Hastanasi din Turcia. Pentru aceasta este necesară suma de cca $23 000. Militarii Armatei Naţionale au contribuit anterior cu donaţii financiare, dar campania încă nu s-a încheiat. Pentru cei care mai doresc să ajute acest copilaş, afişăm conturile bancare. Cont bancar MDL Moldova - Agroindbank Număr cont: 22522644025 SWIFT: AGRNMD2X489 IDNP: 0980503340439 Cont bancar EUR Moldindconbank BIC: MOLDMD2X309 Număr cont: 2259A0968381 IBAN: MD97ML0000002259A0968381 IDNP: 2001034025113 Cont bancar USD Moldindconbank BIC: MOLDMD2X309 Număr cont: 2259A09111981 IBAN: MD89ML0000002259A09111981 IDNP: 2001034025113 Familia Botezat Vă mulţumeşte anticipat!

Alexei Paluţă este născut în stânga Prutului, pe care îl trece des venind din Bucureşti, unde are un succes profesional vădit ca medic stomatolog. Alexei Paluţă, cu Mihail Bandalac şi Sergiu Dobrojan au înfiinţat ASOCIAŢIA TIGHINA. Asociaţia facilitează accesul la învăţătură a copiilor fără abilităţi materiale. Şi l-am văzut, la reîntoarcerea din Republica Moldova, pe Alexei Paluţă nu doar oprind în Bârlad, pentru a înmâna unei liceene cele trimise de mama sa, din România înstrăinată, ci şi ajutând-o financiar, dintr-un simplu imbold de părinte. Ulterior procedând la fel, în seara aceleiaşi zile, în Bucureşti, cu sora celei din Bârlad. Semn al consecvenţei cu care asociaţia amintită consideră  educaţia o resursă esenţială pentru dezvoltarea eficientă şi performantă. Nu în ultimul rând, îmbunătăţirea vieţii persoanelor cu handicap este un obiectiv al Asociaţiei Tighina, fapt demonstrat de donaţia făcută la Chişinău, ofiţerului din Armata Naţională a Republicii Moldova, moment la care a asistat şi conaţionalul Adrian Potârniche, care visează, cu ochii deschişi la o României reîntregită şi puternică.

Deocamdată România este încă artificial divizată.

CAPRIANA

Deşi, când am poposit, la sugestia distinsei doamne ambasador Iuliana Gorea Costin, Înaltul Reprezentant al Guvernului României pentru Republica Moldova, la 40 de kilometri nord -vest de Chişinău, la celebra Mănăstire Căpriana - unde a fost, mult timp, reşedinţa Mitropolitului Moldovei - întemeiată în anul 1429, urcând în turnul clopotniţei am observat pe chipul sobrei diplomate o bucurie cum nu credeam a îi lumina chipul. Replicile care au urmat spun totul:

- Vă era dor de Căpriana?

- Am venit aici ca să vă fie dor şi dumneavoastră!

__________________________________________________________________________________

P.S.:

Şi pentru că interlocutori cerebrali din Chişinău au manifestat interes pentru schimburile de opinii iniţiate în Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică inserez aici ediţia recentă a emisiunii VALORI EUROATLANTICE: